Incalcarea dreptului la aparare.
In vederea exercitarii dreptului la aparare prevazut de art 9 CPF solicitati comunicarea xerocopiilor inscrisurilor pentru a va putea exprima punctul de vedere.
In ceea ce priveşte sancţiunea aplicabila in cazul constatării temeiniciei excepţiei lipsei unei aparari efective datorita refuzului de a va comunica documentele din dosarul administrativ, aceasta nu poate fi nulitatea procedurii si, prin ricoşeu, nulitatea actelor administrativ fiscale emise cu nerespectarea exigentei dreptului la aparare.
Lipsa comunicarii documentelor de care organul fiscal intentioneaza sa se foloseasca pentru emiterea actului administrativ inseamna incalcarea dreptului la aparare, drept garantat de dispoziţiile art. 31 alin. (2) din Constituţia României.
Consider ca in cadrul unei proceduri fiscale, prin care se urmăreşte să se verifice dacă contribuabilii s‑au conformat obligaţiilor lor în materie, este legitim să se aştepte ca contribuabilul să solicite accesul la aceste documente şi informaţii, si abia apoi să furnizeze explicaţii sau să isi susţina motivele faţă de punctul de vedere al organului fiscal.
Avind in vedere ca organul fiscal obisnuieste sa informeze contribuabilul ca actele se pot analiza la aceeasi data la care a fost convocat in vederea audierii, respectarea efectivă a dreptului la apărare impune existenta posibilitatii real de acces la respectivele documente şi informaţii si nu doar sa fie doar citite in cadrul unei audieri in care le poti analiza pentru prima data.
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a concluzionat că principiul general al dreptului Uniunii al respectării dreptului la apărare trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unor proceduri administrative, un particular trebuie să aibă posibilitatea să i se comunice, la cerere, informaţiile şi documentele care se găsesc în dosarul administrativ şi care au fost luate în considerare de autoritatea publică la adoptarea deciziei sale, cu excepţia cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea accesului la respectivele informaţii şi documente (cauza C-298/16, par.39) .
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit ca, numai la cerere îi este recunoscută unui particular posibilitatea de a i se comunica informaţiile şi documentele care se găsesc în dosarul administrativ.
Astfel se poate concluziona în sensul că lipsa de acces a contribuabilului la dosarul administrativ – desi a solicitat acest lucru – afectează dreptul sau la aparare.
Considera că, în raport de maniera în care procedeaza organul fiscal, care a apreciat că nici în procedura atragerii raspunderii solidare nu se impune a se pune la dispoziţia contribuabilului documentele, relevante în ceea ce priveşte emiterea deciziei, organul fiscal incalca astfel principiul bunei-credinţe, se probeaza astfel vătămarea concretă produsă subsemnatului în ceea ce priveşte dreptul meu la apărare.
O alta incalcare a dreptului la aparare consta si in faptul ca prin Notificarea emisa de catre organul fiscal nu se indica care din cazurile prevazute de art 25 CPF sunt imputate contibuabilului astfel incit sa isi formuleze apararea.
Din analiza Notificarii reiese doar faptul ca se initiaza impotriva contribuabilului procedura angajarii raspunderii solidare fara a se indica care din cazurile prevazute de catre lit.a – lit. e sunt vizate de procedura astfel incit nu este in masura sa isi formuleze in mod efectiv o aparare.
Prescriptia dreptului de a recupera creantele fiscale
In cazul clientului meu, din analiza informatiilor publice reiesea faptul ca obligatiile fiscale sunt nascute cel mai tirziu in anul fiscal 2009 (notificarea fusese primita in anul 2024)
Conform art. 131 din Codul de procedură fiscală „(1)Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept”.
Potrivit art. 134 din Codul de procedură fiscală, „(1)Dacă organul de executare constată împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare şi la scăderea acestora din evidenţa analitică pe plătitori”.
Potrivit art. 24 din Codul de procedură fiscală „Creanţele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripţie şi prin alte modalităţi prevăzute de lege”.
In consecinta, dreptul organului fiscal de a executa creanta fiscala ce face obiectul procedurii era prescris, astfel ca organul fiscal era obligat sa procedeze la încetarea măsurilor de realizare a creantei şi la scăderea debitului din evidenţa analitică pe plătitori.
Decizia de atragere a răspunderii a clientului va fi emisa tocmai in vederea realizării în tot a creanţei fiscale ce s-a stins prin prescripţie si a cărei executare s-a prescris, contravenind dispozitiilor art. 24, art. 93 si art. 134 din Codul de procedură fiscală.