Home » avocat » Recent Articles:

Datele biometrice si perchezitia

April 6, 2020 Despre Noi No Comments

În ultimii ani au apărut noi întrebări cu privire la confidențialitatea și domeniul de aplicare al anumitor protecții constituționale care rezultă din creșterea dramatică a utilizării dispozitivelor electronice cum ar fi smartphone-urile, tabletele și laptopurilor. 

Interesul organelor de urmarire penala de a accesa astfel de dispozitive este din ce în ce mai mare datorita faptului ca acestea constituie contin date importante cum ar fi continutulconvorbirilor, mesaje tip sms sau whatsup , e-mail și datele de acces la conturile de retele sociale. În plus, unele dintre cele mai frecvent utilizate aplicații stochează date extrem de sensibile, inclusiv înregistrări financiare, înregistrări ale starii de sănătate, fotografii și dovezi ale activității pe internet.

Atunci când sunt utilizate pentru sarcinile de serviciu, dispozitivele mobile conțin si date confidențiale privind activitatea angajatorilor. Lupta dintre solicitările organelor de urmarire penala pentru accesul la aceste date și protecțiile constituționale este de mare interes si actualitate in special pentru avocatii penalisti.

În prezent, aplicațiile ce contin noi metode de urmărire și stocare a datelor personale sunt folosite în mod constant iar cantitatea de informații stocate pe dispozitive mobile este în creștere rapidă. Pentru a proteja cantitatea mare de date sensibile stocate pe dispozitivele mobile, mecanismele de securizare a acestora au progresat rapid de la prima introducere a smartphone-urilor.

Ani de zile, codurile de acces numerice sau alfanumerice au servit ca metoda principala de a proteja accesul la telefoanele mobile. Acum, multe smartphone-uri permit biometriei proprietarilor – caracteristici fizice unice, inclusiv amprente digitale, irisuri și funcții faciale – de a utiliza telefonul asigurând astfel accesul și controlul dispozitivului. În special tehnologiile de recunoaștere a amprentelor și recunoașterea facială sunt frecvent utilizate ca „taste” biometrice pentru deblocarea dispozitivelor mobile și decriptarea informațiilor sensibile stocate pe acestea.

Pe măsură ce utilizarea cheilor biometrice a crescut, unele state au adoptat legi care să protejeze colectarea, utilizarea și păstrarea datelor biometrice. 

In legea penala romana nu exista o definiție uniformă a „informațiilor biometrice” sau a„identificatorului biometric” deși instanțele judecatoresti se confruntă cu intrebarea “dacă cheile biometrice au dreptul la protecție în conformitate cu dispozitiile codului de procedura penala si – nu in ultimul rind – cele ale constitutiei.

In ceea ce privesc datele biometrice, in literatura de specialitate s-a susținut faptul ca, deși este o proba obținuta de pe corpul persoanei in cauza, atunci cand aceasta are funcția unei chei pentru decriptarea datelor informatice trebuie sa se afle sub incidența privilegiului contra autoincriminarii.

Unele instanta au apreciat faptul ca urma papilara nu este decat un inlocuitor al cheilor tradiționale (de exemplu, cele constand intr-un sir de caractere), motiv pentru care nu s-ar justifica o diferența de tratament.

A accepta o asemenea concluzie ar face practic aplicabil privilegiul contra autoincriminarii pentru orice constrangere la cooperare prin utilizarea unor elemente biometrice – scanarea retinei ori a irisului, utilizarea vocii etc. ( o analiza exceptionala a problemei juridice o gasiti in http://www.revista.penalmente.ro )

Protecția împotriva auto-incriminării este o zonă întunecată pentru biometrie. Deciziile pronuntate de CEDO protejează împotriva  furnizarii de informații ce pot fi probe care dovedesc o conduită infracțională. 

În timp ce acuzatul poate fi obligat să predea o cheie fizică a unei cutii de valori care conține documente incriminatoare, fără a implica privilegiul impotriva autoincriminarii, totusi consider ca este interzisa obligarea acuzatului la dezvaluirea unei parole deoarece ar necesita exprimarea conținutul minții sale.

Cheile biometrice oferă oportunități terților de a „debloca” dispozitive inteligente iar angajatorii ar trebui sa fie mai vigilenți pentru a proteja datele sensibile ale companiei stocate pe dispozitivele deținute de salariatii sai. Cu atit mai mult cu cit dispozitivele inteligente pot conține date confidențiale și proprii ale apartinind clienților companiei.

În cererile pentru acordarea accesului la calculatoarele tradiționale, consider ca este obligatoriu a se descrie detaliat fișierele specifice din computerul care va fi supus sechestrului deoarece computerul în sine poate conține o gamă uriașă de informații care nu sunt necesare urmaririi penale. 

Avind in vedere faptul ca dispozitivele inteligente pot conține o serie de informații importante, companiile ar trebui să ia măsuri pentru a limita șansele ca aceste date să fie analizate de catre organele de urmarire penala in cadrul unei perchezitii informatice ce nu are legatura cu activitatea acestora.

Recomanda astfel implementarea politicilor BYD Your Own Device (BYOD) care necesită autentificare în doi factori pentru a accesa aplicațiile ce conțin date deținute de angajator; interzicerea utilizării aplicațiilor legate de muncă care amesteca informații personale cu cele ale companiei cum ar fi aplicații de stocare a fotografiilor șau aplicații gen „note”.

Concluzie

Pe măsură ce dispozitivele inteligente devin mai inteligente, metodele de deblocare a dispozitivelor sunt de natură să devină mai dificil de analizat în conformitate cu criteriile tradiționale de „probatoriu”si “perchezitie”. Instanțele vor continua să ajungă la concluzii diferite până când vor ICCJ va emite recursuri in interesul legii sau Parlamentul va clarifica dispozitiile legale.

COMUNICAT al UNBR

January 20, 2020 Despre Noi No Comments

Uniunea Națională a Barourilor din România dezavuează afirmațiile făcute de dl Rareș Bogdan, pe postul de televiziune Digi24,  în cadrul emisiunii „În fața ta”, din data de 19 ianuarie 2020, potrivit cărora nu ar fi normal ca un „avocat care 25 de ani a luat bani de la toți infractorii” să aibă aceeași pensie ca judecătorii.

Dincolo de dezbaterea asupra pensiilor speciale,  problematică sensibilă a societății românești, afirmația este de natură să aducă prejudicii de imagine nu numai profesiei de avocat, ci și justiției în general, pentru că avocatul este partener indispensabil al justiției prin lege.

„Este regretabil că un  europarlamentar român lansează o atare idee cu privire la rolul avocatului în sistemul de justiție, cu atât mai mult cu cât a făcut aceste remarci într-un context în care vorbea de apărarea independenței justiției.

În primul rând, avocatul nu apără infractori sau infracțiuni, ci drepturile și libertățile cetățenilor.  Nu poate exista justiție independentă  fără avocați. Orice om are dreptul la apărare și niciun om nu poate fi numit infractor  înainte să fie condamnat în mod definitiv. Chiar și după acest moment, cel condamnat definitiv continuă să aibă drepturi în legătură cu modul de executare a pedepsei, cu condițiile de detenție, viața și sănătatea, drepturi care în mod legitim trebuie apărate într-o societate care se întemeiază pe statul de drept.

Avocatul nu poate fi un complice al clientului, el este dator să apere drepturile și libertățile legitime ale cetățenilor. Fără funcția apărării, exercitată de către avocat, eventuala pedeapsă nu ar avea fundament într-un proces echitabil.

Cine nu ține seama de aceste aspecte fundamentale ale legii,  nu cred că ar trebui să se pronunțe asupra problematicii sistemului judiciar!”, a spus av. dr. Traian Briciu, președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România.

Ne exprimăm speranța că aceste declarații au fost pur contextuale și din rațiuni de retorică, nereprezentând concepția reputatului politician asupra rolului și funcțiilor apărării în procesul penal.

Uniunea Națională a Barourilor din România analizează cazul și urmează să fie luate măsurile care se impun potrivit legii.

Refuz sa devin un turnator

January 17, 2020 Despre Noi No Comments

Având în vedere următoarele:

a)     intrarea în vigoare a Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative ca urmare a transpunerii Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului

b)     expunerea de motive publicată pe Juridice.ro: https://www.juridice.ro/669577/avocatii-nu-sunt-turnatori.html 

Solicităm:

1.     Formularea unei propuneri de modificare a Legii nr. 129/2019 astfel încât raportările menționate în cuprinsul Legii nr. 129/2019 să nu se facă direct către ONPCSB, ci către UNBR/prin intermediul UNBR sau Barourile componente astfel încât obligația impusă Directivei (UE) 2015/849 să fie adusă în concordanță cu jurisprudența CtEDO și Constituția României, respectiv să fie garantat secretul profesional și o protecție juridică pentru toți avocații ce profesează în România

2.     Avind in vedere modalitatea de transpunere a Directivei UE 2015/849 în ceea ce privește avocații din aceste țări

3.     Formularea de către UNBR, în cel mai scurt timp, a unui ghid clar pentru avocați cu privire la aplicarea Legii nr. 129/2019  

CONSIDERENTE PE SCURT:

CEDO – Cauza MICHAUD împotriva FRANȚEI (Cererea nr. 12323/11):

Prin urmare, obligația de a raporta operațiunile suspecte se aplică numai unor activități îndepărtate de misiunea de apărare încredințată avocaților, care constituie fundamentul secretului profesional atașat acestei profesii, similare cu cele exercitate de alți profesioniști supuși acestei cerințe. Este vorba apoi de faptul că legea stabilește un filtru de protecție al secretului profesional: avocații NU comunică declarațiile direct autorității administrative (Tracfin), ci, după caz, Președintelui ordinului avocaților de la Consiliul de Stat și Curtea de casație sau decanului baroului în cadrul căruia sunt înscriși. Astfel, împărtășit cu un profesionist supus nu doar acelorași reguli deontologice, dar și ales de colegii săi pentru a asigura respectarea acestora, secretul profesional nu este alterat. Aceștia din urmă nu transmit către Tracfin declarația de raportare a unei operațiuni suspecte decât după ce s-au asigurat că sunt îndeplinite condițiile stabilite de Codul monetar și financiar

iar soluția aleasă de legiuitorul român, respectiv raportarea directă către ONPCSB și doar informarea organismului de autoreglementare apreciem că este atât neconvențională, cât și neconstituțională, toate aceste aspecte fiind tratate inclusiv în cuprinsul Directivei UE 2015/849 la par. 39, care prevăd:

˝(39) În cazul anumitor entități obligate, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a desemna un organism corespunzător de autoreglementare în calitate de autoritate care este informată în primă instanță în locul unității de informații financiare. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, un sistem în care raportarea se face în primul rând către un organism de autoreglementare constituie o garanție importantă pentru a menține protecția drepturilor fundamentale în ceea ce privește obligațiile de raportare aplicabile avocaților. Statele membre ar trebui să furnizeze mijloacele și modalitatea de păstrare a secretului profesional și a confidențialității și de respectare a vieții private.˝              

Prin urmare, din toată economia textelor Directivei UE 2015/849 se înțelege faptul că legiuitorul european a urmărit ca:

–   în statele membre unde există un organism de autoreglementare, acesta să fie cel la care se face raportarea tranzacțiilor suspecte

–   în statele membre unde nu există un organism de autoreglementare, e recomandat ca acestea să fie înființate în vederea protejării secretului profesional, iar unde nu vor fi înființate, raportarea să se facă direct către corespondentul ONPCSB            

Iată îngrijorările pe care The Council of Bars and Law Societies of Europe (CCBE), din care Uniunea Națională a Barourilor din România face parte, le-a manifestat față de Directiva 849/2015 încă din faza de proiect:

˝Empowering FIUs to obtain information from obliged entities such as independent legal professionals without a prior STR is in conflict with Article 34.1 and 34.2. The European Court of Human Rights has recognised the role of self-regulatory bodies in Member States where they exist. In a number of jurisdictions, due to professional secrecy obligations with respect to disclosing suspicious transactions, lawyers must address their suspicions to the President of the Bar (the Bâtonnier) who acts as a filter. These professional secrecy obligations are imposed by law and enshrined by the ECHR case-law (Michaud, req. n°12323/11). They are absolute and unlimited in timeA violation of the provisions would expose the lawyer to disciplinary proceedings and criminal sanctions. Consequently, the provisions of the proposal are conflicting with the European acquis. The protection of the confidentiality between the lawyer and the client is a common principle of democratic states founded on the rule of law and is indispensable to safeguard the rights of the suspect. In order to preserve the principles laid down in Article 6 and Article 8 of the European Convention of Human Rights as enshrined by the well-established case law of the European Court of Human Rights, which have been codified by Article 34.1 and 34.2, it must be made clear that Article 34.1 and 34.2 also relate to the new powers of the FIU. The requirements as drafted and without any risk-based assessment will be very difficult to meet as they involve extensive obligations and extensive resources, despite the fact that the situation may not require enhanced measures. It should be mentioned that, regarding the legal profession, the majority of the 1,000,000 European lawyers represented by the CCBE, through the national bars and law societies, are not members of large and well-resourced firms, but rather work as solo practitioners or part of small firms. Such additional requirements increase the difficulties in complying with the ever increasing requirements and demands of AML legislation. For example how would a lawyer be able to fulfill the obligations according to draft Article 18a.1 (f) when it is neither in theory nor in practice possible to be observed by lawyers due to a lack of any kind of such information?˝

SUSȚINEM RULE OF LAW!

Realitatea nu are nici o legatura cu justitia

Deseori am observat ca exista o prezumtie din partea procurorilor privitoare la faptul ca avocatii – doar pentru  ca discuta cu clientii lor – stiu ce s-a intimplat in realitate cu privire la fapte si circumstante.

Cu toate acestea, avocatul cunoaste doar ceea ce clientul alege sa ii spuna desi este in interesul sau sa povesteasca faptele asa cum s-au intimplat in realitate pentru a beneficia de cea mai buna aparare posibila.

In practica, avocatul cunoaste un amestec de realitate asezonata cu minciuna (sau interpretari ale realitatii asa cum o vede clientul, in cel mai bun caz).

Instanta de judecata are rolul de a stabili faptele conform probelor de la dosar dar asta nu le face echivalentul adevarului. In timp ce faptele probate in instanta constituie povestea a ceea ce s-a intimplat nu intotdeauna corespund cu ceea ce s-a si intimplat de fapt in realitate. De aici apar si erorile judiciare.

Sarcina instatei de judecata este de a verifica daca probatoriul propus de catre procuror este suficient pentru a dovedi elementele infractiunii de care este acuzat inculpatul.

Desi exista o anume frustrare la finalul unui dosar penal – toata lumea implicata doreste sa stie ce s-a intimplat in realitate – solutionarea lui nu este ca privitul unui film sau cititul unui roman. Viata este complicata si deseori nu exista intotdeauna raspunsuri clare.

Da, exista anume incertitudini pe care un avocat al apararii le incearca. Este pretul aplicarii legii – procurorul este cel care trebuie sa faca dovada vinovatiei dincolo de orice indoiala rezonabila.

Mai simplu spus, realitatea faptelor nu are nici o legatura cu justitia.

 

De ce nu ofer consultatii gratuite in calitate de avocat?

De ce nu trebuie sa mai dau consultatii gratuite in calitate de avocat?

1. Pentru ca doar sfaturile prietenilor sunt gratuite, consultatia este rodul muncii unui specialist.
2. Pentru ca nu iti spun sa faci “cum zic eu”, te ajut sa iei cea mai buna decizie in cunostinta de cauza si argumentat.
3. Pentru ca daca primesti consultatia gratis, nu vei mai pune pret pe ea.
4. Pentru ca am in spate 10 ani de experienta profesionala, examene, cursuri si zeci de mii de pagini citite.
5. Pentru ca noaptea trecuta am stat pana la doua sa citesc, in timp ce tu dormeai. Sau duminica am rontait un articol de specialitate vreo 5 ore, in timp ce tu erai la piscina.
6. Pentru ca ziua mea are tot 24 de ore, la fel ca a ta, si nici tie nu iti ajunge timpul.
7. Pentru ca tu vei salva bani de pe urma opiniei mele. Acelasi drept am si eu, sa fac bani de pe urma muncii mele.
8. Pentru ca nu toate cazurile asemanatoare sunt la fel, iar eu, ca sa iti dau cea mai buna opinie, trebuie sa studiez cazul, documentele, particularitatile si sa ma duc din nou la studiu, ca poate a aparut ceva intre timp, in avantajul tau.
9. Pentru ca trebuie sa studiez zilnic ca sa iti pot da un raspuns argumentat.
10. Pentru ca discriminez alti oameni care apreciaza munca mea si ma platesc pentru ea.
11. Pentru ca imi respect profesia si colegii si nu pot profesa pe un tarif de 0 zero lei.
12. Pentru ca prefer sa aleg singur sa ajut oameni in nevoie, activitati civice sau voluntariat si sunt implicat suficient in cauzele mele cat sa imi aduca satisfactie. Tu in ce proiecte de caritate esti implicat?
13. Pentru ca de cele mai multe ori nu am primit nici macar “multumesc”.
14. Pentru ca la randul meu respect fiecare specialist pe domeniul lui. Nu ma tund singur si nici gratis, nu imi repar singur masina sau centrala si nici gratis, nu imi pun faianta si gresie singur si nici gratis.
15. Pentru ca in profesia mea 1 + 1 nu fac doi de fiecare data. Pot face +3 sau -5. Depinde.

Ionel Teodoreanu despre avocati ( La Medeleni)

Avocatii care parasesc Palatul Justitiei sint unanim istoviti. Toata lumea ii cunoaste si-i saluta. Ei se inrudesc cu intregul judet, caci toti cetatenii le sint clienti. Pavajul pe care calca e o afacere de ei pledata. Casa in dreptul careia sint, de ei a fost evacuata, inchiriata, vinduta, donata sau ipotecata. Omul pe care-l saluta cu un zimbet special ― tradus in vorbe, zimbetul ar insemna: stiu, stiu, n-ai nici o grija! ― e o data in agenda, un termen si un onorar. Birjarul care-i solicita reverentios, i-o contraventie. Femeia care le zimbeste lung, e un adulter, o bigamie, sau un divort. Vatmanul tramvaiului, cu mina ostaseste la chipiu in fata-le, e un omor prin imprudenta. Bacanul cu fata de sunca si zimbet tos― ca si zaharul dat lipsa la cintar ― care-i invita la aperitive gratuite, e un proces de specula, sau o contraventie la legea repausului duminical.

Ei nu calca pe uliti, ei nu respira floarea liliecilor, ei nu traiesc in Iasii dealurilor si-al tacerii, ci ntr-un oras profesional, cladit din procese si afaceri, capital investit, politi protestate, falimente nascinde. Fereastra sufletului le e agenda, in care viata e repartizata pe sectii de Tribunale, pe cabinete de instructie, pe sectii de curti de apel, civil, penal sau comercial. Pentru ei nasterea e un act de stare civila; casatoria un contract bilateral; viata, o minoritate, o succesiune de procese si tranzactii; moartea, un testament urmat de un proces.
Si desigur ca daca la sunetul trimbitilor transceresti ale supremei judecati ― tot judecata ― in fata cerului, a Creatorului,a ingerilor si a sfintilor, fapturile umane s-ar trezi din somnul mortii cu vorbele pe buze, avocatii ar incepe in cor:

― Domnule presedinte si onorat tribunal…

 

Sunt onorariile avocațiale prea mari?

Totul a început cu tendința din ce in ce mai pregnanta a instantelor de judecata de a diminua onorariile avocaților în cadrul proceselor civile.

Apoi s-a continuat in spatiul public si pe retelele de socializare exista multe discutii despre onorariile avocatilor si despre cit de scazute ar trebui sa fie acestea. Inainte de a discuta problema, ar trebui sa ne gindim de ce un avocat este un profesionist “ scump”

Dincolo de costurile suportate de catre un avocat ca sa isi obtina diploma de absolvent de drept si apoi ca sa treaca examenele de admitere in Barou, cred ca potentialii clienti nu cunosc ( nu este culpa lor, evident) ce face un avocat dupa ce il angajezi sa iti rezolve o problema juridica. Este adevarat ca pentru majoritatea clientilor munca avocatului poate fi simplificata prin expresii de genul “  vreau sa nu fiu arestat / condamnat” sau “ vreau un contract de vinzare cumparare”. In realitate, avocatul se angajeaza la mult mai mult decit lasa sa se vada aceste expresii.

Semnarea unui contract de asistenta juridica echivaleaza cu “ OK, nu trebuie sa iti mai faci griji cu privire la aceasta problema. Grijile tale le preiau eu”. Clientul se intoarce acasa si – pentru prima data in ultimele saptamini – doarme profund.

Avocatul se intoarce acasa plin de ginduri despre cum poate rezolva problema clientului sau. Se intimpla ca noaptea sa viseze datele si faptele din dosare sau ca este pe cale sa rateze o sedinta de judecata. Cind este cu copii in parc isi verifica emailul sa vada daca nu a primit acte de la avocatul advers sau de la clientul sau. Cind iese cu sotia la restaurant este imposibil sa nu discute despre sedinte de judecata si tactici de dosar ( fara insa a incalca confidentialitatea J ).

Avocatii sunt scumpi deoarece iti pot aduce multi bani sau te pot ajuta sa eviti sa-i pierzi. Uneori te ajuta sa isi pastrezi chiar libertatea. Si cu totii stim cit valoreaza, nu? Angajind un avocat obtii un profesionist care isi pierde somnul din cauza grijilor pentru problema ta juridica in timp ce tu obtii linistea sufleteasca.

Daca onorariile avocatial sunt prea mari, atunci avem nevoie de alte solutii iar una dintre ele ar fi ca obligatiile avocatului fata de client sa fie mai reduse. Conduita avocatilor este prevazuta de Codul Etic, Statut sau legea de organizare a profesiei.  In acest moment, legea nu permite ca un client sa renunte la unele dintre obligatiile profesionale ale avocatului fata de el si astfel incit sa mai poata cere diminuarea onorariului.

 

Ca sa fie totul clar, cind se discuta de scaderea onorariilor avocatilor inseamna ca se doreste scaderea corespunzatoare a dedicarii avocatului fata de cauza clientului sau. Este ca si cind clientul va primi serviciile avocatiale cu dedicarea specifica unui sofer de taxi. Asta vreti?

lawyerist.com

Nepublicarea in Monitorul Oficial al Ordinelor emise de catre Ministerul Afacerilor Interne. O incalcare a legii aprobata de Curtea de Apel.

Intr-o speta recenta – aflata pe rolul Curtii de Apel Constanta si devenita irevocabila prin nerecurare datorita faptul ca instanta de recurs ICCJ ar fi stabilit termen in decembrie 2014 si clientul a renuntat – s-a pus in discutie inlaturarea efectelor juridice produse de catre Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr 400 / 2004 privind regimul disciplinar al personalului din MAI datorita nepublicarii sale in Monitorul Oficial (vom denumi in continuare actul normativ drept OMAI 400).

Acest OMAI 400 a fost emis in baza HG 555/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului si publicata in Monitorul Oficial cu numărul 334 din data de 22 iunie 2001.

De precizat ca HG 555 / 2001 este in prezent abrogata de catre HG 50 / 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare (publicat în Monitorul Oficial cu numărul 71 din data de 20 ianuarie 2005)
Cu toate aceastea, consider ca verificarea validitatii OMAI 400/2004 se verifica in raport de data emiterii sale – in speta de anul 2004 – si nu in functie de acte normative in vigoare la data analizarii si pronuntarii pe exceptia de nelegalitate a Curtii.

TEMEINICIA exceptiei de nelegalitate a art 27 alin.3 din HG 555/2001 ( in vigoare la data emiterii OMAI 400/2004):

Consider ca legalitatea actului administrativ se verifica raportat la momentul EMITERII sale (anul 2004) si nu la momentul pronuntarii pe exceptia de nelegalitate.

In aplicarea aceluiasi principiu enuntat anterior, Curtea Constitutionala, prin Decizia 404/2008, arata ca „ Tot cu referire la necesitatea asigurării stabilității raporturilor juridice, Curtea constată că prevederile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu au caracter retroactiv, întrucât, deși excepția de nelegalitate poate fi invocată și în ceea ce privește actele administrative emise anterior intrării în vigoare a legii amintite, totuși legalitatea acestora se examinează în funcție de condițiile de validitate prevăzute de reglementările cuprinse în actele normative care erau în vigoare la momentul emiterii actului contestat, iar nu prin raportare la Legea nr. 554/2004.

Pe fondul exceptiei, conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 „In vederea intrarii lor in vigoare, legile si celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotararile si ordonantele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autoritatilor administrative autonome, precum si ordinele, instructiunile si alte acte normative emise de conducatorii organelor administratiei publice centrale de specialitate se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.”

De la aceasta regula, alineatul (2) al art. 11 din Legea nr. 24/2000 prevede anumite EXCEPTII, stipuland ca „Nu sunt supuse regimului de publicare in Monitorul Oficial al Romaniei:

a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii;
b) actele normative CLASIFICATE, potrivit legii, precum si cele CU CARACTER INDIVIDUAL, emise de autoritatile administrative autonome si de organele administratiei publice centrale de specialitate.”

Consider ca art. 27 alin. (3) din HG 555/2001 ( care prevede ca „Nu sunt supuse regimului de publicare in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, daca legea nu dispune altfel, ordinele, instructiunile si alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementari din sectorul de aparare, ordine publica si siguranta nationala.)” incalca in mod flagrant o dispozitie normativa de rang superior prin ADAUGARE LA LEGE in sensul in care exceptiile sunt COMPLETATE PRIN ADAUGARE cu noi categorii de acte normative exceptate de la publicarea in Monitorul Oficial.

Mai clar, categoria de cate normative clasificate este completata prin adaugare cu acte normative „care au ca obiect reglementari din sectorul de aparare, ordine publica si siguranta nationala” INDIFERENT daca acestea din urma au sau nu caracter clasificat.

In aceste conditii se impunea inlaturarea ca nelegale a dispozitiilor art 27 (3) din Regulament in sensul ca acestea adauga la prevederile unu act normativ de forta superioara.
Pe cale de consecinta, dispozitiile art 27 (3) din Regulamentul aprobat prin HG 555/2001 sunt contrare legii 24/2000 si implicit instanta ce este investita cu solutionarea cauzei o va face fara a lua in considerare aceste dispozitii nelegale.

Exceptia de nelegalitate a OMAI 400/2004

OMAI nr. 400/2004 nu a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I.

In privinta efectelor nepublicarii acestui ordine in Monitorul Oficial al Romaniei constatam ca urmarile juridice ale nepublicarii sunt reglementate prin Legea nr. 24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, lege care a fost republicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, fiind modificata ulterior republicarii, prin Legea nr. 49/2007, prin Legea nr. 173/2007 si prin Legea nr. 194/2007.

Conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 „in vederea intrarii lor in vigoare, legile si celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotararile si ordonantele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autoritatilor administrative autonome, precum si ordinele, instructiunile si alte acte normative emise de conducatorii organelor administratiei publice centrale de specialitate se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I”

Asadar, in raport cu dispozitia art.11 din legea 24/2000, OMAI nr. 400/2004 trebuia publicat in Monitorul Oficial, Partea I, in vederea intrarii lor in vigoare.

Sub acest aspect, consider ca Ordinul Ministerului Administratiei si Internelor nr. 400/2004 este ordin emise de un conducator al organelor administratiei publice centrale de specialitate, respectiv de Ministrul Administratiei si Internelor.

Totodata, caracterul de act normativ al acestuia este determinat de imprejurarea ca acestea reglementeaza regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administratiei si Internelor, respectiv organizarea si solutionarea petitiilor facute de catre cetateni.

Asadar, acest ordin prin obiectul sau de reglementare se aplica unui numar indeterminat de persoane, in mod abstract, independent de identitatea acestor persoane, si in raport exclusiv cu functia indeplinita de acele persoane.
Fiind susceptibil sa se aplice unui numar indefinit de situatii, concluzionez ca Ordinul Ministerului Administratiei si Internelor nr. 400/2004 este act cu caracter normativ.

Fiind act normativ emis de un conducator al organelor administratiei publice centrale de specialitate, respectiv de MAI, Ordinule Ministerului Administratiei si Internelor nr. 400/2004 si se impunea a fi publicat in Monitorul Oficial, Partea I, in vederea intrarii sale in vigoare, conform art. 11 alin. (1) din prin Legea nr. 24/2000.

In acest sens, consideram ca OMAI 400/2004 in litigiu nu este act normativ clasificat, potrivit legii, si nici act cu caracter individual, pentru a constitui o exceptie de la regula publicarii in Monitorul Oficial.

Lipsa caracterului de act normativ clasificat a OMAI 400 / 2004 a fost demonstrat chiar in cursul procesului prin faptul ca intimata MAI l-a transmis instantei de judecata fara a fi necesara initierii procedurii prevazute de art. 26, art. 38 și art. 39 din Anexa la H.G. nr. 585/2002.

Absenta publicarii acestui ordin in Monitorul Oficial conduce la consecinta lipsirii lui de efecte juridice pana in momentul publicarii in Monitorul Oficial.

Cele de mai sus au constituit motivele ce au stat la baza exceptiei ridicate in fara Curtii de Apel Constanta.
Solutia instantei a fost de respingere a acestei exceptii insa – ceea ce este mult mai interesant – motivele acestei decizii le voi prezenta intr-un articol viitor.

Ce mai face medierea?

Avind in ultimul timp citeva medieri ce nu au reusit (fara a fi culpa mediatorului, dimpotriva, acesta a depus toate eforturile sa se finalizeze cu succes dar nu am avut cu cine discuta) m-am gindit sa mai scriu ceva pe tema asta. Din ceea ce s-a scris sau discutat – cu mai mult sau mai putin patos – si vazind ceea ce se intimpla astazi cu privire la mediere (adica o blazare totala din partea mediatorilor datorita aminarii sanctiunii inadmisbilitatii cererilor in lipsa informarii gratuite) ramin la opinia ca medierea – ca panaceu la procesele judiciare – a fost mult supra-apreciata si prea mult promovata fara sa existe un background format din experiente practice romanesti ci doar cu statistici luate din alte tari (unde totul difera fata de Romania, incepind cu mentalitatea cetatenilor si pina la organizarea sistemului judiciar).

Medierea va deveni o practica uzuala?
Este destul de simplu de ce ar putea exista judecatori care sa promoveze medierea si unul dintre motive nu este increderea in acest sistem ci numarul mare de dosare civile/penale ce pot fi solutionate de catre parti chiar daca aceasta rezolvare nu este echitabila sau – uneori – conforma cu legea (ceea ce va naste posibile litigii in viitor, mediatorii nu au cunostinte juridice iar partile nu isi permit un avocat in toate cazurile)

In schimb, in privinta avocatilor problema sta un pic diferit. De ce un avocat de litigii ar accepta medierea in cazurile sale? Cel mai probabil ca acei avocati se indoiesc de abilitatile lor in evaluarea cazului si in capacitatea de a negocia o tranzactie pentru clienti.

Un alt argument ar fi cresterea concurentei pe piata avocaturii de litigii. Oare avocatii incep sa se indoiasca de capacitatea lor de a gasi si pastra clientii in cazul in care se dovedeste ca avocatul advers este mult mai bine pregatit si atunci prefera sa nu isi asume riscul unui litigiu? Ramine de discutat.

Este neindoielnic faptul ca medierea confera un mediu comfortabil pentru a discuta un caz intr-un mod prietenesc fata de o tranzactie discutata direct de catre parti. Este mai simplu sa prezinti cazul unui tert care preia sarcina de a discuta in contradictoriu cu partea adversa. Si atunci iti pui intrebarea: de ce sa te agiti discutind cu un potential adversar valoros in loc sa pui pe altcineva (in speta, mediatorul) sa o faca in locul tau?

Medierea isi va atinge scopul pentru care a fost introdusa?

Promotorii medierii incearca sa convinga publicul ca medierea este necesara ca si procedura prealabila unui proces. Ca dovada se indica o gramada de statistici luate din practica altor tari (Franta, Germania, SUA) care arata in mod clar ca a existat o scadere a numarului de procese aduse in fata unui complet de judecata si un numar foarte mare de conflicte rezolvate in afara instantelor. In plus, ni se spune ca se va evita „loteria” solutiilor judecatoresti (practica neunitara fiind cel mai des motiv invocat)

Dar aceste motive stau in picioare la o mai atenta analiza? Exista consecinte ce sunt ignorate (intentionat sau nu) din aceste argumentatii?

Sa incepem cu argumentul ca medierea duce la scaderea numarului de procese aflate pe rolul instantelor de judecata datorita gasirii unor solutii in afara instantelor. Eu spun ca aceasta scadere nu este datorata atit medierii in sine cit cresterii costurilor presupuse de procedura judiciara. Au crescut costurile presupuse de onorariile expertilor (nu vreti sa stiti cit costa o opinie expertala a unui medic legist, desi – vorbind in mod obiectiv – inalta specializare a acestuia isi justifica costurile iar aportul sau in cazurile de malpraxis medical este ESENTIAL), de exemplu. Au crescut costurile cu adminstrarea probatoriilor in cazul in care avocatii fac acest lucru – inregistrarile video, stenografia, transcrierea inregistrarilor, etc. In concluzie, costurile mari si riscul procesual (de neevitat in orice cauza, indiferent cit de sigur esti de pozitia cazului tau) imping partile la gasirea unor alternative mai fiabile.

Se poate spune ca medierea – prin simpla sa existenta – a dus la scaderea numarului de procese? Desi nu neg faptul ca un mediator bun poate determina gasirea unei solutii de catre parti este imposibil ca vezi acest lucru intr-o statistica. In cite cazuri putem spune ca medierea a dus la gasirea unei solutii si ca acele parti nu ar fi putut sa o faca singure, la o stacana de tuica sau tequila, dupa gust? Oare a analizat cineva daca cresterea costurilor procesuale in jurisdictiile unde medierea nu este obligatorie a dus sau nu la aceeasi scadere a numarului de cauze deduse judecatii?

 

In plus, in statistici nu se poate confirma faptul ca medirea rezolva doar cazuri in care partile nu ar fi putut incheia o tranzactie prin propriile eforturi. Exista factori ce imping partile la un compromis si care nu sunt luati in considerare cind se discuta de eficienta medierii.

Principalul avantaj al medierii se sustine a fi scaderea costurilor aferente solutionarii litigiului, adica este mai ieftin sa ajungi la o intelegere in cadrul medierii decit sa suporti costurile unui proces. Intr-un anume sens, au dreptate. Este evident ca in cazurile de malpraxis este mai ieftin sa ajungi la o tranzactie in cadrul unei medieri decit sa platesti costurile procesuale pentru a obtine o sentinta definitiva.

Dar acest avantaj exista IN ORICE tranzactie indiferent daca este implicat sau nu un mediator!! Si aceasta eroare pleaca de la premisa ERONATA ca litigiul nu se putea rezolva daca nu intervenea mediatorul ceea ce este TOTAL FALS. Foarte putine cazuri nu se pot rezolva printr-o tranzactie incheiata direct de catre parti daca acestea chiar isi doresc o rezolvare amiabila. Reciproc, nici o mediere nu va avea succes daca partile isi doresc un litigiu cu tot inadinsul.

Consecintele medierii – ce nu se discuta
Desi inteleg motivul iar legea 192/2006 este facuta de un agent de vinzari decit de un legiuitor preocupat de bunastarea justitiabililor (adica informarea trebuie sa prezinte DOAR avantajele medierii, adica se promoveaza informarea ERONATA a consumatorului) exista si consecinte / costuri suportate de catre un sistem juridic in care medierea este inserata cu forta. Cum ar fi deteriorarea relatiilor intre avocati in ideea in care se va merge mai mult pe o practica de tip „Rambo style” in litigii si pe o crestere tot mai mare a tendintei avocatilor de a nu isi asuma responsabilitatea unei analize cit mai realiste a cazurilor.

O analiza realista a cazurilor preluate de avocati are consecinte beneficice in cadrul relatiilor profesionale. Este foarte dificil – la nivel personal – sa ai pretentii nerezonable timp de 3 luni si apoi brusc sa te intilnesti cu acelasi avocat advers, privindu-l in ochi si sa ai aceleasi pretentii. Deci avocatul reclamantului va avea o atitudine onesta chiar de la inceputul discutiilor cu adversarul sau avindin vedere ca este constient de faptul ca la un moment dat se vor intilni.

Dar aceasta dinamica umana nu poate avea loc daca mediatorul devine principalul subiect pe care se concentreaza discutiile. Avocatul poate „permite”mediatorului sa convinga clientii pe care ii reprezinta sa admita o intelegere ca sa evite o discutie fata in fata cu adversarul si sa-i spuna acestuia „ai un caz bun, poti cistiga in instanta si inteleg pozitia clientului tau. Voi incerca sa explic cazul clientului meu”

Se spune de catre meditori ca avocatii nu au capacitatea de a negocia cazuri si ca doar mediatorii le au, acestea fiind dobindite pe parcursul a 2 saptamini de cursuri. Hmmm!! Argumentul se constituie in ceea ce se numeste „self-fulfilling prophecy”. Daca avocatii nu ar avea obligatia de a merge la mediere cred ca s-ar descurca sa incheie tranzactii asa cum o fac din 1831 incoace, adica de 180 de ani. Nici nu stiu cum s-au putut incheia intelegeri intre parti timp de 180 de ani in lipsa mediatorilor. Trebuie sa fi fost groaznic, de nesuportat!!

Nu uitati, avocatii sunt platiti catre clienti sa atinga un obiectiv – gasirea unei solutii la problema juridica expusa. Daca nu o fac, isi pierd clientii.

Din punctul meu de vedere, cea mai simpla cale de a evita o mediere este de a contacta avocatul advers si sa-i spuneti: „nu voi media aceasta cauza pina cind nu vom bea impreuna o cafea – poate chiar platesc si o masa la restaurant – si vom discuta problema. Daca nu vom ajunge la o solutie impreuna, abia atunci mergem la mediere”.

Daca adversarul refuza aceasta abordare va garantez ca nici medierea nu va avea succes. Luati-va certificatul sau procesul verbal de informare si mergeti in instanta de judecata.

Si totusi, nu sunt impotriva medierii

Dupa toate acuzele primite din partea mediatorilor tin sa spun ca nu sunt impotriva medierii. Am participat la cursuri de pregatire a mediatorilor (fara sa dau examenul, nu asta ma interesa), ca si practica insist pe tranzactii in afara instantelor si chiar folosesc medierea inainte de a depune actiune in instanta in litgiile de malpraxis medical.

Problema mea cu privire la aceasta institutie una singura: lobby-ul in favoare amedierii (uneori facut intr-un mod agasant de dl judecator Cristi Danilet si deputatul Alina Gorghiu, finalizat cu obligarea tuturor de a merge la informarea prealabila desi – unii dintre noi – am avut anterior zeci de procese si zeci de informari facute) ar trebui sa nu se mai imbete cu apa rece citind articolele laudative de pe net facute de catre alti mediatori sau neprofesionisti.

Lobby-ul medierii trebuie sa aibă drept scop crestere credibilitatii acestei modalitati de ADR si nu promovind medierea ca fiind un panaceu pentru problemele personale ale partilor sau ale sistemului judiciar.

Problemele serioase si majore ale sistemului judiciar nu isi au izvorul in numarul de dosare aflate pe rolul instantelor si asta o demonstreaza insasi raportul CSM.

Numarul mediu de termene pentru solutionarea dosarelor este dupa cum urmeaza (extras din raportul CSM):

Materia

FOND

 (nr. termene)

APEL

(nr. termene)

RECURS

(nr. termene)

Penal

2,87

3,70

1,98

Civil

1,32

3,64

1,75

Litigii cu profesioniști

2,16

3,53

1,49

Contencios administrativ

2,93

1,43

Minori și familie

1,14

2

2,07

Litigii de muncă

1,64

1,55

Asigurari sociale

1,22

1,67

Faliment

1,58

 

Sursa: CSM – Raport privind activitatea instanțelor de judecată în primul semestru al anului 2012

In concluzie, de unde vine acest mit privind faptul ca procesele sunt extrem de indelungate? Cel mai probabil este ca acest mit este intretinut de durata mare de timp ce trece de la depunerea cererii si pina la primul termen de judecata. Dar modalitatea de stabilire a termenelor este efectuata de catre CSM prin sistemul de normare a muncii judecatorilor. Ohh, wait, nu este acelasi organism din care face parte si dl judecator Cristi Danilet ce este un inversunat partizan al medierii. Cum vine asta? In loc sa rezolve problema, el  a gasit rezolvarea prin impingerea justitiabililor pe usa mediatorilor cu forta ceea ce contravine a insasi esentei medierii.

Dar acest lucru este imputabil si Statului Roman care – incurajat de un lobby facut cu inversunare si prin legile ce le promoveaza – ne baga pe git un remediu pentru o boala ce tot el, Statul Roman, a provocat-o prin subfinantarea sistemului judiciar si prin proasta aranjare a competentei materiale a instantelor de judecata. Este ca si cum Statul ne-a infectat cu sifilis ca apoi sa aibă ocazia de  a face profit vinzindu-ne antibioticele pentru tratament.

Poate ar trebui sa apara si un judecator cu ceva curaj care sa spuna pe fata ceea ce stim cu totii: singurul motiv pentru care un judecator aduce in discutie medierea este de a scapa de un dosar in care trebuie sa pronunte si sa motiveze o sentinta. Adica, pe intelesul justitiabilului, sa scape de munca (probabil ca toti am face asta, sa fim corecti).

Poate ca in acest mod sincer de a privi problema medierii am sti deja ca judecatorul din fata noastra nu are nici cea mai mica placere sa rezolve dosarul, ca exista riscul ca solutia pronuntata sa fie superficiala. Si daca am cunoaste cu totii aceasta chestiune poate ca avocatii si partile deopotriva s-ar apleca mai profund asupra gasirii unei solutii amiabile printr-o tranzactie stiind ca judecatorul nu da 2 bani pe problemele lor.

Cu cele mai bune intentii pot spune celor care promoveaza medierea prin diabolizarea litigiilor si avocatilor acuzindu-i ca resping ADR doar pentru ca pierd bani: se pare ca exagerati in beneficiile ce le poate aduce medierea si ca o nesatisfacere a asteptarilor justitiabililor va duce la o cadere dramatica a medierii in ochii potentialilor clienti. Iar asta va insemna falimentul medierii ca si institutie si a mediatorilor ca profesionisti.

Nu cunosc avocati buni care sa garanteze obtinerea unei solutii in fata instantei asa cum vad mediatori ce confirma ca pot rezolva neintelegerile dintre parti in 2-3 sedinte (era un mediator la Brasov care spunea la un post TV local ca ar rezolva o problema legata de retrocedarea unor imobile confiscate de regimul comunist in 2-3 sedinte; poate sedinte de socuri electrice ca de mediere nu cred)  si ca vor reduce cu 80% numarul de dosare.

Search This Site:

toateblogurile.ro

toateBlogurile.ro

Experienta si practica unui avocat

Atunci când se instituie măsuri asigurătorii în procesul penal, nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înființează măsura asigurătorie

October 20, 2017

Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a pronunțat in 16.10.2017, cu privire la recursul în interesul legii declarat de Curtea de Apel Brașov vizând obligația organelor judiciare de a dispune măsuri asiguratorii în cauzele penale aflate în faza de judecată în ipoteza în care din verificările […]

Curtea de Conturi, Casa Asigurari Sanatate Ilfov, ANAF-ul sau incompetenta statului

October 13, 2017

Anul 2014 e.n. Camera de Conturi Ilfov efectueaza un control la Casa de Asigurari Ilfov in urma caruia emite decizia nr 10/2014 care – paragraful 14 alin 2 – obliga Casa de Sanatate Ilfov sa emita decizii de impunere prin care sa solicite tuturor vinzatorilor de bunuri imobile – ce nu figurau pe listele CAS […]

Consecintele dezincrimarii evaziunii fiscale prevazute de art 6 din legea 241/2005

May 11, 2015

În ziua de 7 mai 2015, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere următoarele excepții de neconstituționalitate: Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 […]

Exceptie neconstitutionalitate privind evaziunea fiscala ADMISA

May 7, 2015

În ziua de 7 mai 2015, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere următoarele excepții de neconstituționalitate: Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 […]

Cind fiecare face ce vrea

March 31, 2015

Astazi voi posta 2 motivari din cadrul contestatiei unei camere preliminare ce au ca si obiect contestarea competentei DGA de a efectua acte de urmarire penala si interceptari telefonice in dosare penale in care nici una din persoanele implicate nu are calitatea de personal incadrat in Ministerul Adminstratiei si Internelor. Intrebarea ce se ridica in […]

Membru al INTERNATIONAL ASSOCIATION OF PENAL LAW

Membru al INTERNATIONAL ASSOCIATION OF PENAL LAW

Recent Comments:

  • Talnaci Andreea: Ca judecătorul, in fata probelor toti putem trage o concluzie, cat ca a lui este oficială. E ca si cum ati spune ca mama unui copil omorât de un indiv...
  • Costache Mihai: mergeti la politie si vedeti despre ce este vorba. puteti refuza sa dati declaratie si sa fixati o alta audiere la care sa va prezentati cu un avocat...
  • Costache Mihai: nu exista un termen legal de solutionare a unui asemenea dosar. in mod cert, dosarul dvs nu este tergiversat fiind deschis abia in octombrie 2016 deci...
  • Costache Mihai: buna ziua, este obligatia politiei sa ancheteze orice plingere este depusa. Solutionarea acestei plingeri se va face in functie de rezultatul acestor...
  • Ion Mezei: Buna ziua!Am fost reclamat de catre un vecin direct la judecatorie pentru agresiune verbala,etc.Instanta a hotarat ca nu are are calitate procesuala s...