A fi judecator presupune si o axioma a meseriei: nu poti multumi pe toata lumea. Cel putin asa mi-a spus unul dintre ei la o intilnire out of office, intr-un week end (si nu are pe rol nici unul dintre dosarele mele J ). Cu toate ca judecatorii decid impotriva uneia dintre parti ( de cele mai multe ori) unii dintre ei sunt mai apreciati de catre avocati decit altii. De ce oare, m-am intrebat eu?
Cred ca unul dintre factorii care determina popularitatea unui judecator printre avocati este efortul pe care il face pentru solutionarea dosarului cit mai corect si legal.
Evident, exista avocati carora le place orice judecator care le da cistig de cauza si urasc orice alt judecator care ofera dreptatea partii adverse. Dar avocatii pledanti, cu prezenta lunga in salile de judecata, nu simpatizeaza sau urasc judecatorii in functie de acest criteriu. Dimpotriva, ei apreciaza un judecator in functie de efortul pe care acesta il face pentru a fi un „bun judecator” in dosarele sale.
Judecatorii se pling, uneori, de lipsa de interes si pregatire a avocatilor: vin nepregatiti in sala de judecata, nu cunosc dosarul ce il reprezinta, intocmesc cereri cu o vadita lipsa de cunostinte juridice, etc. Acelasi lucru se intimpla si in cazul criticilor pe care avocatii le aduc judecatorilor: nu sunt pregatiti; nu cunosc dosarul; nu citesc cererile depuse la dosar de catre parti; nu isi motiveaza corespunzator deciziile si nu se pronunta sau motiveaza sentintele intr-un termen rezonabil.
Asa cum judecatorii isi doresc ca avocatii sa isi dea mai mult interes pentru cazurile ce le reprezinta, la fel si avocatii vor sa vada acelasi efort din partea judecatorilor.
Uneori ai senzatia ca pledoariile din fata judecatorului au doar rolul de a raspunde Curtii la intrebari privind anumite aspecte ale dosarului. In general am observat ca aceste intrebari sunt foarte pertinente si ele arata o lipsa in actele dosarului sau in probele administrate. Judecatorii nu doresc ca avocatii sa ii invete despre ce obiect are respectivul dosar deoarece stiu deja asta din analiza individuala facuta. A vedea judecatorii care „si-au facut temele” cu privire la un dosar iti da o stare de bine chiar daca nue sti de acord cu sentinta data. Mai exista caile de atac.
Uneori vezi un asemenea efort in solutionarea dosarului, uneori nu. Judecatorii care nu ofera un interes profesional in solutionarea cauzelor nu sunt prea apreciati de avocati. Este mult mai usor pentru avocat „sa inghita” o sentinta incorecta daca se vede din motivarea acesteia ca judecatorul cunoaste cauza si exista temeiuri de drept rezonabile pentru solutia data.
Evident, exista si judecatori carora nu le pasa ce cred avocatii despre munca lor. Isi fac treaba in felul lor si daca exista un avocat caruia nu ii place cum o indeplineste atunci este problema acestuia din urma. Ghici ce simte un avocat despre acest judecator?