Incalcarea dreptului de acces liber la justitie de catre legea medierii

Deoarece medierea este un subiect fierbinte printre avocati si mediatori mai ales datorita faptului ca suntem aproape de intrarea in vigoare a NCPC la 01 februarie 2013 si pornind de la articolele scrise de un mediator (Fanuta Lisman, articolul il gasiti http://www.juridice.ro/235526/obligativitatea-informarii-privind-medierea-si-inadmisibilitatea-cererii-de-chemare-in-judecata.html) si un avocat (Maria Bornea, articolul il gasiti http://www.juridice.ro/236095/curat-neconstitutional-nenicule.html) m-am gindt sa argumentez pe scurt de ce cred eu ca obligativitatea informarii privind medierea si obligarea justitiabililor la plata unor onorarii/comisioane pentru emiterea certificatului de informare, respectiv procesul verbal, sunt neconsitutionale si incalca art 6 din Conventie.

Pe scurt, asa cum precizeaza dna mediator Fanuta Lisman, legea 192/2006 (cind ma refer la aceasta lege includ si modificarile ulterioare) stabileste o sanctiune – inadmisibilitatea cererii – pentru reclamantul care, anterior introducerii actiunii, nu participa la o sedinta de informare cu privire la mediere, informare ce are drept scop ca acesta sa ia o decizie in cunostinta de cauza in vederea solutionarii conflictului in care se afla. De asemenea, paratul are si el obligatia de a se informa.

Din discutiile avute cu diversi mediatori precum si din propunerile mediatorilor catre Consiliul de Mediere referitor la clarificarea acestui aspect (onorarii si costuri) se intentioneaza facturarea justitiabililor care vor solicita eliberarea dovezii aferente.

In adresa la care fac referire (primita de la dna Lisman careia ii multumesc pentru amabilitate) se precizeaza ca:

„Costurile si onorariile medierii. In conditiile in care legea vorbeste de gratuitatea sedintei de informare, iar art. 26 din Legea 192/2006 statueaza in mod expres faptul ca mediatorul nu poate incasa onorariu pentru informare si consiliere a partilor cu privire la procedura medierii, mediatorul nu va putea percepe onorariu pentru informare si consiliere a partilor, inainte de contractul de mediere. Pe langa aceasta activitate, mediatorul desfasoara si alte activitati, la solicitarea partilor, pentru care mediatorul poate incasa onorariu in aceasta perioada.

Prin urmare, Ghidul trebuie sa clarifice aceste aspecte deoarece in etapa de pregatire a medierii mediatorul nu desfasoara doar activitati de informare si, ca atare, este indreptatit sa pretinda un onorariu pentru aceste activitati., consumatoare de timp si furnizoare de consultanta specializata.

Complexitatea situatiilor dificile identificate – fara a avea pretentia de a le fi identificat exhaustiv in prezentul document – ne indreptateste sa consideram ca ar fi mult mai indicat sa nu se emita norme restrictive interpretative, ci dimpotriva, sa fie lasati practicienii sa dezvolte solutii si practici adaptate situatiilor cu care se vor confrunta. Flexibilitatea tine de natura intrinseca a procedurii de mediere si acest lucru ar trebui mentinut, in interesul mediatorilor si al partilor deopotriva.”

As dori sa fiu bine inteles: nu am in intentie de a critica dorinta mediatorilor de a obtine un onorariu sau de a-si acoperi costurile. Eu doar vreau sa tratez problematica doar din punctul de vedere al clientului si al unei posibile incalcari ale dreptului clientilor mei de a avea acces liber la justitie.

In opinia mea, in conditiile in care eliberarea certificatului sau a procesului verbal sunt conditionate de achitarea unor sume de bani (costuri si/sau onorarii) sint incalcate urmatoarele articole din Constitutia Romaniei:

(i) Art. 20 : (1)Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. (2)Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

(ii) art. 21 alin.2: „Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept” [ dreptul de acces liber la justitie];

De asemenea este incalcat si art 6 din Conventie care garanteaza oricarei persoane dreptul ca o instanta sa judece orice „contestatie” privind drepturile si obligatiile sale civile.

In principal, Curtea admite faptul ca accesul unei persoane la o instanta de judecata poate face obiectul unei limitari de natura financiara cum ar fi cautiunile, taxele de timbru sau diverse sume de bani ce trebuie platite de catre reclamant. Aceste limitari nu sunt – prin ele insele – incompatibile cu dispozitiile art 6 din Conventie (a se vedea decizia Beian vs Romania 4114/03).

Dar aceste limitari ale accesului la justitie trebuie sa fie sustinute de catre un scop legitim. Daca in cazul taxelor judiciare Curtea retine ca acestea sunt cerute de o mai buna administrare a justitie si impiedica cererile abuzive ale justitiabililor, eu sunt de parere ca perceperea de onorarii/costuri aferente emiterii inscrisurilor cerute de lege nu se incadreaza in acest scop legitim.

Un asemene aspect nu reiese nici macar din Nota de Fundamentare a legii 192/2006. In aceasta nota de fundamentare se face referire la aglomerarea instantelor de judecata cu dosare ce pot fi solutionate prin medierea. Asa cum spunea dna judecastor Ana Maria Puiu „Este inadmisibil pentru un stat sa invoce propria neputinta (lipsa de infrastructura, insuficienta fondurilor, nevoia acuta de judecatori) pentru a justifica o restrangere/amanare a exercitiului unui drept fundamental. E drept, numarul cauzelor ce revin fiecarui judecator depaseste de foarte multe ori un numar rezonabil. Suntem de acord ca eficacitatea administrarii justitiei este una dintre coordonatele principale ale statului de drept. E de inteles ca in contextul reformei generale a societatii romanesti, imbunatatirea cadrului legislativ privind activitatea de infaptuire a justitiei, in special simplificarea si accelerarea procedurilor judiciare, cresterea calitatii actului de justitie, degrevarea instantelor de judecata reprezinta, neindoielnic, o prioritate absoluta.  Din interiorul sistemului se resimte cu prisosinta aglomerarea instantelor. Un judecator este la fel de frustrat ca si justitiabilul din cauza faptului ca timpul pe care il poate aloca unui dosar este de mult prea multe ori mai scurt decat ar fi necesar unei analize atente, complete, corecte.”.

In prezent nu exista stabilite criterii orientative referitoare la aceste onorarii sau costuri ceea ce poate duce la o alta problema raportat la incalcarea art 6 din Conventie si anume daca „cuantumul sumei” este o piedica in calea accesului la justitie sau nu. Desi este o profesie liberala totusi stabilirea acestor criterii este necesara pentru a nu se ajunge la extreme cu atit mai mult cu cit aceasta procedura este obligatorie si de neevitat (cel putin pentru moment). Indiferent cit de mari sunt aceste costuri, un justitiabil este obligat sa le achite pentru a avea drept la a depune o actiune in instanta.

Curtea a analizat de-a lungul practicii sale nivelul obligatiilor financiare impuse de stat atit in functie de circumstantele cauzei cit si in raport de veniturile reclamantilor. De remarcat ca s-a constat ca si incalcare  a art 6 din Conventie obligarea la plata unor sume  de 10 ron (Iordache vs Romania), 21 euro (Iorga vs Romania) sau chiar 3 euro (Ciorap vs Moldova). In plus, Curtea nu a luat in considerare argumente ale guvernelor referitoare la faptul ca reclamantii aveau bunuri ce putea fi vindute spre a plati taxele respectiv ( (Kania vs Polonia).

Tot referitor la lipsa unor criterii de stabilire a onorariilor / costurilor – acest lucru poate duce la incalcarea previzibilitatii si claritatii stabilirii unor asemenea obligatii financiare. In cazurile Beian vs Romania, Iorga vs Romania, Apostol vs Georgia Curtea a examinat modalitatile de calcul, ipotezele in care se datoreaza obligatiile financiare, consecintele de neplata precum si existenta unor scutiri pentru persoanele fara venituri (acest ultim aspect nu este prevazut nici de legea medierii si nici de legea ajutorului public judiciar desi procedura informarii este obligatorie).

Am putea spune ca criticile facute de Curte in cauzele Weissman si Iorga vs Romania referitoare la lipsa unor scutiri sau reduceri la plata taxelor de timbru pot fi aplicate mutandis mutandis si in cazul onorariilor/costurilor percepute in cadrul procedurii informarii mai ales ca legea medierii nu prevede aceste optiuni.

O alta incalcare a art 6 din Conventie consta in stadiul la care intervine aceasta limitare a accesului la justitie. Faptul ca aceste obligatii financiare intervin chiar la inceputul procedurilor judiciare (in fapt, chiar inaintea declansarii lor) si ca neachitarea lor este sanctionata extrem de dur (prin refuzul mediatorului de a emite dovada indeplinirii procedurii, lucru ce se sanctioneaza prin inadmisibilitatea cererii introductive) nu face decit sa se constituie intr-o agravanta astfel cum este statuat prin Polejowski vs Polonia.

In concluzie, atit timp cit se vor percepe sume de bani (indiferent de titlu cu care se face acest lucru) pentru emiterea certificatului / procesului verbal si atit timp cit lipsa acestora este sanctionata cu inadmisibilitatea cererii cred cu tarie ca legea nu este conforma cu dispozitiile Conventiei.

Singurele solutii conforme cu legea ar fi gratuitatea TOTALA a procedurii incepind cu insasi sedinta de informare si terminind cu emiterea certificatului/procesului verbal (in cazurile in care medierea nu are loc) fie eliminarea obligativitatii sale si promovarea medierii prin mijloace proprii ale mediatorilor. Adica muncind si dovedind prin profesionalism ca medierea isi merita locul in societate.

Evaziunea fiscala este justificata – argumentele unui evazionist filozof (1)

1. Regula „majoritatea decide”Majoritatea dintr-o societate are dreptul de a-si impune vointa asupra minoritatii fie in mod absolut fie in limitele Constitutiei.

Argumentul evazionistului: se sustine ca o democratie este acolo unde 2 lupi si o oaie voteaza cine va fi desemnat „cina din aceasta seara”. Morala este ca votul majoritatii haitei de lupi de a desemna minoritatea ovina ca si mincare de seara nu justifica incalcarea drepturilor oilor la viata, libertate si proprietate. Din aceleasi motive doar pentru ca majoritatea voteaza ca cei care nu isi platesc taxele sa fie condamnati la inchisoare/amenda/executare silita/confiscarea averii nu inseamna ca este un lucru moralmente corect.

Regula „majoritatea decide” este intemeiat pe falsa premisa ca desi un vecin nu are dreptul de a-si apropria bunurile tale totusi societatea – in ansamblul sau – are un temei moral sa faca asta. Asumind ca societatea are acest drept, cine garanteaza faptul ca aceasta se va opri doar la taxe? De unde isi are societatea autoritatea de a folosi Constitutia pentru a oferi Executivului puteri pe care nici un cetatean – privit individual – nu le are si nici nu le va avea vreodata?

Daca un vecin nu are dreptul de a te forta sa devii sclavul sau putem accepta ca 2 vecini au acest drept? Daca nu 2, ce spuneti despre 1.000 de vecini, 10.000, sau chiar 22 milioane? Ce confera dreptul unei societati sa actioneze intr-un mod in care individul nu o poate face? Un grup de 2 oameni nu va avea puteri mai mari decit fiecare dintre componentii grupului. Si atunci am putea extinde argumentul la intreaga societate, nu? Astfel, daca vecinul nu are dreptul sa isi insuseasca bunurile tale doar pentru ca asa doreste, de ce credem ca societatea in ansamblul sau poate face asta?

 2. Argumentul „taxele reprezinta contravaloarea serviciilor oferite de Stat si a beneficiului obtinut de cetatean in urma utilizarii lor”: Statul ofera cetatenilor sai servicii iar cetatenii care se folosesc de acestea trebuie sa dea ceva in schimbul lor sub forma de impozit.

Argumentul evazionistului:  Problema nu este asa de clara si simpla cum crede Fiscul. In primul rind, argumentul presupune ca obligatia de a plati taxele apare in mod automat cind beneficiezi direct sau indirect de serviciile oferite de Stat, chiar daca beneficiarul nu si-a dat consimtamintul cu privire la insasi existenta respectivelor servicii. In al doilea rind, se prezuma – fals – ca fiecare contribuabil si-a manifestat consimtamintul in mod liber si valid la tranzactie si la stabilirea pretului acesteia. In al treilea rind, prezuma in mod fals ca valoarea impozitului este proportionala cu valoarea de piata a serviciului oferit si a beneficiilor obtinute.

  • Impozitarea te forteaza sa platesti ce nu ai fost de acord sa cumperi

Pe scurt, nu datorez nimic nimanui pentru acele servicii pe care cineva, in mod voluntar, a ales sa le presteze fara sa aibă consimtamintul meu in vederea platii. In consecinta directa, Statul nu are dreptul de a obtine cu forta o plata care nu a fost consimtita de platitor atit asupra existentei cit si a valorii acesteia.

Daca beneficiez de un serviciu pe care cineva, in mod voluntar, il presteaza si pentu care nu am fost intrebat sau consultat cu privire la el atunci de ce sa am vreo obligatie fata de prestator chiar daca beneficiez in mod indirect de acesta? Daca nu iti convine ca altii beneficiaza in mod indirect de serviciul prestat atunci sa nu il face. In caz contrar incearca urmatoarea activitate – iesi pe strada pe care locuiesti, curata si spala trotuarul iar apoi trimite factura catre locuitorii strazii. Vezi daca iti plateste cineva datoria.

  •  Impozitarea te obliga sa platesti un serviciu al carui pret este stabilit in regim de monopol

Experienta sociala ne arata ca impozitarea nu are nici o legatura cu valoarea de piata a serviciilor oferite de Stat. Unul dintre motivele acestui aspect este faptul ca valoarea impozitului nu este negociata intre „cumparatorul-cetatean” si „vinzatorul-stat” pe o piata libera.Dar impozitarea excesiva transforma o parte in victima si alta in hot. Ghiciti care cum este.

 

-va urma-

Experienta si practica unui avocat

Consecintele dezincrimarii evaziunii fiscale prevazute de art 6 din legea 241/2005

May 11, 2015

În ziua de 7 mai 2015, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere următoarele excepții de neconstituționalitate: Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 […]

Exceptie neconstitutionalitate privind evaziunea fiscala ADMISA

May 7, 2015

În ziua de 7 mai 2015, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere următoarele excepții de neconstituționalitate: Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 […]

Cind fiecare face ce vrea

March 31, 2015

Astazi voi posta 2 motivari din cadrul contestatiei unei camere preliminare ce au ca si obiect contestarea competentei DGA de a efectua acte de urmarire penala si interceptari telefonice in dosare penale in care nici una din persoanele implicate nu are calitatea de personal incadrat in Ministerul Adminstratiei si Internelor. Intrebarea ce se ridica in […]

Nepublicarea in Monitorul Oficial al Ordinelor emise de catre Ministerul Afacerilor Interne. O incalcare a legii aprobata de Curtea de Apel.

August 30, 2013

Intr-o speta recenta – aflata pe rolul Curtii de Apel Constanta si devenita irevocabila prin nerecurare datorita faptul ca instanta de recurs ICCJ ar fi stabilit termen in decembrie 2014 si clientul a renuntat – s-a pus in discutie inlaturarea efectelor juridice produse de catre Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr 400 / 2004 privind regimul […]

Procesele verbale pot fi atacate cu recurs. Exceptie de neconstitutionalitate admisa

July 18, 2012

În Monitorul Oficial nr. 492 din 18 iulie 2012 a fost publicată Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului X punctul 2 al Legii nr. 202/2010 prin care la articolul 118 al Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, după alineatul (3) […]

Membru al INTERNATIONAL ASSOCIATION OF PENAL LAW

Membru al INTERNATIONAL ASSOCIATION OF PENAL LAW

Recent Comments:

  • Costache Mihai: mergeti la politie si vedeti despre ce este vorba. puteti refuza sa dati declaratie si sa fixati o alta audiere la care sa va prezentati cu un avocat...
  • Costache Mihai: nu exista un termen legal de solutionare a unui asemenea dosar. in mod cert, dosarul dvs nu este tergiversat fiind deschis abia in octombrie 2016 deci...
  • Costache Mihai: buna ziua, este obligatia politiei sa ancheteze orice plingere este depusa. Solutionarea acestei plingeri se va face in functie de rezultatul acestor...
  • Ion Mezei: Buna ziua!Am fost reclamat de catre un vecin direct la judecatorie pentru agresiune verbala,etc.Instanta a hotarat ca nu are are calitate procesuala s...
  • Mihaiu Constantin Marius: Buna ziua, pe data de 29.10.2016 am avut un accident rutier, am acrosat o caruta cu partea dreapta a vagonului rezultand la 2 victime, politia a spus ...