Uneori, clientii mei ma întreaba de ce ar trebui să ia în considerare o mediere sau o simpla negociere cu adversarii lor pentru a solutiona un caz in afara salilor de judecata sau de arbitraj. Multi dintre clienti îşi exprima încrederea in competenta mea profesionala, in actele si martorii adusi de catre ei la dosar afirmind că “adversarul nu are nici o sansa”, exprimându-şi totodata si reticenţa extremă de a obtine mai puţin decit si-au propus sa cistige in fata judecatorului.
Persoanelor cu această atitudine le invoc si le explic “regula celor 20%.” Aceasta regula nu este o idee originala de-a mea, a fost menţionata într-o discuţie pe care am avut-o cu un avocat american foarte experimentat in domeniul litigiilor comerciale si care a devenit ulterior mediator profesionist.
„Regula celor 20%” este aceasta: Nu contează cât de bine credeţi că ati pregatit cazul, nu conteaza cât de bun este avocatul ales şi nu contează cât de evident pare rezultatul pe care doriti sa il obtineti printr-o sentinta judecatoreasca, există întotdeauna o sansa de 20% sa obtineti o sentinta nefavorabila si sa pierdeti tot.
De ce este regula adevărata? Pentru că se pot întâmpla multe lucruri neprevăzute în cadrul unui proces. Martorii importanti pe care ii aduceti in fata instantei de judecata se pot pierde si astfel marturia lor nu este credibila. Va poate lipsi un document important (chiar fara sa fie culpa dvs) sau poate exista un e-mail/document despre care nu stiati ca exista la data inceperii procesului si care va pot afecta cazul in mod iremediabil.
Dar cel mai important aspect al acestei reguli este faptul ca dosarul este solutionat de catre judecători. Judecătorii sunt fiinţe umane (desi unii nu vor sa creada acest lucru), şi, având în vedere acest fapt, nu pot vedea intotdeauna lucrurile in acelasi fel ca si dumneavoastra. Judecătorii se pot baza pe faptele şi chestiunile care sunt irelevante din punctul dvs de vedere, dar care devin extrem de relevante – din punctul lor – de vedere la solutionarea cazului
Judecătorii pot vedea cazul mai bine decât dvs sau avocatul care va reprezinta. Poate că încrederea avocatului dvs ca va cistiga dosarul va fi perceputa ca o aroganţă. Poate că cealaltă parte are o explicaţie care se potriveste mai bine cu modul de a gindi al judecatorului.
În câteva cazuri recente si care aveau drept obiect importante sume de bani am văzut judecători care pur si simplu ignorau problemele legale importante legate de caz desi au fost prezentate atit in scris cit si prin pledoariile avute in sala de judecata. De ce?Nu ştiu, dar pot presupune că abordarea problemelor din perspectiva clientului meu ar fi făcut mai dificila pentru ei ajungerea la rezultatul la care s-au decis să ajungă.
Eu nu imi permit sa sugerez ca sistemul de soluţionare a litigiilor comerciale este iraţional. De cele mai multe ori, sistemul juridic ajunge la un rezultat raţional. De obicei, partea care câştigă ar trebui să câştige.
Dar regula celor 20% trebuie avuta permanent în minte în analiza dumneavoastră cind va decideti sa incepeti o procedura judiciara comerciala sau civila.