Riscurile asocierii în afaceri: răspunderea în SRL și SA pentru firme cu probleme fiscale

În practică întâlnim deseori situaţia în care un antreprenor intră într‑o asociere şi, ulterior, descoperă că firma are datorii mari la buget sau este acuzată de evaziune fiscală. Cine suportă consecinţele? Este de vină asociatul „nevinovat” sau partenerul care a condus afacerea? Pentru a răspunde, trebuie analizate formele de organizare specifice societăţilor cu răspundere limitată (SRL) şi societăţilor pe acţiuni (SA), precum şi normele din Codul de procedură fiscală şi Legea 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

1. Formele de asociere (SRL și SA) şi limitele răspunderii fiscale

Societăţi comerciale cu personalitate juridică: SRL şi SA

Legea societăţilor nr. 31/1990 stabileşte tipurile de societăţi şi gradul în care asociaţii răspund pentru datoriile firmei. În contextul prezentului articol ne concentrăm asupra societăţii pe acţiuni (SA) şi a societăţii cu răspundere limitată (SRL).

• Societatea pe acţiuni (SA) şi societatea cu răspundere limitată (SRL) – răspund doar cu patrimoniul societăţii; acţionarii/asociaţii sunt obligaţi să contribuie cu capitalul subscris, dar nu pot fi urmăriţi personal pentru datoriile companiei. Asociaţii dintr‑un SRL nu răspund pentru obligaţiile societăţii decât în cazuri excepţionale (de exemplu, dacă se confundă patrimoniul sau societatea este fictivă)

Concluzie: în cazul societăţilor cu personalitate juridică (SRL sau SA), asociatul minoritar nu poate fi urmărit pentru datoriile fiscale ale firmei, indiferent de problemele partenerului. Singurele excepţii apar dacă acesta îşi asumă funcţia de administrator, oferă garanţii personale sau participă la activităţi ilicite.

Răspunderea administrativă şi de drept comun

Administratorul unei societăţi are obligaţia de a gestiona afacerea cu bună‑credinţă şi diligenţă. Dacă societatea devine insolvabilă (nu mai are bunuri/venituri suficient de mari pentru a acoperi obligaţiile fiscale), Codul de procedură fiscală permite atragerea răspunderii administratorului sau a altor persoane vinovate. Răspunderea se angajează însă doar în anumite condiţii cumulative:

1. Există o decizie de declarare a insolvabilităţii a societăţii.

2. Se dovedeşte că administratorul sau alte persoane au acţionat cu rea‑credinţă – simpla neplată a taxelor din lipsă de lichidităţi nu este suficientă.

3. Fiscul dovedeşte că persoanele în cauză au săvârşit fapte prevăzute în art. 25 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, cum ar fi:

   • Dobândirea cu rea‑credinţă de active de la societate înainte de declararea insolvabilităţii

   • Ascunderea sau înstrăinarea de active care a provocat insolvabilitatea

   • Neîndeplinirea obligaţiei de a cere deschiderea procedurii insolvenţei

   • Determinarea cu rea‑credinţă a nedeclarării sau neachitării obligaţiilor fiscale

   • Determinarea rambursării necuvenite a unor sume din buget

Mai mult, art. 25 alin. (2^1) prevede că, în cazul în care s‑a cerut deschiderea procedurii insolvenţei, sunt solidare persoanele care au determinat cu rea‑credinţă acumularea şi sustragerea de la plată a obligaţiilor. Răspunderea priveşte doar perioada în care persoana a avut calitatea ce a stat la baza atragerii răspunderii. Procedura este detaliată în art. 26: Fiscul trebuie să audieze persoana vizată şi să motiveze decizia; actul devine titlu executoriu dacă nu este contestat.

Important: Răspunderea administratorului este una de drept civil delictual. Nu există o prezumţie legală de vinovăţie; trebuie demonstrate fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate şi culpa Curtea Constituţională a precizat că textul de lege nu instituie o prezumţie de culpă; instanţele trebuie să dovedească în concret faptele care au dus la insolvabilitate.

2. Răspunderea penală pentru evaziune fiscală

Atunci când problemele fiscale se datorează unor acţiuni frauduloase, intervine Legea 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Art. 9 al acestei legi incriminează fapte precum:

• ascunderea bunurilor sau surselor impozabile, neînregistrarea operaţiunilor, înregistrarea de cheltuieli fictive, distrugerea ori falsificarea registrelor contabile, dublarea contabilităţii sau folosirea de aparate fiscale neconectate sau modificate;

• sustragerea de la controlul fiscal prin declararea de date false ori impiedicarea organelor de control;

• folosirea frauduloasă a sistemului e‑Factură sau a caselor de marcat.

Pedepsele pornesc de la 3 la 10 ani de închisoare, iar când prejudiciul depăşeşte 500.000 € sau 1 milion € limitele se majorează. Totuşi, legea prevede că dacă prejudiciul (până la 1 milion €) este acoperit integral în termen de 30 de zile de la data controlului, nu se mai efectuează urmărirea penală. Dacă plata integrală se face până la prima zi de judecată sau ulterior, limitele de pedeapsă se reduc la jumătate sau la o treime. Persoana condamnată pentru evaziune nu mai poate fi administrator sau fondator de societate.

În contextul întrebării noastre, un asociat simplu răspunde penal doar dacă a participat la faptele de evaziune (de exemplu, a autorizat operaţiuni fictive, a ascuns activele societăţii etc.). Administratori sau persoane care au semnat documente fiscale pot fi cercetaţi penal inclusiv pentru delapidare, spălare de bani sau complicitate la evaziune, în funcţie de rolul lor.

3. Cine răspunde, în concret? (Responsabilitatea asociatului versus partenerului)

Într‑un SRL sau SA

• Asociaţii care deţin doar părţi sociale (la SRL) sau acţiuni (la SA) nu răspund personal pentru datoriile fiscale ale societăţii; răspunderea lor este limitată la capitalul subscris. Nici Fiscul, nici creditorii nu pot cere plata datoriilor societăţii de la altă firmă la care asociatul este implicat.

• Dacă asociatul este şi administrator (administrator SRL sau membru al consiliului de administraţie în SA), lucrurile se schimbă: dacă a determinat cu rea‑credinţă neplata sau nedeclararea taxelor (de exemplu, a vândut bunuri ale firmei ca să ascundă active) sau nu a solicitat la timp deschiderea procedurii insolvenţei, poate fi ţinut solidar pentru obligaţiile fiscale restante.

• Participarea la fapte de evaziune fiscală atrage răspunderea penală individuală – nu este suficient să deţii calitatea de asociat pentru a fi tras la răspundere.

Administratori şi persoane „în fapt”

• Codul de procedură fiscală prevede că răspunderea poate fi atrasă şi faţă de administratorii de fapt sau faţă de orice persoane care controlează societatea şi au determinat cu rea‑credinţă acumularea şi sustragerea de la plată a obligaţiilor. Răspunderea este limitată la perioada în care persoana a avut această calitate.

• Articolul 26 obligă Fiscul să audieze persoanele vizate şi să motiveze decizia; dacă procedura nu este respectată, decizia de atragere a răspunderii este nulă.

4. Cum să vă protejaţi când intraţi într‑o asociere

1. Verificaţi situaţia fiscală a partenerului înainte de asociere (certificat fiscal, litigii pendinte, status ANAF). Nu acceptaţi să fiţi asociat „de faţadă” şi nici administrator dacă nu controlaţi operaţiunile.

2. Stabiliţi clar forma de organizare (SRL/SA). Pentru a limita riscul, alegeţi un SRL sau o societate pe acţiuni (SA) şi nu acceptaţi poziţia de administrator sau garant personal dacă nu controlaţi activitatea. Alte forme de organizare nu sunt analizate aici.

3. Evitaţi implicarea în operaţiuni suspecte. Nu semnaţi documente de livrare sau facturi care nu reflectă realitatea; nu încasaţi bani „la negru” şi nu admiteţi dublarea contabilităţii. Astfel de fapte pot fi încadrate la evaziune fiscală

4. Deschideţi procedura de insolvenţă la timp, dacă societatea nu mai poate plăti datoriile. Întârzierea poate genera răspunderea administratorului.

5. Cooperaţi cu autorităţile. Codul de procedură fiscală obligă organele fiscale să audieze persoanele vizate; prezentaţi documentele relevante şi contestaţi decizia, dacă este nelegală.

6. Apelaţi la un avocat specializat. Litigiile privind atragerea răspunderii solidare şi infracţiunile fiscale au un pronunţat caracter tehnic; un profesionist poate contesta decizia sau poate negocia cu autorităţile plata prejudiciului.

Concluzie

Răspunderea fiscală şi penală în cadrul unei asocieri depinde de forma de organizare, de rolul fiecăruia şi de conduita avută. Într‑un SRL sau societate pe acţiuni (SA), asociaţii nu răspund personal pentru datoriile fiscale, dar administratorii pot fi traşi la răspundere dacă, cu intenţie, au determinat insolvabilitatea sau neplata taxelor.

Implicarea într‑o firmă cu probleme fiscale poate avea consecinţe grave dacă nu vă informaţi şi nu evitaţi activităţile ilicite. Cunoaşterea legislaţiei şi apelarea la un avocat vă pot salva de la răspunderi nedorite