Ați parcurs pașii de emitere a facturilor și de urmărire a termenelor. Acum vine
momentul cel mai delicat: ce faceți când clientul tot nu plătește? Iată instrumentele
legale și strategiile practice disponibile în România în 2011.
Aflați motivul întârzierii la plată
Înainte de orice acțiune, contactați clientul după împlinirea datei scadente și
solicitați-i, în mod politicos, o explicație. Nu presupuneți că refuzul la plată
este neapărat de rea-credință — există situații legitime care generează
întârzieri.
Cele mai frecvente cauze pe care le veți întâlni în practică sunt:
Factura nu a ajuns la destinație. S-a pierdut în curier, nu a ajuns la persoana responsabilă de plăți sau a fost arhivată greșit. Retrimiteți-o imediat, cu confirmare de primire.
Proceduri interne de aprobare. Multe companii, în special filialele multinaționalelor, au lanțuri de aprobare cu mai mulți signatari. Factura poate fi în așteptare la un director care lipsește din țară.
Dificultăți de cash-flow. Clientul are bani la termen, dar nu imediat. Puteți negocia o eșalonare, cu condiția ca aceasta să fie pusă în scris și să includă penalități de întârziere.
Contestarea prestației. Clientul susține că lucrarea nu a fost executată conform contractului. Analizați obiectiv situația — dacă are dreptate (parțial sau total), o soluție amiabilă este mai rapidă decât procesul.
Potrivit art. 43 din Codul Comercial , datoriile comerciale produceau dobânzi de drept din ziua scadenței. Dobânda legală era stabilită prin O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru
obligații bănești, modificată prin O.G. nr. 13/2011 (publicată ulterior, în august 2011). La acea dată, dobânda legală era rata de referință a BNR plus un procent convenit sau, în lipsă, cel stabilit prin ordonanță.
- Clauza penală pentru întârziere trebuia stipulată expres în contract.
- În absența ei, se aplica dobânda legală de drept, fără somare.
decât o promisiune verbală.”
Dacă vă decideți să acordați un termen suplimentar de plată sau să eșalonați datoria, redactați un acord de eșalonare care să cuprindă: suma totală, ratele și scadențele lor, penalitățile aplicabile în caz de nerespectare și, dacă valoarea o justifică, o garanție (bilet la ordin avalizat, scrisoare de garanție bancară, ipotecă).
Proceduri de recuperare — de la amiabil la judiciar
Dacă dialogul amiabil nu dă rezultate, escaladați treptat. Legea română pune la
dispoziție mai multe mecanisme, cu costuri și timpi diferiți.
Pasul 1 — Notificarea/somarea prealabilă
Transmiteți debitorului o notificare scrisă (recomandat: prin executor judecătoresc sau prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire) prin care îi solicitați achitarea debitului într-un termen rezonabil (de regulă 15–30 de zile).
Acest pas este adesea obligatoriu ca dovadă a bunei-credințe și poate fi condiție de admisibilitate în anumite proceduri.
Art. 1079 Cod civil 1864 : debitorul era pus în întârziere prin notificare sau somație. În raporturile comerciale, art. 43 Cod Comercial prevedea că întârzierea opera de drept, fără notificare, de la data
scadenței.
Pasul 2 — Procedura somației de plată
Cea mai rapidă procedură judiciară pentru creanțe comerciale certe, lichide și exigibile. Judecătorul emite o somație de plată fără citarea debitorului (procedură necontencioasă), iar acesta are la dispoziție un termen să conteste. Dacă nu contestă, somația devine titlu executoriu.
Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, cu modificările ulterioare. Procedura presupunea:
- Cerere la judecătoria competentă în funcție de valoare/domiciliu debitor.
- Judecătorul examina cererea în termen de 30 de zile și emitea ordonanța.
- Debitorul putea formula contestație în 10 zile de la comunicare.
- Ordonanța necontestată devenea titlu executoriu.
Pasul 3 — Procedura ordonanței de plată (Noul Cod de Procedură Civilă)
La data publicării acestui articol, proiectul Noului Cod de Procedură Civilă se
afla în proces de adoptare. Acesta urma să înlocuiască O.G. 5/2001 cu o procedură
similară (ordonanța de plată), reglementată în Cartea a VI-a.
Pasul 4 — Acțiunea în pretenții pe cale ordinară
Dacă creanța este contestată sau somația de plată a fost contestată cu succes de debitor, urmați calea dreptului comun: acțiune civilă în pretenții la instanța competentă. Este mai lentă, dar permite administrarea unui probatoriu complet.
- Judecătorie: creanțe până la 500.000 lei (în materie comercială, fosta competență a tribunalului comercial fusese desființată prin desființarea secțiilor comerciale).
- Tribunal: creanțe de peste 500.000 lei sau în funcție de natura litigiului.
- Prescripție: 3 ani în materie civilă (art. 3 din Decretul nr. 167/1958); în materie comercială, termenul general era tot 3 ani, cu excepții speciale.
Când apelați la un avocat specializat în recuperări de creanțe
Dacă propriile demersuri nu au dat rezultate, este momentul să contactați un avocat
cu experiență în recuperări de creanțe. Iată ce trebuie să știți despre colaborarea
cu un avocat în această materie:
Tipuri de onorarii. Avocatul poate percepe un onorariu fix (indiferent de rezultat) sau un onorariu de succes — un procent din suma recuperată, de regulă între 10% și 25%, în funcție de complexitate și vechimea debitului. Cele două tipuri pot fi combinate.
Analiza rentabilității. Înainte de a declanșa o procedură judiciară, evaluați costul total (taxe judiciare, onorariu avocat, costuri execuționale) față de valoarea creanței. Un debit mic poate să nu justifice procesul.
Verificarea solvabilității debitorului. Un avocat experimentat va verifica la Registrul Comerțului, ANAF și Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) dacă debitorul are active urmăribile sau dacă se află în procedura de insolvență.
Executarea silită. Obținerea titlului executoriu (hotărârea judecătorească sau ordonanța de plată) este doar primul pas. Executarea silită (poprire, urmărire imobiliară) este o procedură separată, derulată prin executor judecătoresc.
Dacă debitorul este o societate comercială aflată în incapacitate de plată, puteți
formula o cerere de deschidere a procedurii de insolvență la tribunal. Pragul minim
al creanței era de 30.000 lei, iar datoria trebuia să fie certă, lichidă,
exigibilă și cu o vechime de cel puțin 30 de zile. Această procedură vă permitea să
participați ca creditor la masa credală și să recuperați o parte din creanță din
activele debitorului.
Nu amânați la infinit acțiunea judiciară. Termenul general de prescripție de
3 ani curge de la data scadenței (sau de la data punerii în întârziere, după caz).
Odată împlinit, creanța devine prescrisă și nu mai poate fi recuperată pe cale
judiciară forțată. Orice act de recunoaștere din partea debitorului (plată parțială,
cerere de amânare scrisă) întrerupe prescripția și o face să curgă de la zero.
Trecerea la pierderi și tratamentul contabil
Nu orice creanță nerecuperată trebuie urmărită la nesfârșit. Când costul
recuperării depășește valoarea debitului, sau când debitorul este insolvent fără
active urmăribile, puteți decide provizioanarea creanței și ulterior
scoaterea ei din activul bilanțier.
- Art. 22 alin. (1) lit. j): provizioanele pentru creanțe neîncasate erau deductibile fiscal în limita a 30% din valoarea creanței, dacă aceasta era înregistrată în contabilitate de cel puțin 270 de zile, nu era garantată și debitorul nu era o persoană afiliată.
- Deductibilitatea integrală era permisă dacă debitorul era în procedura de insolvență sau dacă creanța era acoperită de un contract de asigurare.
- Radierea creanței din evidențe necesita justificarea imposibilității de recuperare (hotărâre judecătorească de respingere, act al executorului de insolvabilitate etc.).
Nu faceți aceeași greșeală de două ori
Experiența cu un client rău-platnic este valoroasă dacă o transformați în proceduri mai bune pentru viitor. Înainte de a relua o relație comercială cu un client care v-a creat probleme, purtați o discuție sinceră și analizați ce s-a schimbat față de situația anterioară.
Instrumente de plată mai sigure pe care le puteți solicita:
Plata în avans (totală sau parțială). Elimină riscul complet sau îl reduce semnificativ. Standard în relațiile cu clienți noi sau cu istoric negativ.
Bilet la ordin (BO) avalizat. Instrumentul cambia este titlu executoriu în sine — în caz de neplată la scadență, puteți merge direct la executare silită, fără judecată. Avalizarea de către administratori sau asociați adaugă o garanție personală.
Scrisoare de garanție bancară. Banca garantează plata dacă debitorul nu își execută obligația. Costisitoare pentru debitor, dar oferă certitudine maximă creditorului.
Ipotecă sau gaj. Dacă valoarea contractului o justifică, solicitați o garanție reală — imobiliară (ipotecă) sau mobiliară (gaj sau garanție reală mobiliară înscrisă la AEGRM).
Clauze contractuale clare. Stipulați expres: termenul de plată, penalitățile de întârziere (de preferință peste dobânda legală), dreptul de a suspenda prestația la neplată, forumul competent și legea aplicabilă.
procesul inutil.”
Înainte de a semna orice contract semnificativ, verificați potențialul partener la:
Registrul Comerțului (ONRC) pentru situația juridică a societății și istoricul
administratorilor; ANAF pentru existența unor datorii fiscale; Buletinul Procedurilor
de Insolvență (BPI) pentru proceduri în curs; și Arhiva Electronică de Garanții
Reale Mobiliare (AEGRM) pentru garanții constituite deja pe activele sale.