A fi avocatul apararii

Una dintre întrebările pe care le primesc cel mai des, atât de la prieteni, cât și de la clienți sau cunoscuți, este aceeași: cum poți să aperi o persoană despre care, în sinea ta, suspectezi că a făcut ceva rău? Cum dormi noaptea știind că aperi oameni acuzați de infracțiuni economice, de furt, de violență sau de fraudă, oameni care, prin faptele lor, ar fi putut afecta zeci sau sute de persoane?

Răspunsul meu este, de fiecare dată, același și este foarte simplu: niciodată nu am reprezentat o persoană vinovată. Nu pentru că toți clienții mei ar fi îngeri, ci pentru că, din punct de vedere legal, nimeni nu este vinovat până când o instanță nu stabilește acest lucru, printr-o hotărâre definitivă, după ce a analizat probele și a înlăturat orice îndoială rezonabilă. Până în acel moment, orice persoană acuzată este, din punct de vedere juridic, nevinovată. Acesta nu este un detaliu tehnic, ci chiar fundamentul pe care se construiește întregul sistem de justiție penală din România.

Ce înseamnă, de fapt, prezumția de nevinovăție

Prezumția de nevinovăție este, simplu spus, regula care spune că orice persoană este considerată nevinovată din momentul în care este acuzată de o faptă penală și până când vinovăția sa este dovedită printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Nu este suficient ca un procuror să afirme că cineva a comis o infracțiune, nu este suficient ca presa să prezinte o persoană drept „vinovată” și nu este suficient ca opinia publică să își fi format deja o părere. Singura instituție care poate decide vinovăția este instanța de judecată, după parcurgerea unui proces complet.

Această regulă nu protejează doar persoanele acuzate pe nedrept. Ea protejează, de fapt, întreaga societate, pentru că ne ferește de un sistem în care oamenii pot fi condamnați pe baza suspiciunilor, a zvonurilor sau a presiunii publice. Fără prezumția de nevinovăție, orice persoană ar putea deveni, peste noapte, „vinovată” fără să aibă vreo șansă reală de apărare. Și aici intervine rolul avocatului apărării: nu de a contesta adevărul, ci de a se asigura că vinovăția, dacă există, este dovedită corect, conform legii, și nu presupusă de la bun început.

Cine are obligația să dovedească vinovăția

În orice proces penal, sarcina probei aparține întotdeauna acuzării, adică procurorului. Aceasta este o regulă fără excepții. Procurorul este cel care trebuie să strângă probe, să le prezinte instanței și să demonstreze, dincolo de orice dubiu rezonabil, că persoana acuzată a comis fapta de care este acuzată. Persoana acuzată nu trebuie să își demonstreze nevinovăția — sarcina nu este, niciodată, inversată.

Avocatul apărării nu trebuie să „demonstreze” că clientul său este nevinovat. Rolul lui este să verifice dacă probele acuzării sunt suficiente, legale și corecte, să identifice eventualele vicii de procedură, contradicții, probe obținute ilegal sau argumente care nu rezistă unei analize riguroase. Dacă acuzarea nu reușește să demonstreze vinovăția dincolo de orice dubiu rezonabil, legea spune clar: persoana trebuie achitată. Nu pentru că ar fi „scăpat”, ci pentru că statul nu a reușit să își îndeplinească obligația legală.

De ce nu sunt avocații simple „portavoci” ale clienților

O confuzie destul de des întâlnită este aceea că avocatul apărării ar fi un simplu instrument în mâinile clientului, care spune și face orice i se cere, indiferent de etică sau de lege. Realitatea este complet diferită. Profesia de avocat este reglementată extrem de strict, atât prin lege, cât și prin Codul Deontologic al profesiei, iar nerespectarea acestor reguli poate atrage sancțiuni grave, inclusiv suspendarea sau excluderea din profesie.

Codul Deontologic prevede clar că avocatul care se prezintă în fața instanțelor trebuie să respecte regulile aplicabile în acea jurisdicție. Asta înseamnă, printre altele, că avocatul nu poate folosi tactici care induc instanța în eroare, nu poate prezenta probe pe care le știe ca fiind false și nu poate susține un punct de vedere despre care are certitudinea că este construit pe minciuni.

Ce se întâmplă când un client cere lucruri pe care legea le interzice

De-a lungul carierei mele am avut situații în care clienți au insistat să prezentăm în fața instanței documente sau declarații despre care știau sigur că sunt false sau falsificate. În aceste cazuri, răspunsul este întotdeauna același: nu. Avocatul nu are dreptul, în nicio circumstanță, să furnizeze cu bună știință judecătorului informații false sau care ar putea să îl inducă în eroare. Această regulă nu este negociabilă și protejează atât integritatea procesului, cât și, în mod paradoxal, pe avocat și pe clientul său, pentru că o strategie construită pe minciuni se prăbușește, de regulă, exact în momentul în care contează cel mai mult.

Apărarea unei persoane acuzate nu înseamnă, prin urmare, „a face orice este nevoie pentru a câștiga”. Înseamnă a folosi toate instrumentele legale disponibile — analiza probelor, identificarea greșelilor de procedură, verificarea modului în care au fost obținute dovezile, construirea unei strategii coerente — pentru a se asigura că procesul se desfășoară corect și că drepturile clientului sunt respectate la fiecare pas.

Cum funcționează, practic, un proces penal în România

Sistemul judiciar românesc este construit pe principiul confruntării: pe de o parte acuzarea, reprezentată de procuror (care, din punct de vedere procesual, este tot un avocat, dar al statului), iar pe de altă parte apărarea, reprezentată de avocatul ales sau numit din oficiu. Ambele părți își prezintă argumentele și probele în fața unui judecător independent, care are sarcina de a decide dacă acuzarea și-a îndeplinit obligația legală de a dovedi vinovăția dincolo de orice dubiu rezonabil.

Este important să înțelegem că niciuna dintre părți — nici procurorul, nici avocatul — nu este cea care „decide” vinovăția. Singura instituție îndreptățită prin lege și prin pregătire profesională să facă această evaluare este instanța. Noi, ca avocați, dar și ca simpli cetățeni, putem avea opinii personale despre un caz, dar acele opinii nu au valoare juridică. Doar hotărârea unui judecător, bazată pe probele de la dosar, are această forță.

Etapele principale ale unui dosar penal, pe scurt

  • – Urmărirea penală — procurorul strânge probe, audiază martori și persoana acuzată, și decide dacă trimite dosarul în judecată
  • – Camera preliminară — instanța verifică legalitatea probelor și a actelor de urmărire penală
  • – Judecata în primă instanță — se administrează probele, se audiază părțile și martorii, și se pronunță o hotărâre
  • – Căile de atac — apelul și, în situații excepționale, alte căi extraordinare de atac

La fiecare dintre aceste etape, prezența unui avocat al apărării nu este un moft, ci o necesitate. Multe drepturi pot fi pierdute definitiv dacă nu sunt invocate la momentul potrivit, iar erorile de procedură comise în primele etape ale dosarului pot influența decisiv rezultatul final.

De ce este importantă apărarea și pentru persoanele nevinovate

Există o idee greșită, destul de răspândită, conform căreia „dacă ești nevinovat, nu ai de ce să te temi și nu ai nevoie de avocat”. În realitate, exact persoanele nevinovate sunt cele care au cel mai mult de pierdut dintr-un proces fără o apărare solidă. Lipsa de cunoștințe juridice, emoțiile, presiunea unei anchete și complexitatea procedurilor pot face ca o persoană nevinovată să comită greșeli care îi pot afecta serios situația — declarații date sub presiune, semnarea unor documente fără a le înțelege pe deplin, neinvocarea unor drepturi esențiale la momentul potrivit.

Un avocat al apărării are rolul de a se asigura că, indiferent de vinovăția sau nevinovăția reală a persoanei, procesul se desfășoară corect, drepturile sunt respectate și probele sunt analizate cu rigoare. Acesta este motivul pentru care, atunci când o persoană este acuzată de o infracțiune, primul pas recomandat este întotdeauna consultarea unui avocat penalist, cât mai rapid posibil, ideal chiar din momentul în care primește o citație sau este chemată la audieri.

De ce nu am, niciodată, „mustrări de conștiință”

Revenind la întrebarea de la care am început: cum pot să apăr persoane acuzate de fapte grave, fără să simt remușcări? Răspunsul este simplu și are legătură directă cu tot ce am explicat mai sus. Rolul meu nu este să decid vinovăția — acesta este rolul judecătorului. Rolul meu este să mă asigur că, indiferent de ce se va decide la final, procesul este corect, legal și că drepturile clientului meu sunt respectate.

Dacă acuzarea are probe solide, legal obținute, și își îndeplinește obligația de a dovedi vinovăția dincolo de orice dubiu, instanța va decide în consecință. Dacă există vicii, lacune sau probe insuficiente, este datoria mea, ca avocat, să le evidențiez. Aceasta nu este o slăbiciune a sistemului — este chiar punctul forte al lui. Un sistem în care apărarea nu ar exista, sau ar fi simbolică, ar fi un sistem în care oricine ar putea fi condamnat pe baza unor acuzații nedovedite, indiferent dacă a comis sau nu fapta respectivă.

A fi avocatul apărării este, din punctul meu de vedere, o profesie frumoasă și onorabilă, atâta vreme cât este exercitată cu respectarea legii și a regulilor de etică profesională. Nu există niciun motiv pentru ca un profesionist din acest domeniu să aibă mustrări de conștiință pentru modul în care își exercită profesia — dimpotrivă, fiecare dosar apărat corect este o contribuție la funcționarea corectă a întregului sistem de justiție.

Ce trebuie să faci dacă ești acuzat de o infracțiune

Dacă te afli în situația de a fi citat, audiat sau acuzat într-un dosar penal, cel mai important lucru pe care îl poți face este să nu iei nicio decizie singur, fără sfatul unui avocat. Multe dintre greșelile care afectează grav un dosar se produc chiar în primele zile — declarații date fără pregătire, semnături puse pe documente neînțelese, lipsa de reacție la anumite acte de procedură.

Câteva recomandări de bază

  • – Nu da declarații înainte de a discuta cu un avocat, chiar dacă ești convins că nu ai făcut nimic greșit
  • – Citește cu atenție orice document înainte de a-l semna și cere timp, dacă este necesar
  • – Notează-ți toate detaliile relevante despre situație, cât timp sunt încă proaspete în memorie
  • – Solicită din timp accesul la dosar și la probele administrate de acuzare
  • – Nu discuta detalii despre dosar cu alte persoane implicate, înainte de a stabili o strategie

Pentru a înțelege mai bine pașii concreți pe care îi ai la dispoziție într-un dosar penal, poți citi și articolul despre ce se întâmplă într-un dosar penal în România, ce drepturi ai și cum te aperi. Dacă situația implică o posibilă măsură preventivă, este util să parcurgi și ghidul complet despre arestul preventiv. În cazurile mai complexe, de exemplu cele de natură economică, poți consulta și ghidul despre evaziunea fiscală, iar dacă dosarul a ajuns deja la procuror și se discută despre trimiterea în judecată, articolul despre cum te aperi într-un dosar DIICOT oferă informații utile. Pentru cei care au primit deja un rechizitoriu, recomand și articolul despre greșelile frecvente în camera preliminară.

Concluzie

Prezumția de nevinovăție și existența unei apărări reale, profesioniste, nu sunt obstacole în calea justiției, ci chiar mecanismele care fac ca justiția să funcționeze corect. Un avocat al apărării nu „luptă împotriva adevărului”, ci se asigură că adevărul este stabilit conform legii, pe baza unor probe verificate, și nu pe baza presupunerilor sau a presiunii publice. Indiferent dacă ești acuzat pe nedrept sau te afli într-o situație complicată, primul pas este întotdeauna același: discută cu un avocat penalist cât mai rapid, înainte de a face vreo declarație sau de a semna vreun document.

Dacă ai un dosar penal în lucru, ai fost citat la o audiere sau ai întrebări legate de drepturile tale, cel mai indicat este să nu aștepți. Poți discuta direct și confidențial cu avocat Mihai Costache, la 0744 337 915, pentru o evaluare a situației tale.

1 thought on “A fi avocatul apararii”

  1. Talnaci Andreea

    Ca judecătorul, in fata probelor toti putem trage o concluzie, cat ca a lui este oficială. E ca si cum ati spune ca mama unui copil omorât de un individ in fata ei ar trebui sa nu il considere vinovat pentru ca nu exista o hotarare judecătorească. Ce Spuneti se poate aplica uneori, nu va scuza in toate cazurile, creștineste sau omeneste vorbind. Dpdv legal doar. Daca asta va aduce consolare, nu inseamna ca restul oamenilor sunt orbi.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll to Top