Regula 80/20, cunoscuta ca si Principiul lui Pareto, este un principiu de business (iar avocatura este un business, indiferent ce spune doctrina oficiala) care postuleaza ca 80% din rezultate afacerii pot fi produse cu doar 20% din efort. Principiul poate fi aplicat si in privinta clientilor cabinetului meu: 80% din venituri provin din 20% dintre clienti. Evident ca exista si un revers: 80% din problemele existente provin din 20% dintre clienti (este clar ca nu vorbim de aceiasi clienti din primii 20% )
Daca Principiul lui Pareto este corect, inseamna ca este profitabil sa ma concentrez asupra a 20% dintre cei mai buni clienti, aceia care aduc cele mai multe cazuri si implicit cele mai mari venituri. Daca vreau ca cei mai buni clienti sa revina mereu la cabinetul meu pentru solutionarea problemelor (sau prevenirea lor) trebuie sa am grija ca ceilalti 80% dintre clienti nu imi afecteaza munca depusa in favoarea celor 20%.
Din cind in cind imi analizez lista de clienti. Identific companii sau chiar domenii economice care imi ofera cele mai multe cazuri si venituri. Imi concentrez eforturile profesionale si de marketing incercind sa pastrez clientii respectivi si sa atrag noi clienti din domeniile economice respective. Incerc sa nu fac greseala de a crede ca “a fi ocupat”este acelasi lucru cu “a fi profitabil”
Ca sa fiu sigur ca ma pot concentra asupra celor mai buni clienti, nominalizez clientii care imi provoaca cele mai multe probleme in relatia interpersonala, nu isi achita facturile in termen sau nu ofera suportul necesar atunci cind ii reprezint (de exemplu nu imi trimit probatorul de care am nevoie in cazul unor litigii). Din aceasta cauza, acest tip de client (desi incerc sa nu semnez contracte cu acest tip de client, nu intotdeauna reusesc sa imi dau seama ca relatia avocat-client va fi cu probleme) este cel de care doresc sa il redirectionez catre alti colegi ai mei care au capacitatea profesionala si personala sa le ofere servicii juridice de calitate.
In opinia mea, clientii-problema alunga clientii buni (platinum). Daca timpul meu si al colegilor mei este plin de clienti care nu iti apreciaza munca si care te considera un simplu angajat sau uita sa iti achite factura pentru munca depusa (uneori timp de luni de zile) nu voi avea timp pentru a lucra in favoarea clientilor valorosi (si care, in fapt, imi platesc cheltuielile cabinetului).
Eliminind din lista clientii-problema reusesc sa imi fac timp pentru a lucra in favoarea clientilor platinum care iti ofera si placerea de a practica avocatura. Si o simpla costatare – clientii platinum sunt si cei mai putin sensibili la valoarea onorariilor preferind calitatea si rezultatele muncii in defavoarea pretului. Asa cum spune un bun client “nu poti avea Mercedes la pret de Dacie Logan”