Home » Experienta si practica unui avocat » Recent Articles:

Atunci când se instituie măsuri asigurătorii în procesul penal, nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înființează măsura asigurătorie

Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a pronunțat in 16.10.2017, cu privire la recursul în interesul legii declarat de Curtea de Apel Brașov vizând obligația organelor judiciare de a dispune măsuri asiguratorii în cauzele penale aflate în faza de judecată în ipoteza în care din verificările efectuate rezultă ca inculpatul nu are nici un bun în proprietate.

Curtea de Apel Brașov a arătat că problema se pune în acele situații în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori în ipoteza infracțiunilor prev. de Legea 241/2004 în care există art. 11 ce impune obligația instituirii măsurilor asiguratorii. În același sens, Curtea de Apel a mai indicat cu titlu exemplificativ dispozițiile art. 32-33 din Legea 656/2002 și art. 20 din Legea 78/2000.

Cu alte cuvinte, se pune întrebarea dacă în aceste situații există o facultate ori o obligație a instanței de a dispune măsurile asiguratorii, dacă inculpatul nu dispune de bunuri.

Astfel, s-a arătat că în practica Curții de Apel Brașov s-au conturat două opinii. Prima în sensul că pentru a se dispune măsura asiguratorii se impune ca inculpatul să aibă aceste bunuri, verificare care cade în sarcina instanței. Într-o a doua opinie s-a stabilit că nu se impune judecătorului obligația de a efectua verificări cu privire la bunurile aflate în patrimoniul inculpatului întrucât măsurile asiguratorii se pot dispune asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, în mod generic, până la concurența probabilă a prejudiciului chiar și atunci când acesta nu are nici un bun în patrimoniu.

Prin Decizia nr.19 pronunțată la 16.10.2017 în dosarul nr.1902/1/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că: „Atunci când se instituie măsuri asigurătorii în procesul penal, nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înființează măsura asigurătorie.”

Curtea de Conturi, Casa Asigurari Sanatate Ilfov, ANAF-ul sau incompetenta statului

Anul 2014 e.n.

Camera de Conturi Ilfov efectueaza un control la Casa de Asigurari Ilfov in urma caruia emite decizia nr 10/2014 care – paragraful 14 alin 2 – obliga Casa de Sanatate Ilfov sa emita decizii de impunere prin care sa solicite tuturor vinzatorilor de bunuri imobile – ce nu figurau pe listele CAS Ilfov ca fiind asigurati – achitarea contributiilor la asigurarile sociale de sanatate prin aplicarea procentului de 5.5% la pretul de vinzare.

Singura verificare efectuata de catre CAS Ilfov a constat doar in analizarea veniturilor aflate in evidenta ANAF, schimbul de informatii fiind efectuat in baza Protocolului nr P/5282/2007 (dovedit ca incalca legea privind protectia datelor personale). Nu s-au efectuat verificari cu alte case de sanatate si nici nu au solicitat contribuabililor dovezi privind incadrarea acestora in vreunul din cazurile prevazute de lege ca fiind scutire de la plata acestei contributii.

De exemplu, o varianta legala des intilnita in practica pentru care respectiva persoana ar fi fost scutita de la plata contributiei nu a fost luata in considerare (din lene sau incompetenta).  Anume cel prevazut de art.213 alin 1 lit b din legea 95/2006 „ b) tinerii cu varsta de pana la 26 de ani care provin din sistemul de protectie a copilului și nu realizeaza venituri din munca sau nu sunt beneficiari de ajutor social acordat in temeiul Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificarile și completarile ulterioare; sotul, sotia și parintii fara venituri proprii, aflati in intretinerea unei persoane asigurate” .

Mai mult de cit atit, exista persoane ce se aflau in intretinerea unor asigurati la alte case de sanatate decit cea din Ilfov cum ar fi cele sectoriale ( din domeniul apararii sau justitiei).

Este evident ca la debitul principal – ce a fost solicitat spre plata la aproape 5 ani de la scadenta – au fost adaugate penalizari, dobinzi si majorari de intirziere ceea ce a dus datoria finala la aproape dublul contributiei la asigurarile de sanatate.

Decizia de impunere din oficiu precum si cea privind accesoriile sunt netemeinice  – astfel cum a constatat Tribunalu Ilfov – Sectia II Contencios Administrativ – din urmatoarele motive:

 

(i) cele 2 acte fiscale incalca dispozitiile art.213 alin 1 lit b din legea 95/2006 „ b) tinerii cu varsta de pana la 26 de ani care provin din sistemul de protectie a copilului și nu realizeaza venituri din munca sau nu sunt beneficiari de ajutor social acordat in temeiul Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificarile și completarile ulterioare; sotul, sotia și parintii fara venituri proprii, aflati in intretinerea unei persoane asigurate”

 (ii) decizia de impunere nu respecta dispozitiile art 296 ind.21 raportate la art 77 ind 1 CF ce arata ca venitul din transferul dreptului de proprietate nu este supus contributiei la asigurarile de sanatate.

Persoanele fizice care obtin venituri din livrarea de bunuri imobile nu obtin venituri din activitati independente, impozitul pe venit fiind cel de la prevederile art. 77^1 și urmatoarele din Codul fiscal.

Veniturile realizate din livrarea de bunuri imobile nu se regasesc in categoria veniturilor pentru care se datoreaza contributie de asigurari sociale de sanatate conform dispozitiile art 257 alin 2 lit f din legea 95/2006.

Exigenta previzibilitatii legii confirmata prin decizia CEDO Rotaru vs Romania ( publicata in MO din 11.01.2001), Ordonanta Presedintelui Curtii  C-152 /88R Sofrimport vs Comisia (1988) sau hotarirea CEJ cauza 368-89, Crispoltoni vs Fattoria Tabacchi di Citta di Castello (1991) nu este indeplinita de dispozitiile art 257 din legea 95/2006. Drept dovada a acestei lipse de previzibilitate, insasi agentis fiscala a sectorului 4 – prin Serviciul de Metodologie si Asistenta Contribuabili – emite adresa nr 1887560 / 17.07.2013 prin care informeaza un contribuabil ca veniturile din livrarea de bunuri imobile nu se regasesc in categoria veniturilor pentru care se datoreaza contributia de asigurari sociale de sanatate. Si cu toate acestea, aceeasi agentie fiscala incepe un val de executari silite impotriva contribuabililor pentru recuperarea unor asemenea debite fiscale.

(iii) deciziei de plata a accesoriilor ( dobinzi, majorari, penalitati de intirziere) incalca dispozitiile art 222 din legea 95/2006 ce prevede ca fiecare asigurat are dreptul sa fie informat, cel putin anual, de catre CAS Ilfov despre obligatia platii contributiei sale si despre nivelul acesteia. Lipsa unor decizii de impunere anterioare determina imposibilitatea organului fiscal de a stabili in sarcina contribuabilului obligatia de plata a accesoriilor pentru neplata la termen a debitului principal ( in speta cistigata, organul fiscal a calculat acesorii pentru perioada aprilie 2011 – iunie 2014).

Consecintele dezincrimarii evaziunii fiscale prevazute de art 6 din legea 241/2005

În ziua de 7 mai 2015, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere următoarele excepții de neconstituționalitate:

Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale.

Curtea a constatat că legea nu definește noțiunea de „impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, astfel că norma care incriminează infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 nu întrunește condițiile de claritate, previzibilitate și accesibilitate, încălcând prevederile constituționale cuprinse în art.1 alin.(5) care consacră principiul legalității.

Care sunt efectele acestei decizii?

Infracțiunea de evaziune fiscala prevazuta de art 6 din legea 241/2005 ( evaziunea prin retinere la sursa, cum mai este cunoscuta publicului datorita presei) este în prezent dezincriminată rin decizia Curtii Constitutionale.

După trecerea termenului de 45 de zile, în raport de data publicării în Monitorul Oficial ( inca nu a fost publicata, datele detinute le avem din comunicatul publicat de catre Curte pe site-ul sau), termen prevăzut de art. 147 al. 1 din Constituția României, vor înceta efectele juridice ale art. 6 din Legea nr. 241/2005 ( momentan aceste efecte juridice sunt suspendate de drept).

Potrivit art.31 alin.3 din Legea nr.47 1992 dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Curții.

Prin urmare, potrivit acestui text, în situația în care dispozițiile din legi și ordonanțe în vigoare sunt declarate neconstituționale acestea își încetează efectele juridice în termen de 45 zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, dacă Parlamentul sau Guvernul nu s-au conformat deciziei Curții.

Acest lucru rezultă și din dispozițiile art.62 alin.3 din Legea nr.24 / 2000 care prevăd că abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv.

Astfel, în lipsa unei noi reîncriminări de către puterea legislativă, se constată că evaziunea fiscala in forma prevazuta la art 6 din legea 241/2005 în prezent nu va mai avea un caracter penal.

Ce se intimpla cu situatia juridica a celor care au fost condamnati definitiv pentru savirsirea infractiunii prevazute de art 6?

In situația ipotetică în care sunt dezincriminate faptele pentru care o persoană a fost condamnată, singurul temei prin care pot fi înlăturate atit executarea pedepsei cit si interdicțiile care mai pot exista (pedepsele complementare) este formularea unei cereri în condițiile art. 595 din Codul de procedură penală, raportat la art. 4 si art 6 din Codul penal.

In temeiul acestor dispozitii legale, instanța poate constata ca fiind dezincriminata infractiunea pentru care petentii au fost condamnați și poate înlătura consecințele ce decurg din aceste condamnări, respectiv inceteaza executarea pedepsei si sunt inlaturate interdicțiile, incapacitățile și decăderile.

Exceptie neconstitutionalitate privind evaziunea fiscala ADMISA

În ziua de 7 mai 2015, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere următoarele excepții de neconstituționalitate:

Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale.

Curtea a constatat că legea nu definește noțiunea de „impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, astfel că norma care incriminează infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 nu întrunește condițiile de claritate, previzibilitate și accesibilitate, încălcând prevederile constituționale cuprinse în art.1 alin.(5) care consacră principiul legalității.

Cind fiecare face ce vrea

Astazi voi posta 2 motivari din cadrul contestatiei unei camere preliminare ce au ca si obiect contestarea competentei DGA de a efectua acte de urmarire penala si interceptari telefonice in dosare penale in care nici una din persoanele implicate nu are calitatea de personal incadrat in Ministerul Adminstratiei si Internelor.

Intrebarea ce se ridica in acest caz este urmatoarea: de ce mai avem legi care stabilesc competente in sarcina institutiilor statului daca oricum nu sunt respectate iar instantele de judecata le ignora cu desavirsire in numele luptei anticoruptie ?.

Precizez ca aceasta postare nu are pretentia unei analize riguroase a dispozitiilor legale ci  este extrasa din contestatia facuta in cadrul procedurii de camera preliminara.

 

Necompetenta DGA de a efectua interceptarea convorbirilor telefonice. Nelegalitatea ordonantelor si a delegarii DGA de catre Parchet.

 

In conformitate cu art 9 din legea 14/1992 Serviciul Roman de Informatii este autoritatea națională în materia interceptării comunicațiilor telefonice, sens în care DGA după obținerea autorizațiilor legale pentru interceptarea comunicațiilor, se adresează acestuia pentru punerea în aplicare a acestora.

DGA poate – conform legii – deține echipamente tehnice cu ajutorul cărora pot realiza activități de preluare a fișierelor audio de la SRI și transformarea în fișiere scrise (redarea semnalului audio).

Echipamentele respective nu permit punerea în aplicare a autorizațiilor legale pentru interceptarea comunicațiilor telefonice (realizarea propriu-zisă a interceptărilor), operațiune tehnică aflată în competența SRI astfel incit consideram ca efectuarea de interceptari de catre DGA ( conform ordonantelor din data de XX si respectiv XX emise de catre parchet) sunt nelegale fiind incalcat astfel principiul loialitatii probelor.


Necompetenta DGA de a efectua acte de urmarire penale in dosare penale unde inculpatii nu sunt incadrati ca si personal MAI. Nulitatea actelor de urmarire penala

 

Potrivit art.1 din OUG 120/2005 competenta personala a DGA vizeaza faptele de coruptie savarsite de personalul MAI.

Art 2 din Regulamentul de functionare precizeaza ca “Direcția generală are competență materială specială ce vizează infracțiunile de corupție prevăzute de Codul penal și de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, denumite în continuare fapte de corupție, săvârșite de personalul Ministerului Administrației și Internelor, denumit în continuare M.A.I.”

In prezentul dosar penal, ati inculpata cit si partea vatamata nu fac parte din personalul MAI astfel incit DGA nu avea nici o competenta de a se implica in acest dosar sub aspectul efectuarii de acte de cercetare penala.

Din punctul nostru de vedere, incalcarea dispozitiilor referitoare la competenta in functie de persoana de catre organul de cercetare penala determina nulitatea actelor in masura in care acestea produc o vatamare a dreptuilor subiectilor proceduali principali, care nu poate fi inlaturata altfel decat prin anularea actului.

Actul de urmarire penala invocat si a carui nulitate o solicitam consta in incalcarea dreptului la viata privata a inculpatei, prevazut ca si drept fundamental in CEDO la art 8 astfel incit vatamarea produsa nu poate fi reparata decit prin inlaturarea ca nelegale a actului de urmarire penala

Nepublicarea in Monitorul Oficial al Ordinelor emise de catre Ministerul Afacerilor Interne. O incalcare a legii aprobata de Curtea de Apel.

Intr-o speta recenta – aflata pe rolul Curtii de Apel Constanta si devenita irevocabila prin nerecurare datorita faptul ca instanta de recurs ICCJ ar fi stabilit termen in decembrie 2014 si clientul a renuntat – s-a pus in discutie inlaturarea efectelor juridice produse de catre Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr 400 / 2004 privind regimul disciplinar al personalului din MAI datorita nepublicarii sale in Monitorul Oficial (vom denumi in continuare actul normativ drept OMAI 400).

Acest OMAI 400 a fost emis in baza HG 555/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului si publicata in Monitorul Oficial cu numărul 334 din data de 22 iunie 2001.

De precizat ca HG 555 / 2001 este in prezent abrogata de catre HG 50 / 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare (publicat în Monitorul Oficial cu numărul 71 din data de 20 ianuarie 2005)
Cu toate aceastea, consider ca verificarea validitatii OMAI 400/2004 se verifica in raport de data emiterii sale – in speta de anul 2004 – si nu in functie de acte normative in vigoare la data analizarii si pronuntarii pe exceptia de nelegalitate a Curtii.

TEMEINICIA exceptiei de nelegalitate a art 27 alin.3 din HG 555/2001 ( in vigoare la data emiterii OMAI 400/2004):

Consider ca legalitatea actului administrativ se verifica raportat la momentul EMITERII sale (anul 2004) si nu la momentul pronuntarii pe exceptia de nelegalitate.

In aplicarea aceluiasi principiu enuntat anterior, Curtea Constitutionala, prin Decizia 404/2008, arata ca „ Tot cu referire la necesitatea asigurării stabilității raporturilor juridice, Curtea constată că prevederile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu au caracter retroactiv, întrucât, deși excepția de nelegalitate poate fi invocată și în ceea ce privește actele administrative emise anterior intrării în vigoare a legii amintite, totuși legalitatea acestora se examinează în funcție de condițiile de validitate prevăzute de reglementările cuprinse în actele normative care erau în vigoare la momentul emiterii actului contestat, iar nu prin raportare la Legea nr. 554/2004.

Pe fondul exceptiei, conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 „In vederea intrarii lor in vigoare, legile si celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotararile si ordonantele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autoritatilor administrative autonome, precum si ordinele, instructiunile si alte acte normative emise de conducatorii organelor administratiei publice centrale de specialitate se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.”

De la aceasta regula, alineatul (2) al art. 11 din Legea nr. 24/2000 prevede anumite EXCEPTII, stipuland ca „Nu sunt supuse regimului de publicare in Monitorul Oficial al Romaniei:

a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii;
b) actele normative CLASIFICATE, potrivit legii, precum si cele CU CARACTER INDIVIDUAL, emise de autoritatile administrative autonome si de organele administratiei publice centrale de specialitate.”

Consider ca art. 27 alin. (3) din HG 555/2001 ( care prevede ca „Nu sunt supuse regimului de publicare in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, daca legea nu dispune altfel, ordinele, instructiunile si alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementari din sectorul de aparare, ordine publica si siguranta nationala.)” incalca in mod flagrant o dispozitie normativa de rang superior prin ADAUGARE LA LEGE in sensul in care exceptiile sunt COMPLETATE PRIN ADAUGARE cu noi categorii de acte normative exceptate de la publicarea in Monitorul Oficial.

Mai clar, categoria de cate normative clasificate este completata prin adaugare cu acte normative „care au ca obiect reglementari din sectorul de aparare, ordine publica si siguranta nationala” INDIFERENT daca acestea din urma au sau nu caracter clasificat.

In aceste conditii se impunea inlaturarea ca nelegale a dispozitiilor art 27 (3) din Regulament in sensul ca acestea adauga la prevederile unu act normativ de forta superioara.
Pe cale de consecinta, dispozitiile art 27 (3) din Regulamentul aprobat prin HG 555/2001 sunt contrare legii 24/2000 si implicit instanta ce este investita cu solutionarea cauzei o va face fara a lua in considerare aceste dispozitii nelegale.

Exceptia de nelegalitate a OMAI 400/2004

OMAI nr. 400/2004 nu a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I.

In privinta efectelor nepublicarii acestui ordine in Monitorul Oficial al Romaniei constatam ca urmarile juridice ale nepublicarii sunt reglementate prin Legea nr. 24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, lege care a fost republicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, fiind modificata ulterior republicarii, prin Legea nr. 49/2007, prin Legea nr. 173/2007 si prin Legea nr. 194/2007.

Conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 „in vederea intrarii lor in vigoare, legile si celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotararile si ordonantele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autoritatilor administrative autonome, precum si ordinele, instructiunile si alte acte normative emise de conducatorii organelor administratiei publice centrale de specialitate se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I”

Asadar, in raport cu dispozitia art.11 din legea 24/2000, OMAI nr. 400/2004 trebuia publicat in Monitorul Oficial, Partea I, in vederea intrarii lor in vigoare.

Sub acest aspect, consider ca Ordinul Ministerului Administratiei si Internelor nr. 400/2004 este ordin emise de un conducator al organelor administratiei publice centrale de specialitate, respectiv de Ministrul Administratiei si Internelor.

Totodata, caracterul de act normativ al acestuia este determinat de imprejurarea ca acestea reglementeaza regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administratiei si Internelor, respectiv organizarea si solutionarea petitiilor facute de catre cetateni.

Asadar, acest ordin prin obiectul sau de reglementare se aplica unui numar indeterminat de persoane, in mod abstract, independent de identitatea acestor persoane, si in raport exclusiv cu functia indeplinita de acele persoane.
Fiind susceptibil sa se aplice unui numar indefinit de situatii, concluzionez ca Ordinul Ministerului Administratiei si Internelor nr. 400/2004 este act cu caracter normativ.

Fiind act normativ emis de un conducator al organelor administratiei publice centrale de specialitate, respectiv de MAI, Ordinule Ministerului Administratiei si Internelor nr. 400/2004 si se impunea a fi publicat in Monitorul Oficial, Partea I, in vederea intrarii sale in vigoare, conform art. 11 alin. (1) din prin Legea nr. 24/2000.

In acest sens, consideram ca OMAI 400/2004 in litigiu nu este act normativ clasificat, potrivit legii, si nici act cu caracter individual, pentru a constitui o exceptie de la regula publicarii in Monitorul Oficial.

Lipsa caracterului de act normativ clasificat a OMAI 400 / 2004 a fost demonstrat chiar in cursul procesului prin faptul ca intimata MAI l-a transmis instantei de judecata fara a fi necesara initierii procedurii prevazute de art. 26, art. 38 și art. 39 din Anexa la H.G. nr. 585/2002.

Absenta publicarii acestui ordin in Monitorul Oficial conduce la consecinta lipsirii lui de efecte juridice pana in momentul publicarii in Monitorul Oficial.

Cele de mai sus au constituit motivele ce au stat la baza exceptiei ridicate in fara Curtii de Apel Constanta.
Solutia instantei a fost de respingere a acestei exceptii insa – ceea ce este mult mai interesant – motivele acestei decizii le voi prezenta intr-un articol viitor.

Procesele verbale pot fi atacate cu recurs. Exceptie de neconstitutionalitate admisa

În Monitorul Oficial nr. 492 din 18 iulie 2012 a fost publicată Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului X punctul 2 al Legii nr. 202/2010 prin care la articolul 118 al Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, după alineatul (3) s-a introdus un nou alineat, alineatul (3.1), cu următorul cuprins (3.1) Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea este definitivă și irevocabilă.”

În urma publicării deciziei Curții Constituționale, hotărârile pronunțate începând cu data de 18 iulie 2012 în materia contravențiilor rutiere sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs.

Ca atare, începând cu această dată, hotărârile judecătorești pronunțate în materie nu vor mai purta mențiunea „irevocabilă”, ci „cu recurs în 15 zile de la comunicare”.

De asemenea, tot din 18 iulie 2012, organele poliției rutiere nu vor mai opera suspendarea permisului în baza de date până la expirarea unui termen de 15 zile calculat de la data expirării termenului de recurs (15 zile de la comunicarea hotărârii) și nu de la pronunțare cum se întâmpla până acum.

Amenzi drastice pentru nerespectarea Codului Muncii

Finantele angajatorilor pot fi drastic diminuate daca acestia incalca drepturile salariatilor, se arata intr-un articol publicat de catre site-ul avocatnet.ro. Codul muncii este foarte strict in aceasta privinta, astfel ca pentru munca “la negru” sau neacordarea repausului zilnic ori saptamanal salariatilor, angajatorii risca amenzi foarte mari.

Unele dintre cele mai mari amenzi stabilite de Codul muncii sunt prevazute pentru angajatorii care folosesc forta de munca “la negru”, adica salariari care nu sunt angajati cu forme legale. Primirea la munca a pana la 5 persoane fara incheierea unui contract individual de munca este sanctionata cu amenda de la 10.000 la 20.000 de lei pentru fiecare persoana identificata. … Continue Reading

Nulitatea procedurii concilierii prealabile

Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au apreciat (în cuprinsul Deciziei nr. 2034 din 25 mai 2011 pronunţată în recurs de Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect pretenţii ) că, în ceea ce priveşte litigiile comerciale evaluabile în bani, prevederile  art. 720′ alin. (1) C. proc. civ. referitoare la procedura concilierii prealabile, sunt obligatorii, însă, termenele, condiţiile, locul, mijloacele şi modalităţile de manifestare a voinţei părţilor, precum şi conţinutul concret al înscrisurilor nu reprezintă condiţii imperative cerute de lege, fiind doar recomandate de textul legal menţionat, astfel că pretinsa nerespectare a unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii prealabile, ci numai în situaţia în care partea dovedeşte o vătămare concretă. Cum această împrejurare nu se regăseşte în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte a respins recursul formulat de pârâtă, ca nefondat.

Executarea silita a institutiilor publice.Inlaturarea OG 22/2002

In ultimul timp am observat o practica din ce in ce mai prezenta in materia recuperarii creantelor agentilor economici fata de institutiile publice si anume refuzul unitatilor de trezorerie de institui poprirea dispusa de executorul judecatoresc . Aceste refuzuri sunt intemeiate pe dispozitiile OG 22/2002 insa acestea sunt interpretate intr-un mod mai mult decit tendentios in defavoarea creditorilor.

Din aceasta cauza, voi posta citeva motivari din sentinte judecatoresti in baza carora instantele de judecata au validat popririle instituite si au inlaturat fie aplicarea intregului act normativ OG 22/2002, fie doar a termenului de 6 luni prevazut de acesta. … Continue Reading

Search This Site:

toateblogurile.ro

toateBlogurile.ro

Experienta si practica unui avocat

Atunci când se instituie măsuri asigurătorii în procesul penal, nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înființează măsura asigurătorie

October 20, 2017

Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a pronunțat in 16.10.2017, cu privire la recursul în interesul legii declarat de Curtea de Apel Brașov vizând obligația organelor judiciare de a dispune măsuri asiguratorii în cauzele penale aflate în faza de judecată în ipoteza în care din verificările […]

Curtea de Conturi, Casa Asigurari Sanatate Ilfov, ANAF-ul sau incompetenta statului

October 13, 2017

Anul 2014 e.n. Camera de Conturi Ilfov efectueaza un control la Casa de Asigurari Ilfov in urma caruia emite decizia nr 10/2014 care – paragraful 14 alin 2 – obliga Casa de Sanatate Ilfov sa emita decizii de impunere prin care sa solicite tuturor vinzatorilor de bunuri imobile – ce nu figurau pe listele CAS […]

Consecintele dezincrimarii evaziunii fiscale prevazute de art 6 din legea 241/2005

May 11, 2015

În ziua de 7 mai 2015, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere următoarele excepții de neconstituționalitate: Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 […]

Exceptie neconstitutionalitate privind evaziunea fiscala ADMISA

May 7, 2015

În ziua de 7 mai 2015, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere următoarele excepții de neconstituționalitate: Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 […]

Cind fiecare face ce vrea

March 31, 2015

Astazi voi posta 2 motivari din cadrul contestatiei unei camere preliminare ce au ca si obiect contestarea competentei DGA de a efectua acte de urmarire penala si interceptari telefonice in dosare penale in care nici una din persoanele implicate nu are calitatea de personal incadrat in Ministerul Adminstratiei si Internelor. Intrebarea ce se ridica in […]

Membru al INTERNATIONAL ASSOCIATION OF PENAL LAW

Membru al INTERNATIONAL ASSOCIATION OF PENAL LAW

Recent Comments:

  • Talnaci Andreea: Ca judecătorul, in fata probelor toti putem trage o concluzie, cat ca a lui este oficială. E ca si cum ati spune ca mama unui copil omorât de un indiv...
  • Costache Mihai: mergeti la politie si vedeti despre ce este vorba. puteti refuza sa dati declaratie si sa fixati o alta audiere la care sa va prezentati cu un avocat...
  • Costache Mihai: nu exista un termen legal de solutionare a unui asemenea dosar. in mod cert, dosarul dvs nu este tergiversat fiind deschis abia in octombrie 2016 deci...
  • Costache Mihai: buna ziua, este obligatia politiei sa ancheteze orice plingere este depusa. Solutionarea acestei plingeri se va face in functie de rezultatul acestor...
  • Ion Mezei: Buna ziua!Am fost reclamat de catre un vecin direct la judecatorie pentru agresiune verbala,etc.Instanta a hotarat ca nu are are calitate procesuala s...