Plata taxelor de timbru de catre nerezidenti – decizie Curte Constitutionala

Prin decizia 1094/2011 Curtea Constitutionala a Romaniei a solutionat exceptia de neconstitutionalitate a prev. art. 19 din cadrul Legii 146/1997, care retin: “Taxele judiciare de timbru, precum şi sumele provenite din impozitele încasate din onorariile avocaţilor, ale notarilor publici şi ale executorilor judecătoreşti se plătesc în numerar, prin virament sau în sistem on-line, în contul bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază îşi are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal debitorul.“.

Aspectul supus analizei C.C.R., de catre o persoana juridica inmatriculata in Uniunea Europeana, interesa imposibilitatea acesteia de a achita taxa de timbru in contul unitatii administrativ teritoriale intrucat nu are un sediu permanent ori domiciliul fiscal pe teritoriul Romaniei, iar la nivelul structurii administrative de la sediul sau fiscal nerealizandu-se incasarea unor asemenea taxe.

Cu toate ca nu are rolul de legislator pozitiv, Curtea Constitutionala, respingand exceptia invocata, a retinut ca “In ceea ce priveste situatia in care debitorul nu are sediul fiscal pe teritoriul Romaniei, Curtea constata ca, potrivit normelor de procedura civila, reclamantul care locuieste in strainatate va arata si domiciliul ales in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul, alegandu-si in acest sens un reprezentant. Astfel, plata taxelor judiciare de timbru va putea fi efectuata in contul bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza isi are sediul fiscal reprezentantul.“.

In acest context, persoanele juridice nerezidente, care sunt nevoite sa se adreseze instantelor nationale, au obligatia sa achite taxa judiciara de timbru in contul unitatii administrativ teritoriale de la sediul/domiciliul reprezentantului acestora, in virtutea deciziei precitate.

www.juridice.ro

Acordarea de daune morale – decizie ICCJ

Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au apreciat (în cuprinsul Deciziei nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunţată în recurs de Secţia penală a Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie având ca obiect acordare daune morale), că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanţa de judecată prin evaluare. In acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogăţire fără just temei, în cazul infracţiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat, precum şi de toate consecinţele acesteia, asa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate. Înalta Curte a mai apreciat că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilităţile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material şi moral cauzat prin fapta săvârşită.

www.juridice.ro

Suspendare permis conducere- admiterea prezumtiei de validitate a procesului verbal –

În cauza Ioan Pop c. României (cererea nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului.

Rezumând situația de fapt, amintim faptul că în aprilie 2004 reclamantul a fost sancționat contravențional cu o amendă de 2.000.000 ROL și suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile pentru că nu a oprit, conform semnalelor agentului de poliție, la trecerea unei coloane oficiale. La momentul încheierii procesului-verbal, petentul a refuzat să semneze, indicând faptul că s-ar fi conformat semnalelor ofițerului de poliție. Actul a fost încheiat în prezența unui martor asistent, neexistând indicii conform cărora această persoană ar fi fost prezentă și la momentul săvârșirii contravenției însăși.

În plângerea contravențională formulată, petentul a invocat faptul că planșele foto depuse la dosar de agentul constatator nu sunt clare, numărul mașinii neputându-se distinge, precum și faptul că acestea nu au surprins autovehiculul condus de el, acesta din urmă având montat la data evenimentelor un portbagaj, aspect ce nu reiese din poze. Reclamantul nu a solicitat audierea martorului asistent și nici administrarea vreunei alte probe în sprijinul afirmațiilor sale. … Continue Reading

In atentia “procesomanilor” care prefera CEDO

Pe data de 15 noiembrie 2011, CEDO a pronunţat Decizia de inadmisibilitate în cazul (cazurile) Petrović v. Serbia.

Precum reiese din Decizie, dl Petrović a stabilit recordul de cereri cu conţinut dubios adresate CEDO, de peste 400 de aplicaţii, inclusiv în numele unor persoane decedate înaintea redactării procurii de reprezentare CEDO.

Postez continutul decizie in engleza deoarece traducerea poate reduce din expresivitatea continutului sau.

“Moreover, he has applied the same practice in more than 400 cases that he has lodged before the Court against Serbia, Croatia, Slovenia, Montenegro, Bosnia and Herzegovina, as well as the Former Yugoslav Republic of Macedonia. In addition, he has brought before the Court more than 100 cases on behalf of other applicants as their lawyer.

In the course of the examination of the cases, it became evident that on at least three occasions Mr Petrović had submitted applications on behalf of people who had died, with the power of attorney signed on behalf of at least one of them after his death. In a number of other cases, the Court had doubts as to the authenticity of the powers of
attorney that Mr Petrović supplied with the applications. 

In March 2010 the President of the Second Section of the Court decided to ban Mr Petrović from representing applicants before the Court, at that time and in the future. Despite being informed of the ban, Mr Petrović continued acting on behalf of the applicants, sometimes as their attorney and sometimes only by preparing their submissions for the Court. Each time he requested reimbursement of his fees, even though he was well aware that the Court would not take into consideration such requests.”

Taxa poluare – recurs in interesul legii pronuntat de ICCJ

În şedinţa din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României a soluţionat urmatorul recurs in interesul legii:

– prin Decizia nr. 24/2011, ÎCCJ a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Iaşi şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj, stabilind că:

“1.Acţiunea având ca obiect obligarea Instituţiei Prefectului prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziţionate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.50/2008 şi fără parcurgerea procedurii de contestare a obligaţiei fiscale prevăzută de art.7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.50/2008 este admisibilă.

2. Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispoziţiile art.117 alin.1 lit.d din acelaşi cod.”

Fa-te avocat, Sandele – un articol excelent de Radu Chirita

Scriu sub impresia unor discuţii avute de-a lungul timpului cu magistraţi, despre avocatură. Sunt surprins de cât de falsă este reprezentarea pe care o au aceştia asupra profesiei de avocat. Probabil că şi reciproca e adevărată, dar nu sunt magistrat ca să o percep corect, aşa că nu scriu despre ea. Sunt două, trei mituri despre care ar trebui discutat.

Unu e legat de veniturile avocaţilor. Sigur, sunt avocaţi care câştigă mult mai mult decât un judecător ori procuror. Totuşi, ăştia sunt extrem de puţini, iar realitatea e puţin diferită faţă de percepţia publică. Să încerc să explic, cu cifre. Dacă un avocat cu cabinet individual are încasări de 12500 lei pe lună, pare mult. Sunt aproape 3000 de euro, mult peste media veniturilor din economie. În realitate, nu sunt chiar atâţia. În primul rând vine statul şi le loveşte cu TVA-ul, deci rămâi cu vreo 10000 lei. Avocaţii au atât de puţine cheltuieli deductibile, încât foarte puţin din TVA-ul ăsta ţi-l poţi deduce. Din aştia 10000 lei vine Casa de Asigurări a avocaţilor şi îţi mai ia încă 1000 de lei, baroul vreo 200 de lei plus Casa de asigurări de sănătate care te blagosloveşte cu 560 lei şi tocmai ce ai rămas cu vreo 8000. Din ăştia trebuie să plăteşti gazul, curentul, xeroxul, secretara, chiria, eventual un stagiar şi rămâi cu vreo 5000 de lei. Într-un final, vine statul român şi îţi mai ia 16% din ăştia şi ai rămas cu 4200 lei. Sub un judecător ori procuror. … Continue Reading

Achitarea onorariului de succes de catre partea ce a cazut in pretentii

Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au apreciat (în cuprinsul Deciziei nr. 405 din 4 februarie 2010 pronunţată în recurs de Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca  obiect recursul împotriva obligaţiei de plată a unor cheltuieli de judecată) că, partea care a câştigat procesul va putea obţine restituirea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care se stabileşte realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil al acestora. În acest sens, în acord cu jurisprudenţa CEDO, instanţa supremă a apreciat că onorariul de succes, nefiind o cheltuială efectuată până la finalizarea procesului, constituie o recompensă suplimentară a muncii efectiv prestate de avocat, cu vădit caracter voluntar şi voluptoriu şi, din aceste motive, nu poate poate fi impus ca obligaţie în cadrul cheltuielilor de judecată în sarcina părţii care a pierdut procesul.

Avocatura – meserie periculoasa

Un judecator din Washington a decis ca inculpatul Joshua Monson si-a pierdut dreptul la apararea sa de catre un avocat dupa ce a atacat cu un stilou si creioane – in timpul audierilor desfasurate in cazul sau – pe toti cei 3 avocati alesi. Nici unul dintre avocatii atacati nu a fost ranit in mod serios.

In timpul primelor 2 atacuri, care au aparut la mai putin de o saptamina unul de celalalt, Monson a fost acuzat de injunghierea a 2 avocati cu un pix pe care a reusit sa il obtina in timpul detentiei. In cazul celui de-al treilea avocat, inculpatul a smuls creionul folosit de catre aparatorul sau in timpul audierilor si l-a infipt in ochiul acestuia din urma

Judecatorul a decis ca inculpatul Monson sa se apere singur in procesul ce se desfasura ( in sistemul legal american acest lucru este posibil si in dosarele penale, spre deosebire de sistemul juridic romanesc unde intotdeauna exista un avocat, fie ales fie numit din oficiu). El va fi legat de scaun si va fi eliberat – legat de un lant lung si cu un sistem de socuri electrice legat de picioare – doar pe timpul pledoariilor.