Boala meningococică este denumirea colectivă dată bolilor cauzate de Neisseria meningitidis. Infecția cu această bacterie poate duce fie la meningită, fie la septicemie (cunoscută în mod obișnuit ca otrăvire a sângelui), fie la ambele.
Meningita poate evolua rapid, lăsând supraviețuitorii cu complicații grave de sănătate, cum ar fi leziuni cerebrale și pierderea auzului. Diagnosticarea precoce este vitală pentru reducerea riscurilor, dar acest lucru poate fi dificil. Organizatiile internationale și-au actualizat orientările pentru medici în legătură cu meningita bacteriană și boala meningococică în 2024.
În cele ce urmează, voi analiza aspectele esențiale din perspectiva mea, în calitate de avocat specializat în mapraxis medical si drept penal care lucrează cu clienți afectați de întârzierile în diagnosticarea acestor afecțiuni.
Meningita este o inflamație a membranelor protectoare care acoperă creierul și măduva spinării. Poate fi cauzată de bacterii, viruși sau ciuperci. Meningita bacteriană este cea mai gravă formă. Infecția cu neisseria meningitidis (boala meningococică) este cea mai frecventă cauză a meningitei bacteriene și până la zece la sută din cazuri duc la deces. Aceasta poate apărea la orice vârstă dar bebelușii și copiii mici sunt cei mai expuși riscului, următorul grup cel mai vulnerabil fiind adolescenții și adulții tineri.
Orientările anterioare în acest domeniu se refereau doar la copiii sub 16 ani insa cele actualizate acoperă acum și tinerii și adulții – o evoluție importantă în opinia mea.
Aceste orientări stabilesc că medicii ar trebui să aibă o „suspiciune puternică” de meningită bacteriană atunci când persoanele prezintă următoarea combinație de simptome de alertă: febră, dureri de cap, rigiditate a gâtului și un nivel alterat de conștiință sau cogniție.
În ceea ce privește boala meningococică în sine, ar trebui să existe o suspiciune puternică atunci când este prezentă oricare dintre următoarele simptome: o erupție hemoragică, fără înălbire, cu leziuni mai mari de 2 mm, o erupție fără înălbire sau purpurie care progresează/se răspândește rapid și orice simptome de meningită bacteriană combinate cu o astfel de erupție. Cu toate acestea, se precizează în mod clar că boala meningococică nu trebuie exclusă pentru că nu există erupție cutanată.
La examinare trebuie verificat întregul corp pentru a detecta o erupție cutanată care poate fi dificil de detectat pe pielea neagră, brună sau bronzată. În consecință, ghidurile precizează că trebuie să se verifice dacă există peteșii (pete de sângerare de mărimea unui vârf de ac) în conjunctivă.
Orientările atrag atenția asupra faptului că se poate presupune în mod incorect că comportamentul alterat al tinerilor și adulților tineri este cauzat de abuzul de alcool sau de substanțe, ceea ce poate duce la omiterea meningitei bacteriene sau a bolii meningococice.
Persoanele suspectate de meningită bacteriană sau boală meningococică trebuie transferate de urgență la spital. Orientările detaliază circumstanțele în care ar trebui administrate antibiotice înainte de sosirea la spital, inclusiv în cazul în care boala meningococică este puternic suspectată cu excepția cazului în care acest lucru ar cauza o întârziere în transferul la spital.
După sosirea la spital, ar trebui să se efectueze o evaluare inițială de către un factor de decizie clinică superior, care ar trebui să se asigure că antibioticele intravenoase sunt administrate în termen de o oră de la sosire. Înainte de a începe administrarea antibioticelor în cazul meningitei bacteriene suspectate, trebuie efectuate analize de sânge și o puncție lombară (în cazul în care acest lucru este sigur). Pentru suspiciunea de boală meningococică, trebuie efectuate teste de sânge înainte de începerea tratamentului cu antibiotice. Pentru ambele afecțiuni, ar trebui să se efectueze un tampon bacterian în gât, de preferință înainte de începerea antibioticelor.
Orientările actualizate nu acoperă toate tulpinile de meningită, excluzând, de exemplu, meningita virală și meningita neonatală.
În cazul în care orientările nu au fost respectate sau au existat alte deficiențe care au condus la o întârziere în diagnostic și tratament, este posibil să se depună o plângere pentru neglijență medicala (malpraxis medical). Pentru ca o astfel de cerere să aibă succes, trebuie să se demonstreze că orice întârziere a fost cauzată de neglijență și, de asemenea, că un tratament precoce ar fi schimbat rezultatul. Acest lucru necesită adesea contribuția expertilor legisti. Un avocat specializat în cazurile de malpraxis medicală va fi în măsură să vă ofere consiliere completă.
Dacă doriți să vorbiți cu echipa noastră pentru o discuție, vă rog să ma contactați la numărul 0744 33 79 15 sau e-mail mihai.costache@procese-avocat.ro.