Ideea acestui articol mi-a venit in timp ce eram retinut de catre politia britanica pe aeroportul britanic Heathrow datorita unei confuzii intre numele meu si cel al unei persoane cautate. O experienta interesanta mai ales daca am in vedere faptul ca niciodata nu am fost de cealalta parte a baricadei (cu exceptia amenzilor de circulatie). Am aparat persoane acuzate de infractiuni economice, de infractiuni la legea circulatiei si inca o fac dar niciodata nu am fost retinut / arestat de catre politia romana sau din orice alta tara, indiferent pe unde am umblat.
Dar uite ca s-a intimplat ca o confuzie intre 2 persoane facuta de politia britanica sa duca la retinerea mea chiar in aeroport ca unul cautat de savirsirea unor infractiuni. Prin prisma meseriei mele am inteles procedura si am evitat orice opozitie verbala sau fizica, stiind faptul ca asta nu ar fi dus la nimic bun (ceea ce va recomand si dvs). Am renuntat la orice protest, am oferit toate informatiile (culmea ironiei era ca ma duceam la intilnirea anuala a retelei internationale de avocati din care fac parte – www.galexy.eu – si deci puteam beneficia de o inalta asistenta juridica) si cit am stat linistit asteptind lamurirea situatiei mi-a venit ideea prezentului articol.
Politia si armata nu sunt acelasi lucru. Au reguli diferite, organizari, proceduri si obiective diferite. Cum interactioneaza militarii si politistii cu publicul ar trebui sa fie si ele diferite. Obiectivul politiei este siguranta publica. Scopul fortelor armate ale unui stat este securitatea nationala. Dar aceasta diferenta mai exista, avind in evdere evenimentele intervenite in ultimii 10 ani? Au politia si armata aceleasi obiective? In cazul in care suntem de aocrd cu aceasta ultima afirmatie, asta se datoreaza amenintarii terorismului sau altui motiv? Desigur, mai exista o ultima intrebare – militarizarea politiei este un lucru bun sau daunator societatii?
In ultimii 10 ani, SUA si UK au depus eforturi consistente pentru militarizarea fortelor de politie impreuna cu o dramatica crestere a utilizarii fortei unitatilor speciale de politie (cea mai cunoscuta fiind SWAT) pentru operatiuni de rutina ale politiei metropolitane. Iar acest lucru il vezi cel mai pregnant in aeroporturile londoneze si cele americane unde fortele de politie sunt inarmate pina in dinti incepind cu pistoalele automate MP-5 (pe care le cunoaste orice adolescent care se joaca pe un playstation).
Totusi acest trend este tulburator deoarece armata are un rol distinct fata de cel al politiei nationale. Scopul armatei este sa anihileze un inamic strain. Politia se presupune ca trebuie sa protejeze cetatenii tarii fara a le incalca drepturile constitutionale.
Pe de alta parte, utilizarea trupelelor speciale ale politiei este foarte volatila, violenta fara a fi neaparat necesar, extrem de confruntationala si care lasa foarte putin loc de erori. Iar aceste erori apar atunci cind aceste forte bine inarmate nu sunt folosite impotriva unor infractori periculosi si bine inarmati ci impotriva unor situatii ordinare ce pot fi rezolvate de ofiterii de politie.
De exemplu, asa cum s-a mai vazut in presa europeana cit si in cea romana, atunci cind politia are de-a face cu traficanti de droguri non-violenti, fortele speciale ale politiei creeaza violenta in loc sa o previna. Cind o familie inocenta este invadata de fortele speciale ale politiei in mod gresit datorita existentei unor erori de adresa in mandatul de perchezitie atunci violenta este creata si confruntarea potentiala exista. Si oameni nevinovati sunt in pericol, mai ales copii.
Asa cum spunea Radley Balko de la Institutul Cato in cadrul unei marturii in fata Congresului SUA exista riscul ca politia sa uite sa se comporte ca un membru al comunitatii ce indeplineste un serviciu public si sa devina o armata de ocupatie.
Personal sper ca Radley sa greseasca.