Investigaţiile interne: Cum sa va asigurati că ştiti mai multe decât procurorul (şi chiar înaintea lui)
OK, ai supravietuit procedurii de perchezitie. Sau, să spunem că prima bănuială că ceva este in neregula în compania dumneavoastră a aparut cind ati primit o citaţie de la politiei sau parchet. In consecinta aveţi nevoie sa va decideti dacă să investigati acuzaţiile aduse şi, dacă da, cum sa faceti acest lucru fără să creati mai multe probleme decât aveti deja. Iar articolul de fata nu se refera la ceea ce ar trebui sa faca avocatii – ei stiu deja ce este de facut sa va protejeze – ci la ceea ce trebuie să faceţi dvs pentru a asigura ca afacerea nu este afectata in mod negativ sau prejudiciile vor fi minime. Să începem cu elementele de bază.
Decideti dacă o investigaţie internă este necesara
În cazul în care OCP investighează comportamentul companiei dvs. sau a angajaţilor săi nu vă puteţi permite să nu investigati. Desi s-ar putea crede contrariul – mai ales din articolele de presa aparute in ultimul timp – OCP nu este înclinat să deschidă anchete vrând-nevrând. În cazul în care OCP vizează compania dumneavoastră puteti presupune in mod rezonabil ca ei ştiu ceva (sau cel puţin cred ei ca stiu) şi trebuie să faceţi tot ce puteţi pentru a (a) identifica cantitatea informatiilor cunoscute de OCP precum si la ce se refera si şi (b) pregati apararea firmei si angajatilor sai.
Să spunem că nu este declanşata o anchetă penala dar intern exista o plângere. În ce condiţii ar trebui să lansati o investigaţie internă? În primul rând, dacă sunteţi o companie publică (cotata la bursa de valori), trebuie să luati în considerare obligaţiile dumneavoastră fata de actionari. În scopul de a raspunde oricarei provocari privind administrarea si conducerea unei companii, directorii trebuie să ia decizii pe baza informaţiilor despre o posibilă problemă. Asta e greu să faci în lipsa unei investigaţii minuţioase si independente a presupusei fapte nelegale sau chiar penale.
În al doilea rând, societatea trebuie să ia în considerare toate obligaţiile de informare relevante. Deşi nu există nicio obligaţie generală legală de a prezenta problemele interne – inclusiv potenţiale încălcări ale legii – compania poate avea (a) o obligaţie juridică de a nu ascunde o infractiune (asa numita favorizare a infractorului sau chiar complicitate); (b) o obligaţie contractuala de a dezvălui materiale, informaţii negative; şi / sau (c) o obligatie de a denunta ilegalitati într-o incercare de a evita urmărirea penală şi / sau pentru a obtine circumstante atenuante in cazul unei potentiale condamnari penale.
Pe scurt, cu excepţia cazului în care reclamatia / sesizarea este vadit absurda sau netemeinica- şi nu există nici o probabilitate rezonabila ca orice autoritate a statului de a o lua vreodată considerare –este mai bine să se efectueze investigaţii interne.
Decideti coordonatorul sau conducatorul investigatiei
Atunci când se decide ca este necesara deschiderea unei investigatii, compania trebuie să înţeleagă că credibilitatea procesului este primordială. Dacă eforturile companiei pentru a explica acuzaţiile catre angajaţii săi, organele de cercetare penala sau chiar instantei, cu cit investigatia este efectuata de persoane mai independente cu atit mai bine.
Asta nu înseamnă că societatea nu se poate ocupa de ancheta folosind resurse interne. Printre avantajele de a avea avocat “in-house” sau consilier juridic si de a-l nominaliza pentru efectuarea anchetei sunt (a) costuri mai scăzute; (b) înţelegerea superioară a societăţii şi a activităţii sale; şi (c) o mai mare disponibilitate de a fi prezent faţa locului.
Pe de altă parte, avocatul consultanta adus din exteriorul companiei este indispensabil pentru solutionarea unor probleme importante. Printre altele, luararea in considerare a experientei sale mult mai mari in asemenea activitati este un element important; la care adaugam faptul ca (i) sunt independeti faţă de societate, (ii) sunt mai familiarizaţi cu practica penala, (iii) au experienţă mai mare in materia procedurii penale desfasurate in fata instantei, şi (iv) sunt mult mai obişnuiţi să lucreze cu procurorii. Din aceste motive, rar am vazut o companie sa efectueze investigaţii exclusiv cu resurse “in-house” în probleme penale cu potential semnificativ de a deveni dosare de urmarire penala.
Prima intrebare pe care clientii nostri o pun atunci cind solicita asemenea servicii este: sa efectueze investigatia cu resurse interne sau sa solicite expertiza unor avocati independeti. Utilizarea consilierilor juridici are multe avantaje insa exista si multe neajunsuri in special cu privire la (i) independenţa lor fata de companie sau de colegii care sunt investigati şi (ii) la lipsa lor de experienţă. Sfatul nostru este ca cele 2 variante sa fie utilizate concomitent benficiind astfel de avantajele acestora si incercind sa elimine pe cit posibil dezavantajele.
Instituirea unui protocol pentru desfasurarea investigatiei
Scopul unei investigaţii interne este de a descoperi adevărul gol-goluţ, protejând în acelaşi timp rezultatele anchetei de divulgarea rezultatelor unor terţe părţi, in special concurenta. Astfel, compania trebuie să stabilească un protocol care sa fie semnat in baza prevederilor legale aplicabile secretului profesional – in general – si a secretului informatiei dezvaluite in baza contractului de asistenta juridica, in special Pentru a atinge aceste obiective, compania ar trebui să înceapă cu urmatoarele etape.
Prima faza: companiile publice sunt sfătuite să adopte o rezoluţie a Consiliului de Administratie care determine inceperea investigatiei si domeniul in care aceasta se va desfasura. Credem ca acest lucru este indispensabil în cazul în care avocatii investigatori reprezintă consiliul de administraţie şi nu compania în sine. Printre altele, rezoluţia ar trebui sa (a) precizeze că secretul profesional al avocatului va acoperi toate aspectele anchetei; (b) prevada acordarea de asistenta juridica; şi (c) angajaţii vizati să coopereze pe deplin în anchetă.
Contract de asistenta juridica incheiat de companie cu avocatii externi ar trebui, cel puţin, (a) să identifice clientul; (b) sa delimiteze domeniul de desfasurare al anchetei; (c) sa precizeze că scopul anchetei este furnizarea de consultanţă juridică pentru client; şi (d ) sa acoperă problemele logistice ale anchetei.
În al treilea rând, managementul ar trebui să ofere angajaţilor o informare prealabila privind desfasurarea unor investigaţii interne. Această notificare ar trebui, cel puţin, sa includa (a) o identificare a scopului anchetei; (b) o dispozitie cu privire la obligatia de cooperare cu investigatorii; şi (c) informarea privind obligatia de a pastra secretul discutiilor cu investigatorii;
Concluzie
In ultimul timp, investigaţiile interne au devenit proceduri practicate atit de firmele mari cit si de cele medii, din diferite domenii de activitate. Deşi astfel de investigaţii pot implica costuri şi perturbarea activitatii companiei, administratorii au inceput sa inteleaga avantajele pe care le au daca se pregătesc în mod eficient pentru asemenea situatii.
Domnule Avocat, sunteti un profesionist.
Ma inclin, jos palaria!
Stimata doamna,
Va multumesc pentru aprecierea facuta si sper ca si articolele viitoare sa fie la fel de apreciate.
o zi placuta,