Pentru ca domeniul timbrului de mediu este unul de mare interes, voi posta in continuare o analiza facuta de catre avocatul Cosmin Costas si pe care o consider extrem de bine argumentata. Enjoy 
“Timbrul de mediu reglementat de O.U.G. nr. 9/2013 este incompatibil cu art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Aceasta este concluzia Costaș, Negru & Asociații, urmare a lecturii hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene la 19 decembrie 2013, în afacerea C-437/12, procedura inițiată de cetățeanul olandez X.
În fapt, în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene a fost adusă în discuție taxa olandeză percepută cu ocazia primei înmatriculări a unui vehicul (sintetic, BPM). Conform informațiilor furnizate de instanța de trimitere, această taxă a fost calculată în perioada 2006 – 2009 ca un procent din prețul net de catalog al vehiculului în cauză. Totuși, cu începere de la 1.02.2008, prețul net de catalog nu a mai fost singurul criteriu luat în calcul la determinarea BPM, ci a inclus și o parte care depindea de emisiile de dioxid de carbon ale vehiculului. De menționat că în perioada 1.02.2008 – 31.12.2009, în temeiul unor dispoziții tranzitorii, vehiculele de ocazie importate și înmatriculate nu au fost supuse BPM determinate pe baza emisiilor de dioxid de carbon. De la 1.01.2010, BPM calculată atât în funcție de prețul net de catalog, cât și de emisiile de dioxid de carbon, se aplică înmatriculării tuturor vehiculelor, inclusiv celor a căror primă utilizare este anterioară datei de 1.02.2008. Reclamantul din litigiul principal, domnul X, a achitat la 11.01.2010 suma de 5.776 euro pentru a înmatricula în Olanda un autoturism anterior înmatriculat în Germania, la data de 30.05.2006.
Prin hotărârea pronunțată, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a lămurit două chestiuni: 1) În vederea aplicării art. 110 TFUE, produsele naționale similare, comparabile cu un vehicul de ocazie precum cel în discuție în litigiul principal, a cărui primă utilizare este anterioară datei de 1.02.2008 și care a fost importat și înmatriculat în Olanda în anul 2010, sunt vehiculele care se află pe piața olandeză și care prezintă caracteristicile cele mai apropiate de cele ale vehiculului în cauză; 2) Art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei taxe precum taxa pe autoturisme și pe motociclete în vigoare în anul 2010 dacă și în măsura în care cuantumul acestei taxe aplicate vehiculelor de ocazie importate cu ocazia înmatriculării lor în Olanda depășește valoarea reziduală cea mai mică a acesteia încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate în același stat membru.
Explicațiile Curții sunt extrem de utile în special pentru cea de-a doua chestiune lămurită:
30. Curtea a precizat de asemenea că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într‑un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este ulterior vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare și va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, C‑290/05 și C‑333/05, Rec., p. I‑10115, punctul 54).
31. Prin urmare, există o încălcare a art. 110 TFUE atunci când valoarea acestei taxe aplicate unui vehicul de ocazie importat dintr‑un alt stat membru depășește valoarea reziduală a taxei respective încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, Rec., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 20 februarie 2001, Gomes Valente, C‑393/98, Rec., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea Tulliasiamies și Siilin, citată anterior, punctul 55).
32. Astfel, dacă cuantumul taxei de înmatriculare aplicate vehiculelor de ocazie importate depășește valoarea reziduală a acesteia încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe piața națională, aceasta ar putea avea ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea în acest mod a importului de vehicule de ocazie similare.
(…)
39. În cauza principală, pare să rezulte din dosarul prezentat Curții că vehiculele de ocazie a căror primă utilizare era anterioară datei de 1.02.2008, dar care au fost importate și înmatriculate în Olanda în perioada cuprinsă între 1.02.2008 și 31.12.2009 au fost supuse, datorită unei exonerări referitoare la partea din BPM care depindea de emisiile de CO2, unei BPM mai reduse decât cea la care au fost supuse vehiculele de ocazie similare care au fost importate și înmatriculate începând cu 1.01.2010.
40. În această ipoteză, ar exista pe piața națională vehicule de ocazie similare comparabile celui în discuție în cauza principală a căror valoare reziduală a BPM încorporată încă în valoarea lor este mai mică decât cuantumul acestei taxe aplicate vehiculului în discuție.
41. Dacă acest din urmă cuantum depășește valoarea reziduală cea mai mică încă încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național, atunci nu s‑a dovedit că Legea BPM este concepută în așa fel încât să excludă, în orice situație, posibilitatea ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii.
42. Asemenea efecte discriminatorii nu pot fi evitate decât dacă este posibil să se opteze pentru valoarea reziduală a taxei de înmatriculare cea mai mică încă încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
43. Instanța națională are sarcina să verifice dacă cuantumul BPM aplicate unui vehicul de ocazie precum cel în discuție în litigiul principal depășește sau nu depășește valoarea reziduală cea mai mică a acestei taxe încă încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
44. Rezultă că art. 110 TFUE se opune unei taxe precum cea prevăzută de Legea BPM dacă și în măsura în care cuantumul acestei taxe aplicate vehiculelor de ocazie importate cu ocazia înmatriculării lor în Olanda depășește valoarea reziduală cea mai mică a acesteia încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate în același stat membru.
Având în vedere interpretarea oferită de Curtea de Justiție în afacerea X, putem concluziona în sensul că reglementarea națională actuală – O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu – este incompatibilă cu art. 110 TFUE. Pentru a fi mai elocvenți, trebuie să avem în vedere niște exemple de calcul:
Exemplul nr. 1. Auto nou, 1.796 cm3, euro 4, benzină, emisii CO2 – 172, înmatriculat în România în anul 2007, preț 20.000 euro – taxă specială 424,30 euro vs. Auto 2007, 1.796 cm3, benzină, emisii CO2 – 172, înmatriculat în România în anul 2014, preț 8.000 euro – timbru de mediu 1.010,53 euro. În timp, autoturismul s-a depreciat cu 60%, ceea ce înseamnă că valoarea reziduală a taxei de înmatriculare a scăzut cu 60%. Prin urmare, prețul unui autoturism deja înmatriculat în România („produs național”) va fi de 8.000 euro plus 60% din valoarea taxei speciale, adică 169,72 euro, deci în total 8.169,72 euro. În schimb, prețul unui autoturism provenit dintr-un alt stat membru al UE va fi de 9.010,53 euro.
Exemplul nr. 2. Auto 2010, 1.686 cm3, euro 4, motorină, emisii CO2 – 124, înmatriculat în România în anul 2011, preț 12.000 euro – taxă poluare 775,27 euro vs. Auto 2010, 1.686 cm3, euro 4, motorină, emisii CO2 – 124, înmatriculat în România în anul 2014, preț 6.000 euro – timbru de mediu 678,08 euro. În timp, autoturismul s-a depreciat cu 50%, ceea ce înseamnă că valoarea reziduală a taxei de înmatriculare a scăzut cu 50%. Prin urmare, prețul unui autoturism deja înmatriculat în România („produs național”) va fi de 6.000 euro plus 50% din valoarea taxei de poluare, adică 387,63 euro, deci în total 6.387,63 euro. În schimb, prețul unui autoturism provenit dintr-un alt stat membru UE va fi de 6.678,08 euro.
După cum se poate observa cu ușurință, în asemenea ipoteze timbrul de mediu este în mod vădit incompatibil cu art. 110 TFUE, întrucât, în sensul hotărârii pronunțate în cauza X, valoarea timbrului de mediu depășește valoarea reziduală a taxelor de înmatriculare achitate anterior pentru vehiculele aflate în parcul auto național. Cu alte cuvinte, reglementarea fiscală națională – O.U.G. nr. 9/2013 – discriminează produsele provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, încercând să orienteze consumatorul spre autoturismele de ocazie deja existente în parcul atuo național (produse naționale), fiind astfel incompatibilă cu art. 110 TFUE.
În opinia noastră, discriminarea este mai evidentă în acele ipoteze în care pentru produsele naționale (autoturismele deja înmatriculate în România) nu s-a achitat anterior o taxă de înmatriculare, din varii motive: înainte de 1.01.2007, nu exista o taxa percepută cu ocazia primei înmatriculări a unui vehicul în România; în perioada ulterioară, autoturismele noi cu anumite caractieristici sau cele cu un anumit standard de poluare (ex. Euro 5) erau scutite de plata taxelor percepute cu ocazia primei înmatriculări a unui vehicul în România. În toate situațiile în care nu s-a plătit o taxă pentru înmatricularea unui autoturism similar, valoarea reziduală a taxei încorporate în prețul autoturismului de ocazie înmatriculat în România este zero, ceea ce înseamnă că, potrivit criteriului decelat în afacerea X, timbrul de mediu perceput pentru un autoturism similar provenit dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene este incompatibil cu art. 110 TFUE.”
sursa: www.costas-negru.ro