Ce mai face medierea?

Avind in ultimul timp citeva medieri ce nu au reusit (fara a fi culpa mediatorului, dimpotriva, acesta a depus toate eforturile sa se finalizeze cu succes dar nu am avut cu cine discuta) m-am gindit sa mai scriu ceva pe tema asta. Din ceea ce s-a scris sau discutat – cu mai mult sau mai putin patos – si vazind ceea ce se intimpla astazi cu privire la mediere (adica o blazare totala din partea mediatorilor datorita aminarii sanctiunii inadmisbilitatii cererilor in lipsa informarii gratuite) ramin la opinia ca medierea – ca panaceu la procesele judiciare – a fost mult supra-apreciata si prea mult promovata fara sa existe un background format din experiente practice romanesti ci doar cu statistici luate din alte tari (unde totul difera fata de Romania, incepind cu mentalitatea cetatenilor si pina la organizarea sistemului judiciar).

Medierea va deveni o practica uzuala?
Este destul de simplu de ce ar putea exista judecatori care sa promoveze medierea si unul dintre motive nu este increderea in acest sistem ci numarul mare de dosare civile/penale ce pot fi solutionate de catre parti chiar daca aceasta rezolvare nu este echitabila sau – uneori – conforma cu legea (ceea ce va naste posibile litigii in viitor, mediatorii nu au cunostinte juridice iar partile nu isi permit un avocat in toate cazurile)

In schimb, in privinta avocatilor problema sta un pic diferit. De ce un avocat de litigii ar accepta medierea in cazurile sale? Cel mai probabil ca acei avocati se indoiesc de abilitatile lor in evaluarea cazului si in capacitatea de a negocia o tranzactie pentru clienti.

Un alt argument ar fi cresterea concurentei pe piata avocaturii de litigii. Oare avocatii incep sa se indoiasca de capacitatea lor de a gasi si pastra clientii in cazul in care se dovedeste ca avocatul advers este mult mai bine pregatit si atunci prefera sa nu isi asume riscul unui litigiu? Ramine de discutat.

Este neindoielnic faptul ca medierea confera un mediu comfortabil pentru a discuta un caz intr-un mod prietenesc fata de o tranzactie discutata direct de catre parti. Este mai simplu sa prezinti cazul unui tert care preia sarcina de a discuta in contradictoriu cu partea adversa. Si atunci iti pui intrebarea: de ce sa te agiti discutind cu un potential adversar valoros in loc sa pui pe altcineva (in speta, mediatorul) sa o faca in locul tau?

Medierea isi va atinge scopul pentru care a fost introdusa?

Promotorii medierii incearca sa convinga publicul ca medierea este necesara ca si procedura prealabila unui proces. Ca dovada se indica o gramada de statistici luate din practica altor tari (Franta, Germania, SUA) care arata in mod clar ca a existat o scadere a numarului de procese aduse in fata unui complet de judecata si un numar foarte mare de conflicte rezolvate in afara instantelor. In plus, ni se spune ca se va evita „loteria” solutiilor judecatoresti (practica neunitara fiind cel mai des motiv invocat)

Dar aceste motive stau in picioare la o mai atenta analiza? Exista consecinte ce sunt ignorate (intentionat sau nu) din aceste argumentatii?

Sa incepem cu argumentul ca medierea duce la scaderea numarului de procese aflate pe rolul instantelor de judecata datorita gasirii unor solutii in afara instantelor. Eu spun ca aceasta scadere nu este datorata atit medierii in sine cit cresterii costurilor presupuse de procedura judiciara. Au crescut costurile presupuse de onorariile expertilor (nu vreti sa stiti cit costa o opinie expertala a unui medic legist, desi – vorbind in mod obiectiv – inalta specializare a acestuia isi justifica costurile iar aportul sau in cazurile de malpraxis medical este ESENTIAL), de exemplu. Au crescut costurile cu adminstrarea probatoriilor in cazul in care avocatii fac acest lucru – inregistrarile video, stenografia, transcrierea inregistrarilor, etc. In concluzie, costurile mari si riscul procesual (de neevitat in orice cauza, indiferent cit de sigur esti de pozitia cazului tau) imping partile la gasirea unor alternative mai fiabile.

Se poate spune ca medierea – prin simpla sa existenta – a dus la scaderea numarului de procese? Desi nu neg faptul ca un mediator bun poate determina gasirea unei solutii de catre parti este imposibil ca vezi acest lucru intr-o statistica. In cite cazuri putem spune ca medierea a dus la gasirea unei solutii si ca acele parti nu ar fi putut sa o faca singure, la o stacana de tuica sau tequila, dupa gust? Oare a analizat cineva daca cresterea costurilor procesuale in jurisdictiile unde medierea nu este obligatorie a dus sau nu la aceeasi scadere a numarului de cauze deduse judecatii?

 

In plus, in statistici nu se poate confirma faptul ca medirea rezolva doar cazuri in care partile nu ar fi putut incheia o tranzactie prin propriile eforturi. Exista factori ce imping partile la un compromis si care nu sunt luati in considerare cind se discuta de eficienta medierii.

Principalul avantaj al medierii se sustine a fi scaderea costurilor aferente solutionarii litigiului, adica este mai ieftin sa ajungi la o intelegere in cadrul medierii decit sa suporti costurile unui proces. Intr-un anume sens, au dreptate. Este evident ca in cazurile de malpraxis este mai ieftin sa ajungi la o tranzactie in cadrul unei medieri decit sa platesti costurile procesuale pentru a obtine o sentinta definitiva.

Dar acest avantaj exista IN ORICE tranzactie indiferent daca este implicat sau nu un mediator!! Si aceasta eroare pleaca de la premisa ERONATA ca litigiul nu se putea rezolva daca nu intervenea mediatorul ceea ce este TOTAL FALS. Foarte putine cazuri nu se pot rezolva printr-o tranzactie incheiata direct de catre parti daca acestea chiar isi doresc o rezolvare amiabila. Reciproc, nici o mediere nu va avea succes daca partile isi doresc un litigiu cu tot inadinsul.

Consecintele medierii – ce nu se discuta
Desi inteleg motivul iar legea 192/2006 este facuta de un agent de vinzari decit de un legiuitor preocupat de bunastarea justitiabililor (adica informarea trebuie sa prezinte DOAR avantajele medierii, adica se promoveaza informarea ERONATA a consumatorului) exista si consecinte / costuri suportate de catre un sistem juridic in care medierea este inserata cu forta. Cum ar fi deteriorarea relatiilor intre avocati in ideea in care se va merge mai mult pe o practica de tip „Rambo style” in litigii si pe o crestere tot mai mare a tendintei avocatilor de a nu isi asuma responsabilitatea unei analize cit mai realiste a cazurilor.

O analiza realista a cazurilor preluate de avocati are consecinte beneficice in cadrul relatiilor profesionale. Este foarte dificil – la nivel personal – sa ai pretentii nerezonable timp de 3 luni si apoi brusc sa te intilnesti cu acelasi avocat advers, privindu-l in ochi si sa ai aceleasi pretentii. Deci avocatul reclamantului va avea o atitudine onesta chiar de la inceputul discutiilor cu adversarul sau avindin vedere ca este constient de faptul ca la un moment dat se vor intilni.

Dar aceasta dinamica umana nu poate avea loc daca mediatorul devine principalul subiect pe care se concentreaza discutiile. Avocatul poate „permite”mediatorului sa convinga clientii pe care ii reprezinta sa admita o intelegere ca sa evite o discutie fata in fata cu adversarul si sa-i spuna acestuia „ai un caz bun, poti cistiga in instanta si inteleg pozitia clientului tau. Voi incerca sa explic cazul clientului meu”

Se spune de catre meditori ca avocatii nu au capacitatea de a negocia cazuri si ca doar mediatorii le au, acestea fiind dobindite pe parcursul a 2 saptamini de cursuri. Hmmm!! Argumentul se constituie in ceea ce se numeste „self-fulfilling prophecy”. Daca avocatii nu ar avea obligatia de a merge la mediere cred ca s-ar descurca sa incheie tranzactii asa cum o fac din 1831 incoace, adica de 180 de ani. Nici nu stiu cum s-au putut incheia intelegeri intre parti timp de 180 de ani in lipsa mediatorilor. Trebuie sa fi fost groaznic, de nesuportat!!

Nu uitati, avocatii sunt platiti catre clienti sa atinga un obiectiv – gasirea unei solutii la problema juridica expusa. Daca nu o fac, isi pierd clientii.

Din punctul meu de vedere, cea mai simpla cale de a evita o mediere este de a contacta avocatul advers si sa-i spuneti: „nu voi media aceasta cauza pina cind nu vom bea impreuna o cafea – poate chiar platesc si o masa la restaurant – si vom discuta problema. Daca nu vom ajunge la o solutie impreuna, abia atunci mergem la mediere”.

Daca adversarul refuza aceasta abordare va garantez ca nici medierea nu va avea succes. Luati-va certificatul sau procesul verbal de informare si mergeti in instanta de judecata.

Scrisoarea I. Catre onoratii reprezentanti ai justitiei romane

Urmatorul text nu imi apartine insa exprima intr-o forma frumoasa ceea ce gindesc si eu ca avocat penalist. Originalul il gasiti pe blogul d-lui avocat Radu Chirita. Voi posta si continuarile acestui text imediat ce le va publica pe blogul domniei sale http://raduchirita.ro/

Nu-mi place sa scriu scrisori, dar am constatat in ultima vreme ca daca zic cu gura oricum nu ma ascultati, asa ca ma gandesc ca poate scrisorile le cititi. Asa ca m-am hotarat sa va scriu o scrisoare. Din aia deschisa si fara destinatar nominalizat.

Cred ca ati uitat ca prestati un serviciu public. Cred ca ati uitat ca nu sunteti un fel de dumnezei care decid, dupa cum le este vointa, asupra vietii unor oameni, ci niste simple functionari publici, care desfasoara o munca in folosul comunitatii. La fel ca mii de alte persoane, chemate sa ne slujeasca pe noi, cetatenii acestei patrii minunate, din care toata lumea vrea sa fuga de minunata ce e. Cati dintre cei care judeca in penal au mers vreodata in viata lor intr-o puscarie sa vada cum arata locul unde trimit pentru cativa ani tot felul de infractori. Poate daca vedeti cum arata locul ala veti avea bunul simt ca, inainte sa trimiteti un om acolo, sa fiti siguri ca nu gresiti. Cum poti sa trimiti un om pentru 7 ani la puscarie fara ca macar sa ai bunul simt sa il asculti mai mult de 2 minute? Daca cineva te-a numit judecator la mult prea inalta curte, nu ti-a dat si vreo pilula anti-eroare. Voi realizati ce inseamna niste ani din viata unui om? Ganditi-va la tot ce s-a intamplat in ultimii sapte ani din viata voastra si apoi mai ganditi-va odata daca constiinta sau macar o ultima urma de decenta va permite sa inchideti un om sapte ani fara sa il ascultati. Cum poti sa ii dai sase ani la unul, dupa ce scrii in decizie ca ca actele pe care le-a incheiat sunt valabile si ca nu a facut un act anume ilegal, dar intreaga sa activitate e ilegala? N-ar fi frumos ca, decat sa va ascundeti in spatele unor deliberari secrete, sa trebuiasca sa priviti omul in ochi si sa ii spuneti de ce il trimiteti la puscarie?

Cum poti sa judeci o revizuire a unei sentinte de condamnare pe care nu ai vazut-o in viata ta? Pe care nu ai citit-o si de care nu iti pasa, pentru ca, nu-i asa, orice revizure se respinge? Daca tot habar nu ai de nimic ce e in dosarul ala, cum poti sa ai lipsa de bun simt elementar ca nici macar sa nu asculti ce ti se spune? Cum poti sa nici macar nu te prefaci ca te intereseaza? Cand citesc tot felul de materiale scrise de judecatori exaltati despre patimile meseriei, rolul si functia judecatorului in societate, din alea cu justitie scrisa cu J mare, judecator scris cu J mare, nu ma pot gandi decat la Kafka. Asta daca traia in Romania ar fi scris nu literatura absurdului, ci nuvelele realitatii. Domnillor si doamnelor judecator, nu sunteti Jdumnezei! Sunteti oameni si puteti gresi. Toti gresim. Nu stiu daca ati fost vreodata la finante, la primarie, la posta sau mai stiu eu la ce serviciu public sa va trateze cineva cu scarba existentiala a functionarului frustrat de ghiseu. V-a placut? Imensa parte a domniilor voastre, mult prea onorate, aveti aceeasi atitudine. Sa nu credeti ca, daca toata lumea pe care o aveti in fata, va trateaza cu “onorata” si cu “respect” chiar este asa. Respectul se castiga atunci cand ii arati omului ca iti faci datoria cum poti tu mai bine, nu atunci cand te doare in cur de el. Iar onoarea se cistiga atunci cand te poti uita linistit in oglinda si poti sa raspunzi negativ la cateva intrebari: “am intrat vreodata in sala de judecata fara sa fi citit dosarul?”, “am dat vreo solutie fara sa stiu pe de rost dosarul?” “s-a intamplat vreodata sa ma doara in cur de ce spune fraierul din fata mea ori avocatul lui?”.

Sincer sa fiu, nu stiu de ce mai fac niciuna dintre meseriile pe care le am. Nu stiu pentru ce dracu’ ma mai duc la scoala sa incerc sa ii invat pe copii un pic de drept, ca oricum dreptul si dreptatea nu au nicio legatura cu viata reala. Eu nu drept trebuie sa ii invat pe copii, ci cum sa raspunzi elegant la intrebari din astea: “da’ de ce nu o vrut doamna judecator sa va lase sa vorbiti?”, “de o scris acolo ceva cand i-am dat acte in care scrie altceva?”. Plus ca trebuie invatati sa inghita cu zambetul pe buze (da, ma refer la ceea ce va ganditi si voi si nu e vorba de shaorma). Care vor sa se faca judecatori nu trebuie invatati nimic. Ei oricum vor fi dumnezei, deci fac ce vor. Plus ca nu le spune nimeni lor ce trebuie sa faca. Are vreo importanta pentru rahatul nostru de societate munca pe care o fac eu la scoala, ca si eu sunt tot prestator de servicii publice? Are pe dracu… In egala masura, nu stiu de ce mai fac avocatura. Ca sa mi-o iau in gura de la niste dumnezei facuti prin decret prezidential?  Ca sa nu stiu ce sa raspund la intrebarile clientilor? Sa ma simt ca un hot, pentru ca le iau la fraierii banii, si n-am ce sa fac pentru ei, pentru ca eu sau ei oricum nu conteaza decat eventual la judecata de apoi? Probabil ca o sa le fac in continuare pentru ca nu stiu sa fac altceva si sunt prea batran sa mai invat meserii noi. Voi continua cel mai probabil sa omit sa le spun copiilor din anul I sa renunte dracu la porcaria asta de facultate si sa se duca la info, la agronomie sau oriunde or vedea cu ochii. Si voi continua sa fur banii clientilor ca sa ii tin de mana cand se uita Jdumnezeii la ei pregatiti sa le distruga viata, fara a gandi vreo clipa.

Cand mai am izbucniri din astea de frustrare, sunt intrebat de ce nu le fac plangere la CSM. Ca sa ce? Sa ii judece colegii lor procurorii (vorba academicienei decedate)? Cum pot eu sa probez ca astia nu or citit nimic din dosar? Cum pot sa probez ca or luat decizia inainte sa intre in sala si inainte sa vada coperta dosarului? Ca sa fiu sigur ca dumnezeu e neiertator si o sa mai am cauze la acelasi complet? Stau ca boul si ma gandesc de azi dimineata de cand clientul meu a murit cu dreptatea in mana (bine, nu s-a pronuntat inca, dar n-am emotii) si eu cu el de manuta ce e de facut. Desi nu mi se pare o idee geniala, ajung la concluzia ca singura solutie e sistemul cu jurati. Mai rau ca acuma nu are cum sa fie. Si ma gandesc ca un om care e jurat odata la cativa ani, da de si-o mai mult interes decat niste functionari publici cu apucaturi de ghiseu. Stiu ca nu sunt toti asa, dar nu incalzeste pe nimeni asta. Vorbind doar in privat si fara nume, devin complici ai unui sistem minat din interior de indiferenta, incompetenta, coruptie si indolenta.

Pana vom avea jurati, adica pana niciodata, voi inaugura curand pe acest blog rubrica de jurisprudenta de cacat. Comentata. Macar sa arat oamenilor realitatea. Si ma doare in cur ca o zis UE ca nu e frumos sa critici hotararile judecatoresti, trai-v-ar si voua libertatea de exprimare si celelalte drepturi fundamentale. Si daca vreunul isi va citi solutia comentata si il vor apuca dracii, il rog sa-mi scrie, ca ii dau numarul de telefon al clientului meu sa il sune si sa ii raspunda la toate intrebarile la care eu nu am putut sa ii raspund omului. Atata li s-a suflat intre buci judecatorilor, ca vai saracii cate dosare au, vai ce munca grea fac, vai de capul lor cum ii critica nastase si antena 3, incat cred ca se impune sa li se arate si celalalt revers al medaliei. Repet ce am mai spus de sute de ori. E firesc ca judecatorii sa mai si greseasca, pentru ca nimeni nu e infailibil. Dar greseala presupune eroare, nu lipsa de bun simt elementar. Iar daca cineva vrea sa mi se alature la rubrica “jurisprudenta de cacat” e invitat sa o faca. Si va invitat si CSM-ul sa le apere reputatia profesionala.”

Si totusi, nu sunt impotriva medierii

Dupa toate acuzele primite din partea mediatorilor tin sa spun ca nu sunt impotriva medierii. Am participat la cursuri de pregatire a mediatorilor (fara sa dau examenul, nu asta ma interesa), ca si practica insist pe tranzactii in afara instantelor si chiar folosesc medierea inainte de a depune actiune in instanta in litgiile de malpraxis medical.

Problema mea cu privire la aceasta institutie una singura: lobby-ul in favoare amedierii (uneori facut intr-un mod agasant de dl judecator Cristi Danilet si deputatul Alina Gorghiu, finalizat cu obligarea tuturor de a merge la informarea prealabila desi – unii dintre noi – am avut anterior zeci de procese si zeci de informari facute) ar trebui sa nu se mai imbete cu apa rece citind articolele laudative de pe net facute de catre alti mediatori sau neprofesionisti.

Lobby-ul medierii trebuie sa aibă drept scop crestere credibilitatii acestei modalitati de ADR si nu promovind medierea ca fiind un panaceu pentru problemele personale ale partilor sau ale sistemului judiciar.

Problemele serioase si majore ale sistemului judiciar nu isi au izvorul in numarul de dosare aflate pe rolul instantelor si asta o demonstreaza insasi raportul CSM.

Numarul mediu de termene pentru solutionarea dosarelor este dupa cum urmeaza (extras din raportul CSM):

Materia

FOND

 (nr. termene)

APEL

(nr. termene)

RECURS

(nr. termene)

Penal

2,87

3,70

1,98

Civil

1,32

3,64

1,75

Litigii cu profesioniști

2,16

3,53

1,49

Contencios administrativ

2,93

1,43

Minori și familie

1,14

2

2,07

Litigii de muncă

1,64

1,55

Asigurari sociale

1,22

1,67

Faliment

1,58

 

Sursa: CSM – Raport privind activitatea instanțelor de judecată în primul semestru al anului 2012

In concluzie, de unde vine acest mit privind faptul ca procesele sunt extrem de indelungate? Cel mai probabil este ca acest mit este intretinut de durata mare de timp ce trece de la depunerea cererii si pina la primul termen de judecata. Dar modalitatea de stabilire a termenelor este efectuata de catre CSM prin sistemul de normare a muncii judecatorilor. Ohh, wait, nu este acelasi organism din care face parte si dl judecator Cristi Danilet ce este un inversunat partizan al medierii. Cum vine asta? In loc sa rezolve problema, el  a gasit rezolvarea prin impingerea justitiabililor pe usa mediatorilor cu forta ceea ce contravine a insasi esentei medierii.

Dar acest lucru este imputabil si Statului Roman care – incurajat de un lobby facut cu inversunare si prin legile ce le promoveaza – ne baga pe git un remediu pentru o boala ce tot el, Statul Roman, a provocat-o prin subfinantarea sistemului judiciar si prin proasta aranjare a competentei materiale a instantelor de judecata. Este ca si cum Statul ne-a infectat cu sifilis ca apoi sa aibă ocazia de  a face profit vinzindu-ne antibioticele pentru tratament.

Poate ar trebui sa apara si un judecator cu ceva curaj care sa spuna pe fata ceea ce stim cu totii: singurul motiv pentru care un judecator aduce in discutie medierea este de a scapa de un dosar in care trebuie sa pronunte si sa motiveze o sentinta. Adica, pe intelesul justitiabilului, sa scape de munca (probabil ca toti am face asta, sa fim corecti).

Poate ca in acest mod sincer de a privi problema medierii am sti deja ca judecatorul din fata noastra nu are nici cea mai mica placere sa rezolve dosarul, ca exista riscul ca solutia pronuntata sa fie superficiala. Si daca am cunoaste cu totii aceasta chestiune poate ca avocatii si partile deopotriva s-ar apleca mai profund asupra gasirii unei solutii amiabile printr-o tranzactie stiind ca judecatorul nu da 2 bani pe problemele lor.

Cu cele mai bune intentii pot spune celor care promoveaza medierea prin diabolizarea litigiilor si avocatilor acuzindu-i ca resping ADR doar pentru ca pierd bani: se pare ca exagerati in beneficiile ce le poate aduce medierea si ca o nesatisfacere a asteptarilor justitiabililor va duce la o cadere dramatica a medierii in ochii potentialilor clienti. Iar asta va insemna falimentul medierii ca si institutie si a mediatorilor ca profesionisti.

Nu cunosc avocati buni care sa garanteze obtinerea unei solutii in fata instantei asa cum vad mediatori ce confirma ca pot rezolva neintelegerile dintre parti in 2-3 sedinte (era un mediator la Brasov care spunea la un post TV local ca ar rezolva o problema legata de retrocedarea unor imobile confiscate de regimul comunist in 2-3 sedinte; poate sedinte de socuri electrice ca de mediere nu cred)  si ca vor reduce cu 80% numarul de dosare.

Experienta si practica unui avocat

Consecintele dezincrimarii evaziunii fiscale prevazute de art 6 din legea 241/2005

May 11, 2015

În ziua de 7 mai 2015, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere următoarele excepții de neconstituționalitate: Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 […]

Exceptie neconstitutionalitate privind evaziunea fiscala ADMISA

May 7, 2015

În ziua de 7 mai 2015, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere următoarele excepții de neconstituționalitate: Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 […]

Cind fiecare face ce vrea

March 31, 2015

Astazi voi posta 2 motivari din cadrul contestatiei unei camere preliminare ce au ca si obiect contestarea competentei DGA de a efectua acte de urmarire penala si interceptari telefonice in dosare penale in care nici una din persoanele implicate nu are calitatea de personal incadrat in Ministerul Adminstratiei si Internelor. Intrebarea ce se ridica in […]

Nepublicarea in Monitorul Oficial al Ordinelor emise de catre Ministerul Afacerilor Interne. O incalcare a legii aprobata de Curtea de Apel.

August 30, 2013

Intr-o speta recenta – aflata pe rolul Curtii de Apel Constanta si devenita irevocabila prin nerecurare datorita faptul ca instanta de recurs ICCJ ar fi stabilit termen in decembrie 2014 si clientul a renuntat – s-a pus in discutie inlaturarea efectelor juridice produse de catre Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr 400 / 2004 privind regimul […]

Procesele verbale pot fi atacate cu recurs. Exceptie de neconstitutionalitate admisa

July 18, 2012

În Monitorul Oficial nr. 492 din 18 iulie 2012 a fost publicată Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului X punctul 2 al Legii nr. 202/2010 prin care la articolul 118 al Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, după alineatul (3) […]

Membru al INTERNATIONAL ASSOCIATION OF PENAL LAW

Membru al INTERNATIONAL ASSOCIATION OF PENAL LAW

Recent Comments:

  • Costache Mihai: mergeti la politie si vedeti despre ce este vorba. puteti refuza sa dati declaratie si sa fixati o alta audiere la care sa va prezentati cu un avocat...
  • Costache Mihai: nu exista un termen legal de solutionare a unui asemenea dosar. in mod cert, dosarul dvs nu este tergiversat fiind deschis abia in octombrie 2016 deci...
  • Costache Mihai: buna ziua, este obligatia politiei sa ancheteze orice plingere este depusa. Solutionarea acestei plingeri se va face in functie de rezultatul acestor...
  • Ion Mezei: Buna ziua!Am fost reclamat de catre un vecin direct la judecatorie pentru agresiune verbala,etc.Instanta a hotarat ca nu are are calitate procesuala s...
  • Mihaiu Constantin Marius: Buna ziua, pe data de 29.10.2016 am avut un accident rutier, am acrosat o caruta cu partea dreapta a vagonului rezultand la 2 victime, politia a spus ...