Home » Gandurile si sfaturile unui avocat » Currently Reading:

Aplicarea TVA la vinzarile de imobile. Decizia Comisiei Fiscale

June 10, 2011 Gandurile si sfaturile unui avocat No Comments

Timp de aproape un an, inspectiile fiscale efectuate asupra persoanelor fizice care au efectuat tranzactii imobiliare in ultimii 5 ani, precum si contestatiile acestora aflate in competenta de solutionare a Directiei Generale de Solutionare a Contestatiilor, au fost suspendate. Motivul a fost reprezentat de faptul ca in Codul fiscal si in Normele metodologice de aplicare a acestuia nu au putut fi identificate dispozitii suficient de clare care sa permita calculul TVA asupra pretului livrarilor de imobile, respectiv daca TVA trebuie adaugata peste acest pret sau se considera inclus in pretul de vanzare.

Avand in vedere ca in teritoriu unele autoritati fiscale (de exemplu, Constanta) considerau TVA ca fiind inclusa in pretul de vanzare, iar altele emiteau decizii de impunere adaugand TVA peste pret (Bucuresti, Ilfov, Bacau, Brasov etc.), intreaga responsabilitate in asigurarea unei interpretari unitare a legislatiei fiscale a revenit Comisiei Fiscale Centrale.

Mult asteptata Decizie a Comisiei Fiscale Centrale (nr. 2/2011) a fost publicata inMonitorul Oficial al Romaniei nr. 278 din 20 aprilie 2011, avand urmatorul continut:

„In interpretarea si aplicarea unitara a art. 137 alin. (1) lit. a) si a art. 140 din Codul Fiscal (…), pentru livrarile taxabile de constructii si de terenuri, taxa pe valoarea adaugata colectata aferenta se determina in functie de vointa partilor rezultata din contracte sau alte mijloace de proba administrate conform Codului de procedura fiscala, dupa cum urmeaza:
a) prin aplicarea cotei de TVA la contravaloarea livrarii [conform prevederilor pct. 23 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a titlului VI „Taxa pe valoarea adaugata”, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004, cu modificarile si completarile ulterioare], in cazul in care rezulta ca:
1. partile au convenit ca TVA nu este inclusa in contravaloarea livrarii; sau
2. partile nu au convenit nimic cu privire la TVA;
b) prin aplicarea procedeului sutei marite [prevazut la pct. 23 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a titlului VI „Taxa pe valoarea adaugata”, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004, cu modificarile si completarile ulterioare], in cazul in care rezulta ca partile au convenit ca TVA este inclusa in contravaloarea livrarii”.

Mai pe scurt, in cazul in care partile nu au convenit nimic cu privire la TVA, aceasta se adauga peste pretul stabilit in contracte…

Apar cateva intrebari esentiale in interpretarea acestui text:
– decizia, act administrativ cu caracter normativ, interpreteaza si aplica legea sau de fapt legifereaza (si cu exces de putere instituie o prezumtie legala)?
– cum este posibil „sa se ia in considerare vointa partilor”, dar numai „dupa cum urmeaza”?
– cum este posibil ca din contracte „sa rezulte ca partile nu au convenit nimic cu privire la TVA”? Din doua, una, dati-mi voie, vorba lui Caragiale…
– cum se considera a fi vointa partilor in cazul in care contractul contine una dintre sintagmele: pretul contractat este final/irevocabil/include toate taxele si impozitele/partile nu mai au nicio pretentie una de la cealalta etc.?
– in ce conditii aceasta Decizie poate determina modificarea pretului unor contracte perfectate, in care partile au negociat un pret final si irevocabil?

De fapt, Comisia Fiscala Centrala instituie prin aceasta decizie o prezumtie legala potrivit careia, ori de cate ori pretul in tranzactii civile nu este reglementat prin clauze exprese cu privire la TVA, se va considera ca la acest pret de adauga TVA.

Ma intreb cum poate cineva considera ca respecta vointa partilor, aplicand aceasta prezumtie care prin esenta ei tinde la considerarea, prin absurd, a unui pret al bunurilor superior celui real, efectiv platit…

Ce se intelege din continutul deciziei? Prezumtii contra principii

Potrivit principiului de drept civil al libertatii contractuale, partile sunt libere sa contracteze si sa exprime pretul bunurilor vandute/cumparate.

Articolul 962 C.civ. mentioneaza ca: Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din parti se obliga. Cu alte cuvinte, partile nu pot fi obligate la plata altui pret decat cel pe care l-au convenit expres si la care s-au obligat, prin perfectarea actului privind transferul dreptului de proprietate.

Mai mult decat atat, este mai mult decat probabil ca adaugand TVA la pretul exprimat in contract, cumparatorul (cel ce se obliga la plata pretului) nu ar mai fi contractat.

Este cu atat mai putin de conceput ca un cumparator ar accepta ca pentru un pret deja achitat, intr-o tranzactie deja perfectata notarial, sa achite ulterior o suma suplimentara, reprezentand TVA…

Sa nu uitam ca din perspectiva contractelor de vanzare-cumparare de imobile, contracte esentialmente civile, taxa pe valoarea adaugata este o componenta a pretului.

In orice situatie, plata suplimentara pretinsa cumparatorului ar excede obiectului conventiei initiale si nu ar putea fi opusa acestuia nici ca obligatie conventionala, nici ca obligatie legala extraconventionala in baza art. 970 C.civ.

Poate ca acesta este si motivul pentru care pct. 23 alin. (1) din Normele metodologice cuprinde urmatoarea mentiune:

„De regula, pretul include taxa in cazul livrarilor de bunuri si/sau prestarilor de servicii direct catre populatie, pentru care nu este necesara emiterea unei facturi potrivit art. 155 alin. (7) din Codul Fiscal, precum si in orice situatie in care prin natura operatiunii sau conform prevederilor contractuale, pretul include si taxa”.

Este evident ca vanzarea de imobile catre persoane neimpozabile este una dintre acele operatiuni pentru care, prin natura ei, pretul include taxa! Din pacate, redactarea Deciziei Comisiei Fiscale Centrale nu a mai pastrat foarte multe din logica acestui text din Normele metodologice, in deplin acord cu principiile de drept civil…

Prezumtia legala nou-instituita de Comisia Fiscala Centrala incalca de asemenea principiul constitutional al separatiei puterilor in stat. In tratatele de drept citim ca acest principiu permite ca doar legiuitorul, prin intermediul legilor, sa poate institui (si doar pentru viitor) prezumtii legale absolute.

Acelasi principiu constitutional presupune ca, in caz de dubiu, numai instanta de judecata are libertatea de a interpreta vointa reala a partilor intr-o procedura contradictorie si pe baza de administrare de probe, si niciodata autoritatea administrativa nu poate afecta, direct sau indirect, acte juridice (notariale, autentice) valabil incheiate, intrate in circuitul civil.

Pura teorie…

Ce efecte are decizia?

Decizia Comisiei Fiscale Centrale nu confera o metoda de interpretare unitara, ci instituie o prezumtie legala absoluta (iuris et de iure), care nu poate fi rasturnata printr-o proba contrarie: Prezumtia legala dispensa de orice dovada pe acela in favoarea caruia este facuta.

Nicio dovada nu este primita impotriva prezumtiei legale, cand legea, in puterea unei asemenea prezumtii, anuleaza un act oarecare, sau nu da drept de a se reclama in judecata, afara numai de cazurile cand legea a permis dovada contrarie si afara de aceea ce se va zice in privinta juramantului si marturisirii ce ar face o parte in judecata (art. 1202 C.civ.).

Aplicata retroactiv, prezumtia nu poate fi obiectiv rasturnata in nicio ipoteza. Mai mult decat atat, prezumtia in defavoarea vanzatorilor opereaza in suta la suta din cazuri, intrucat in zece ani de practica nu am vazut inca un contract de vanzare civila de imobile in care persoana fizica vanzatoare sa nominalizeze, fara nicio motivatie, interes sau relevanta, aspecte legate de TVA. De ce n-ar mentiona ceva si despre accize sau despre taxa de poluare?

Practic, prezumtia instituita lucreaza impotriva vanzatorilor de buna-credinta, care la momentul vanzarii nu aveau nici cea mai vaga idee de riscul de TVA ce va avea sa ii ajunga din urma…

Daca discutam despre intentia partilor, mi se pare logica interpretarea conform careia, daca vanzatorul a inclus in contract o clauza expresa cum ca pretul include TVA, inseamna implicit ca a recunoscut faptul ca operatiunea era purtatoare de TVA.

Indiferent de situatie, contractul poate fi interpretat impotriva vanzatorilor: daca exista clauza expresa cu privire la TVA, inseamna ca partile au recunoscut ca operatiunea este impozabila si sunt bune de plata; daca nu au prevazut nimic cu privire la TVA, se aplica prezumtia conform careia TVA se aplica peste pret si sunt si mai bune de plata!

Revin la intrebarea mea: ce se intampla daca partile au prevazut in contract ca pretul este final sau ca include toate taxele? Clauza nu se refera explicit la TVA, dar il include. Desi aceste tipuri de clauze reflecta perfect vointa partilor – nicio instanta neputand incuviinta suplimentarea pretului, pentru niciunul dintre motive – ele nu sunt castigatoare pentru buget…

In plus, Codul civil inca mai prevede la art. 983 ca atunci „Cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui ce se obliga”…

Si daca partile incheie ulterior publicarii Deciziei Comisiei Fiscale Centrale acte aditionale prin care prevad ca orice taxa pe valoarea adaugata potentiala ar fi inclusa in pret? Aceste acte aditionale reprezinta fara indoiala mijloace de proba ce pot fi administrate conform Codului de procedura fiscala…

Vor fi astfel de acte interpretate in favoarea contribuabililor sau vor fi considerate ca o recunoastere a faptului ca operatiunile lor erau purtatoare de TVA? Ii vor ajuta aceste acte aditionale in fata Fiscului sau dimpotriva, le vor inchide toate drumurile?

Tradare sa fie, dar s-o stim si noi!

Formulata de o maniera atat de categorica, prezumtia instituita de Decizia Comisiei Fiscale Centrale vine in evidenta contradictie cu insusi preambulul acesteia, unde se prevede textual ca „taxa pe valoarea adaugata colectata aferenta se determina in functie de vointa partilor rezultata din contracte sau alte mijloace de proba administrate conform Codului de procedura fiscala”. Nu ramane nimic de interpretat cu privire la vointa reala a partilor, respectiv, daca pretul contractual contine sau nu TVA, din moment ce in virtutea prezumtiei se va calcula TVA invariabil prin adaugare la contravaloarea livrarii ori de cate ori (dar practic intotdeauna) se va constata ca lipsesc din contracte clauzele exprese referitoare la TVA!

Nu vad cum ar putea fi sustinut faptul ca aceasta Decizie a Comisiei Fiscale Centrale produce efecte doar de natura fiscala, atata timp cat elementul in discutie este insusi pretul unei operatiuni (inclusiv sau exclusiv TVA)…

Asa cum mentionam anterior, este exclus ca vanzatorul impus din perspectiva TVA sa isi constranga cumparatorii sa plateasca o suplimentare a pretului; nicio instanta nu ar putea incuviinta o suplimentare a pretului, in conditiile in care contractul prevede explicit ca pretul este final si irevocabil.

Pe de alta parte, TVA-ul adaugat peste pret nu poate reprezenta costul final al vanzatorului, din moment ce taxa pe valoarea adaugata este prin esenta ei o taxa pe consum ce trebuie suportata final de consumator, si nu de persoana impozabila!

Singura speranta de a reabilita principiile constitutionale si regulile de drept civil si fiscal incalcate de aceasta Decizie este revocarea ordinului de aprobare a acesteia.

articol publicat in Curierul Fiscal nr.5 / 2011 de catre av. Luisiana DOBRINESCU

 

Search This Site:

toateblogurile.ro

toateBlogurile.ro

Comment on this Article:







Related Articles:

ICCJ pune cruce TVA pentru tranzactiile imobiliare

August 7, 2012

In recursul judecat de ICCJ in dosarul 6383/2/2010 (decizia nr. 4349/2011), Curtea are o interpretare aliniata la jurisprudenta CJUE cu privire la situatia de fapt a tranzitiei de la taxa de timbru la fiscalizarea tranzactiilor imobiliare din patrimoniul personal, intarind irevocabil sentinta nr. 4367/2010 a Curtii de Apel Bucuresti. Prin aceasta decizie, controalele fiscale, pentru […]

Plata sumelor de bani acordate in baza deciziilor CEDO

March 1, 2012

Plata sumelor de bani In primul rand, pentru a produce efecte, o hotarare CEDO trebuie sa devina definitiva. Conform art. 44 al Conventiei, o hotarare este definitiva cand: 1.este pronuntata de Marea Camera, 2.partile declara ca nu vor solicita retrimiterea in fata Marii Camere; 3.intr-un termen de 3 luni de la pronuntarea hotararii, cand nu […]

Curte Apel Oradea-continutul scrisorii recomandate

December 6, 2011

Judecătorii Daniela Sotoc şi Marcela Filimon au apreciat (în cuprinsul deciziei civile nr. 11 din 2 februarie 2010 pronunţată în apel de Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Oradea având ca obiect acţiune în anulare a hotărârii AGA – JURINDEX2010359194) că, în situaţia contestării de către reclamantă a conţinutul […]

Plata taxelor de timbru de catre nerezidenti – decizie Curte Constitutionala

November 21, 2011

Prin decizia 1094/2011 Curtea Constitutionala a Romaniei a solutionat exceptia de neconstitutionalitate a prev. art. 19 din cadrul Legii 146/1997, care retin: “Taxele judiciare de timbru, precum şi sumele provenite din impozitele încasate din onorariile avocaţilor, ale notarilor publici şi ale executorilor judecătoreşti se plătesc în numerar, prin virament sau în sistem on-line, în contul […]

Suspendare permis conducere- admiterea prezumtiei de validitate a procesului verbal –

November 16, 2011

În cauza Ioan Pop c. României (cererea nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului. Rezumând situația […]

Membru al INTERNATIONAL ASSOCIATION OF PENAL LAW

Membru al INTERNATIONAL ASSOCIATION OF PENAL LAW