Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au apreciat (în cuprinsul Deciziei nr. 2034 din 25 mai 2011 pronunţată în recurs de Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect pretenţii ) că, în ceea ce priveşte litigiile comerciale evaluabile în bani, prevederile art. 720′ alin. (1) C. proc. civ. referitoare la procedura concilierii prealabile, sunt obligatorii, însă, termenele, condiţiile, locul, mijloacele şi modalităţile de manifestare a voinţei părţilor, precum şi conţinutul concret al înscrisurilor nu reprezintă condiţii imperative cerute de lege, fiind doar recomandate de textul legal menţionat, astfel că pretinsa nerespectare a unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii prealabile, ci numai în situaţia în care partea dovedeşte o vătămare concretă. Cum această împrejurare nu se regăseşte în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte a respins recursul formulat de pârâtă, ca nefondat.