Nelegalitatea ridicarii autoturismelor stationate

In conformitate art. 180 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor rutiere trebuie sa cuprinda si masura tehnico-administrativa dispusa.

Conform art. 97 alin. 1 lit. d) din OG nr. 195/2002 ridicarea vehiculelor stationate neregulamentar este o masura tehnico-administrativa.

Conform art. 97 alin. final din OUG nr. 195/2002 procedura aplicarii masurilor tehnico-administrative se stabileste prin regulamant. Aceeasi dispozitie se regaseste la art. 64 alin. 3 din OUG nr. 195/2002.

HG nr. 1391/2006 la cap. 7 sanctiuni contraventionale si masuri tehnico-administrative nu stabileste insa procedura pe care trebuia sa o reglementeze in vitutea dispozitiilor OUG nr. 195/2002.

In schimb, analizand punctual situatia existenta in sectorul 2 din Municipiul Bucuresti, cu titlu de exemplu, similaritati putand fi stabilite cu usurinta si in cazul celorlalte unitati administrativ-teritoriale, remarcam faptul ca exista H.C.L. sector 2 nr. 107/2007 care arata:
– Art. 2 constatarea stationarii neregulamentare pe partea carosabila a drumului public din sectorul 2 al Mun. Bucuresti si care constituie un obstacol pentru circulatia publica a vehiculelor se efectueaza conform legii.
– Art. 4 operatiunile de ridicare (…) se pot realiza numai pe baza Dispozitiei scrise de ridicare intocmite de agentul constatator din cadrul BPR si prin care s-a dispus ridicarea vehiculelor. Agentul constatator asista pe toata perioada derularii operatiunilor de ridicare a vehiculelor de catre operatorul autorizat.
– Art. 5 Dupa intocmirea Dispozitiei scrise de ridicare, se va completa o Nota de constatare de catre reprezentantul operatorului, aprobata conform anexei la prezentul regulamant, care va fi semnata de agentul comunitar si un martor aistent (…) originalul va ramane la reprezentantul operatorului, iar celelalte doua copii ale notei de constatare se vor inmana agentului comunitar si politistului din cadrul BPR.

Asadar, nu stim care este modelul dispozitiei scrise de ridicare (pentru ca nu apare in niciunul dintre regulamente, nici cel rutier, nici cel local), nu stim care trebuie sa fie continutul acesteia, lacuna legislativa cu privire la procedura de emitere a dispozitiei semnalata relativ la H.G. nr. 1391/2006 extinzandu-se pana la aceste detalii.

Ca orice act administrativ, consideram noi, dispozitia trebuie sa motiveze masura luata, in speta imprejurarea ca, parcat neregulamentar, autovehiculul constituie (si, n.a.) un obstacol pentru ciculatia publica a vehiculelor asa cum conditioneaza ridicarea vehiculelor hotararea Consiliului Local sector 2 nr. 107/2007.

Per a contrario, daca nu constituie un obstacol pentru circulatia publica, ridicarea nu se impune; ea trebuie dispusa numai daca imprejurarile concrete o justifica si trebuie considerata abuziva daca totusi masura este luata fara a exista justificarea suficienta si necesara.

Cata vreme regulamantul rutier (H.G. nr. 1391/2006) nu defineste, asa cum ar fi trebuit, procedura ridicarii vehiculelor, simpla imprejurare ca, prin art. 64 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 politia rutiera poate dispune ridicare vehiculelor stationate ramane o simpla posibilitate, caci tot legiuitorul a aratat la art. 64 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 ca o asemenea procedura se va stabili ulterior prin regulamant, iar HG nr. 1391/2006 omite sa reglementeze o procedura, iar o simpla hotarare a unui consiliu local nu poate acoperi aceasta omisiune (si nici nu ar fi putut sa complineasca o asemenea lipsa caaci ar fi incalcat ierarhia normelor juridice).

Acesta este un motiv de nulitate absoluta de care cei interesati pot uza cu succes intr-o actiune formulata in contencios administrativ pentru contestarea dispozitiei de ridicare a unui autovehicul.

Hotararea Consiliului Local poate institui obligatia intocmirii unei note de constatare ce trebuie semnata alaturi de reprezentantul agentului economic ce ridica efectiv vehiculul (denumit operator) si de agentul comunitar si de un martor asitent, asa cum face HCL Sector 2 nr. 107/2007, o asemenea dispozitie nevenind in conflict si nici macar in completarea dispozitiilor HG nr. 1371/2006, ci reprezentand o procedura relativa la legalitatea ridicarii si constatarii starii vehiculului din perspectiva operatorului.

In practica, dispozitiile de ridicare nu sunt consemnate in cuprinsul proceselor verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor rutiere, desi cerinta art. art. 180 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 este expresa si de neinlaturat, ci in cuprinsul notelor de constatare intocmite conform hotararilor de consiliu local.

Mai mult, cu privire la nelegalitatea masurii de ridicare a vehiculului se impun si urmatoarele consideratii: Ridicarea vehiculelor este, alaturi de retinerea permisului de conducere sau a certificatului de inmatriculare (…), retragerea permisului de conducere, a certificatului de inmatriculare sau inregistrare (…) si anularea permisului de conducere incadrata in categoria masurilor tehncico-administrative – art. 97 din OUG nr. 195/2002.

Prin HG nr. 1391/2006 aceste masuri tehnico-administrative sunt tratate la cap. 7 Sanctiuni contraventionale si masuri tehnico-administrative. Pentru celelalte masuri tehnico-administrative sunt prevazute o serie de remedii spre ex. art. 202 alin. 2 In cazul introducerii plangerii impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei, in dovada inlocuitoare a certificatului de inmatriculare sau de inregistrare se inscrie mentiunea ca vehiculul are drept de circulatie pentru 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii dreptului de circulatie, iar placutele cu numarul de inmatriculare sau de inregistrare se restituie de catre politia rutiera in baza ordonantei presedintiale emise de instanta investita cu solutionarea cauzei sau a hotararii judecatoresti ramase definitiva., art. 203 anularea permisului de conducere se dispune in baza unei hotarari judecatoresti.

In cazul dispozitiei de ridicare a unui vechicul nu sunt prevazute remedii (anularea, retragerea dispozitiei) si nici nu este detaliata o procedura administrativa de contestare, motiv pentru care se aplica procedura reglementata de Legea nr. 554/2004 pentru orice acte administrative, in speta pentru acte administrative cu caracter individual cum este o dispozitie de ridicare a unui vehicul.

Asemanatoare celorlalte masuri tehnico-administrative (in privinta existentei remediilor) este procedura in cazul sanctiunilor complementare, existand reducerea perioadei de suspendare a exercitarii dreptului de a conduce (art. 221 din HG nr. 1391/2006), revocarea imobilizarii vehiculului (art. 218 din HG nr. 1391/2006).

O asemenea masura (ridicarea vehiculelor) este similara si unei confiscari. Or, prin decizia nr. 661/2007 a Curtii Constitutionale s-a conchis ca masura confiscarii vehiculelor cu tractiune animala in cazul incalcarii unor reguli privind circulatia pe drumurile publice este excesiva, fiind intr-o vadita disproportie cu scopul urmarit de legiuitor la instituirea acesteia. De asemenea, aceasta masura aduce atingere insesi existentei dreptului de proprietate, intrucat determina o privare a proprietarului de bunul sau, legal dobandit, ceea ce este in contradictie si cu dispozitiile art. 44 alin. (8) din Constitutie, potrivit caruia “Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma”. Daca este neconstitutional, excesiv si abuziv sa confisti o caruta, care poate fi situatia unei masuri similare constand in ridicarea unui autovehicul, ce are, economic vorbind, o valoare mult mai mare?

Este evident ca in lipsa unei reglementari, a unor remedii si a unor cai de contestare, dispozitia de ridicare a vehiculului este profund vatamatoare, mai intai pentru ca prin ea persoanele detinatoare sunt lipsite temporar de un bun, iar apoi pentru ca pentru recuperarea vechiculului acestea trebuie sa plateasca agentului economic desemnat pentru ridicarea efectiva a vehiculului, o suma de bani (discutam tot de lipsire de un bun), fara nicio alta posibilitate de recuperare deindata a vehiculului.

Care sunt pasii de urmat? Desigur contestarea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei dublata de formularea separata a plangerii administrative impotriva dispozitiei de ridicare, urmata, si ea, de contestarea in fata instantei de contencios administrativ a dispozitiei de ridicare.

O chestiune care a pus unele probleme in practica a fost aceea a obtinerii restituirii sumelor platite pentru restituirea de catre agentii economici a autovehiculelor ridicate in temeiul dispozitiei agentului rutier.

Unii justitiabili s-au indreptat prin actiuni civile in pretentii impotriva acestor agenti economici si, pe buna dreptate, au pierdut, instantele considerand ca asemenea litigii trebuie calificate drept comerciale, iar, ca urmare a declinarii de competenta, instanta comerciala, in cazul neindeplinirii procedurii concilierii directe, a respins asemenea cereri ca fiind prematur introduse.

O alta solutie, mai frecvent intalnita a fost aceea de a urma procedura concilierii directe si apoi de a investi o instanta comerciala. Din nou am spune ca pe buna dreptate actiunile au fost respinse, agentul economic nefiind culpabil in sensul art. 998 sau art. 999 cod civil de consecintele vatamatoare ale ridicarii autovehiculului, nici macar in cazul anularii procesului verbal de contraventie, pentru ca angajatii unui asemenea agent economic au urmat indicatiile unui agent al statului (agentul rutier) cu privire la care nu are nici dreptul, nici posibilitatea de a obiecta.

O a treia solutie ni se pare insa accesibila si s-a dovedit de success: aceea a formularii in cadrul actiunii in contencios administrativ avand ca obiect anularea dispozitiei de ridicare a autovehiculului a unei cereri in daune (repararea prejudiciului) intemeiate pe prevederile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 544/2004 ce permite solicitarea repararii prejudiciului, material si moral, deodata cu solicitarea de anulare a dispozitiei de ridicare a vehiculului.

Legatura de cauzalitate dintre gresita dispunere de catre agentul rutier (actul administrativ vatamator) a ridicarii unui autovehicul (fapta prejudiciabila) si paguba suferita de detinatorul acestuia (suma de bani achitata pentru eliberarea autovehiculului din locul de depozitare al agentului economic ce l-a ridicat efectiv) este relativ usor de dovedit, mai ales, in conditiile in care, anterior, procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor a fost anulat de catre instanta competenta sa solutioneze asemenea cauze (judecatoria), iar instanta competenta a solutiona cererea in contencios administrativ cu privire la anularea dispozitiei de ridicare si daunele materiale si morale (tribunalul) admite capatul de cerere privind anularea dispozitiei de ridicare a vehiculului.

www.juridice.ro