Acest ghid oferă informații detaliate despre procedura de obținere a custodiei unui minor în România, conform legislației aplicabile în anul 2025, în special prevederilor din Noul Cod Civil (NCC) și Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Termenul „custodie” se referă în legislația română la autoritatea părintească, care poate fi exercitată în comun de ambii părinți sau exclusiv de unul dintre aceștia.
Află cum obții custodia unui minor în 2025: ghid complet cu pași, acte necesare, criterii legale și drepturi ale părinților. Solicita o consultatie juridica la email mihai.costache[@]procese-avocat.ro sau la telefon 0744 33 79 15.!
Custodia unui minor este un subiect sensibil, care implică decizii legale importante pentru bunăstarea copilului.
Legislația din România, reglementată de Codul Civil și Legea nr. 272/2004, pune accent pe interesul superior al copilului atunci când se stabilește cine va exercita autoritatea părintească. Acest ghid complet îți explică ce înseamnă custodia, cum se obține, ce criterii ia în considerare instanța și ce drepturi și obligații au părinții. Fie că ești în proces de divorț sau dorești să clarifici situația unui copil născut în afara căsătoriei, acest articol îți oferă toate informațiile necesare.
Pe tematici asociate subiectului am mai scris aici si aici
1. Ce înseamnă custodia unui minor?
În legislația română, noțiunea de „custodie” nu este utilizată explicit, ci este înlocuită de conceptul de autoritate părintească. Aceasta include drepturile și obligațiile părinților față de copil, cum ar fi:
-
Îngrijirea și creșterea copilului (educație, sănătate, siguranță).
-
Luarea deciziilor importante (școlarizare, tratamente medicale, activități extracurriculare).
-
Stabilirea locuinței copilului și gestionarea relațiilor acestuia cu ceilalți membri ai familiei.
Autoritatea părintească poate fi:
-
Comună (exercitată de ambii părinți, chiar dacă sunt despărțiți sau divorțați) – conform art. 397 NCC, aceasta este regula generală.
-
Exclusivă (exercitată de un singur părinte) – conform art. 398 NCC, dacă există motive întemeiate și este în interesul superior al copilului.
2. Tipuri de custodie
a) Custodia comună
-
Definiție: Ambii părinți își exercită în mod egal drepturile și responsabilitățile față de copil, chiar dacă nu mai locuiesc împreună.
-
Când se aplică?: Este regula în cazul divorțului sau al separării, conform art. 397 NCC, cu excepția cazurilor în care instanța decide altfel.
-
Practic: Părinții trebuie să colaboreze pentru deciziile majore (ex. școală, sănătate). Locuința copilului este stabilită de comun acord sau de instanță, iar părintele care nu locuiește cu copilul beneficiază de un program de vizitare.
-
Avantaje: Promovează implicarea ambilor părinți în viața copilului, asigurând stabilitate emoțională.
b) Custodia exclusivă
-
Definiție: Un singur părinte exercită autoritatea părintească, luând deciziile majore fără a fi necesar consimțământul celuilalt părinte (cu excepția cazurilor precum adopția).
-
Când se aplică?: Instanța poate decide custodia exclusivă dacă există motive întemeiate care afectează interesul superior al copilului, conform art. 36 din Legea nr. 272/2004. Exemple:
-
Neglijență gravă sau abuz din partea unui părinte.
-
Incapacitatea unui părinte de a-și îndeplini responsabilitățile (ex. dependență de substanțe, probleme psihice grave).
-
Conflict ireconciliabil între părinți care afectează copilul.
-
-
Practic: Părintele fără custodie păstrează dreptul de a supraveghea creșterea și educarea copilului și poate solicita un program de vizitare. De asemenea, acesta trebuie să contribuie la întreținerea copilului (pensie alimentară).
3. Cadrul legal aplicabil în 2025
Legislația relevantă include:
-
Noul Cod Civil (Legea nr. 287/2009), în special articolele 396–403, care reglementează autoritatea părintească și efectele divorțului asupra copiilor.
-
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care subliniază principiul interesului superior al copilului.
-
Codul de Procedură Civilă, care stabilește procedurile judiciare pentru soluționarea cererilor de custodie.
-
Alte acte normative, cum ar fi reglementările privind asistența socială și protecția minorilor.
Notă: În 2025, pina la data postarii, nu există modificări legislative majore cunoscute față de prevederile actuale din Codul Civil și Legea nr. 272/2004.
4. Procedura pentru obținerea custodiei
a) Etapele procesului
-
Depunerea cererii:
-
Cererea de stabilire a custodiei se depune la Judecătoria de la domiciliul minorului (conform art. 94 Cod Procedură Civilă).
-
Poate fi solicitată în cadrul unui proces de:
-
Divorț (inclusiv prin acord, la notar, dacă părinții convin asupra custodiei).
-
Stabilire a autorității părintești (pentru părinți necăsătoriți sau după divorț).
-
Modificare a custodiei (dacă circumstanțele s-au schimbat).
-
-
Documente necesare:
-
Cerere-tip (disponibilă la instanță sau prin avocat).
-
Certificatul de naștere al copilului.
-
Certificatul de căsătorie sau divorț (dacă este cazul).
-
Actele de identitate ale părinților.
-
Dovezi relevante (ex. rapoarte medicale, declarații ale martorilor, anchete sociale).
-
Dovada plății taxei judiciare de timbru .
-
-
-
Ancheta socială:
-
Instanța solicită o anchetă socială realizată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului – DGASPC.
-
Ancheta evaluează:
-
Condițiile de locuit ale fiecărui părinte.
-
Relația copilului cu părinții și mediul familial.
-
Capacitatea părinților de a asigura bunăstarea copilului.
-
-
Raportul anchetei sociale este un element cheie în decizia instanței.
-
-
Audierea copilului:
-
Conform art. 264 NCC, copilul care a împlinit 10 ani poate fi audiat de instanță pentru a-și exprima opinia, dacă aceasta este în interesul său.
-
Audierea se face într-un mediu prietenos, de obicei în prezența unui psiholog.
-
-
Administrarea probelor:
-
Părinții pot prezenta probe, cum ar fi:
-
Declarații ale martorilor (ex. rude, profesori).
-
Rapoarte psihologice sau medicale.
-
Dovezi ale comportamentului inadecvat al celuilalt părinte (ex. mesaje, înregistrări, dacă sunt obținute legal).
-
-
Instanța poate solicita o evaluare psihologică a copilului sau a părinților.
-
-
Decizia instanței:
-
Judecătorul decide pe baza interesului superior al copilului, luând în considerare:
-
Relația emoțională dintre copil și fiecare părinte.
-
Stabilitatea mediului oferit de părinte.
-
Capacitatea părintelui de a răspunde nevoilor copilului.
-
-
Decizia stabilește:
-
Tipul custodiei (comună sau exclusivă).
-
Locuința copilului.
-
Programul de vizitare pentru părintele care nu locuiește cu copilul.
-
Pensia de întreținere (dacă este cazul).
-
-
-
Căi de atac:
-
Decizia poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Tribunalul competent.
-
În cazuri exceptionale, se poate formula o recurs la Curtea de Apel.
-
b) Durata procesului
-
Un proces de custodie durează, în medie, 3–12 luni, în funcție de:
-
Complexitatea cazului.
-
Numărul de probe și audieri.
-
Gradul de cooperare dintre părinți.
-
-
În cazuri urgente (ex. risc pentru copil), se poate solicita o ordonanță președințială pentru măsuri temporare, care se soluționează mai rapid (câteva săptămâni).
c) Costuri
-
Taxa judiciară de timbru: 20–100 RON (poate varia).
-
Onorariul avocatului: marimea sa este în funcție de complexitate și experiența avocatului, am vazut onorarii de 1.000 ron dar si de 5.000.ron.
-
Alte costuri: Evaluări psihologice , taxe notariale (dacă este cazul).
5. Motive pentru acordarea custodiei exclusive
Custodia exclusivă se acordă doar dacă există motive întemeiate, conform art. 36 din Legea nr. 272/2004. Exemple frecvente:
-
Abuz sau neglijență: Violență fizică sau psihică, abandon.
-
Incapacitate parentală: Probleme grave de sănătate mintală, dependență de alcool/droguri.
-
Conflict grav între părinți: Dacă colaborarea pentru custodia comună este imposibilă și afectează copilul.
-
Interesul copilului: De exemplu, dacă unul dintre părinți nu poate oferi un mediu stabil.
Notă: Simplul dezinteres al unui părinte (ex. neplata pensiei de întreținere) nu este, de obicei, suficient pentru custodia exclusivă, dar poate fi un factor agravant dacă este combinat cu alte motive.
6. Drepturile și obligațiile părintelui fără custodie
Chiar dacă un părinte nu obține custodia, acesta păstrează anumite drepturi, conform art. 398 NCC:
-
Dreptul de a supraveghea educația și creșterea copilului.
-
Dreptul la legături personale (vizite, vacanțe, comunicare telefonică/online).
-
Dreptul de a consimți la adopție (dacă este cazul).
-
Obligația de a contribui la întreținerea copilului prin pensie alimentară, conform art. 529 NCC.
Programul de vizitare este stabilit de instanță sau prin acordul părinților și poate include:
-
Weekenduri alternate.
-
Perioade din vacanțe (ex. jumătate din vacanța de vară).
-
Sărbători împărțite (ex. Crăciunul cu un părinte, Paștele cu celălalt).
7. Divorțul și custodia prin acord notarial
Dacă părinții sunt de acord asupra custodiei, divorțul și stabilirea autorității părintești pot fi realizate la notar public, conform art. 375 NCC, dacă:
-
Există un acord scris asupra:
-
Exercitării autorității părintești (comună sau exclusivă).
-
Locuinței copilului.
-
Programului de vizitare.
-
Contribuției la cheltuielile copilului (pensia de întreținere).
-
-
Ancheta socială confirmă că acordul este în interesul copilului.
Dacă acordul nu este în interesul copilului, notarul respinge cererea, iar părinții trebuie să se adreseze instanței.
8. Modificarea custodiei
Custodia poate fi modificată ulterior dacă apar schimbări semnificative în circumstanțe, conform art. 403 NCC. Exemple:
-
Relocarea unui părinte.
-
Schimbarea comportamentului unui părinte (ex. recuperare după dependență sau, dimpotrivă, neglijență nouă).
-
Dorința copilului (dacă are peste 10 ani și este audiat).
Procedura este similară celei de stabilire a custodiei: cerere la instanță, anchetă socială, audieri.
9. Rolul avocatului
-
Avocatul:
-
Recomandat în cazuri complexe sau conflictuale.
-
Asistă la redactarea cererii, administrarea probelor și reprezentarea în instanță.
-
Poate acționa și ca mediator pentru a facilita un acord amiabil
-
10. Sfaturi practice
-
Prioritizați interesul copilului: Instanța va pune întotdeauna bunăstarea copilului pe primul loc.
-
Documentați totul: Păstrați dovezi ale implicării în viața copilului (ex. chitanțe pentru cheltuieli, mesaje cu celălalt părinte).
-
Colaborați cu ancheta socială: Fiți deschiși și cooperanți cu reprezentanții DGASPC.
-
Consultați un avocat: Chiar dacă procesul pare simplu, un aparator ales vă poate ghida pentru a evita greșelile.
-
Evitați conflictele în fața copilului: Comportamentul agresiv sau denigrarea celuilalt părinte pot influența negativ decizia instanței.
11. Întrebări frecvente
1. Poate un părinte să obțină custodia exclusivă doar pentru că celălalt nu plătește pensia de întreținere?
Nu, neplata pensiei nu este suficientă pentru custodia exclusivă, dar poate fi un factor luat în considerare dacă este combinat cu alte motive grave.
2. Ce se întâmplă dacă părinții nu se înțeleg asupra custodiei?
Instanța va decide pe baza probelor și a anchetei sociale, ghidându-se de interesul superior al copilului.
3. Poate copilul să decidă cu cine locuiește?
Copilul de peste 10 ani poate fi audiat, iar opinia sa este luată în considerare, dar decizia finală aparține instanței.
4. Cât costă un proces de custodie?
Costurile variază între 1.000 și 10.000 RON, în funcție de onorariul avocatului, taxele judiciare și alte cheltuieli (ex. evaluări psihologice).
5. Ce se întâmplă dacă un părinte ignoră programul de vizitare?
Părintele care nu respectă programul poate fi sancționat de instanță, iar custodia poate fi reevaluată.
In cazul in care sunteti implicat in stabilirea unei custodii a copilului dvs va pot ajuta prin consultanta juridica si reprezentare in fata instantelor de judecata.
Ma puteti contacta la email mihai.costache[@]procese-avocat.ro sau la telefon 0744 33 79 15.