Home » Experienta si practica unui avocat » Recent Articles:

Avocatul poate asista martorul in fata organelor de cercetare penala

Baroul Cluj a dat publicitatii raspunsurile primite de la Consiliul Superior al Magistraturii si Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie fata de situatia semnalata de avocati ai Baroului Cluj privind nepermiterea de catre DIICOT Cluj Napoca la asistarea clientilor ca martori in faza de urmarire penala intrucat nu exista reglementare in acest sens.

Baroul Cluj a invocat prevederile din Legea 51/1995 privind organizarea si functionarea profesiei de avocat potrivit carora “avocatul are dreptul sa asiste si sa reprezinte persoanele fizice si juridice in fata instantelor autoritatilor judecatoresti si a altor organe de jurisdictie, a organelor de urmarire penala….”

CSM a raspuns ca solicitarea Baroului Cluj excede competentelor sale, intrucat acesta nu poate exprima opinii cu privire la masurile dispuse de procuror pe parcursul urmaririi penale, legalitatea acestora fiind cenzurata de procurorul ierarhic superior sau de instanta de judecata, atunci cand legea prevede.

Opinia Parchetului de pe langa ICCJ este ca martorii nu fac parte din categoria persoanelor care au calitatea de parti in procesul penal si, deci, nu pot fi asistati pe parcursul efectuarii unor activitati de urmarire penala ce implica prezenta lor in fata organului de urmarire penala.

www.juridice.ro

ICCJ. Hotararile instantei de contencios administrativ sunt executorii de drept

Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au apreciat (în cuprinsul Deciziei nr. 1080 din 23 februarile 2011 pronunţată în recurs de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie având ca obiect investire cu formulă executorie a unei sentinţe pronunţată de instanţa de contencios administrativ) că, în confomitate cu prevederile art. 22 Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele de contencios administrativ, prin care acţiunile au fost admise, constituie titluri executorii şi nu este necesară  investirea acestora cu formulă executorie. Inalta Curte subliniază că în materia contenciosului administrativ, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ reglementează o procedură specială de executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative. Conform acestei proceduri, executarea respectivelor hotărâri se face ope legis, în termenul prevăzut în cuprinsul hotărârii, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, fără a mai fi necesară îndeplinirea altor formalităţi. De asemenea, Înalta Curte mai precizează că, faţă de dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, investirea hotărârii cu formulă executorie există numai pentru acele hotărâri prin care au fost respinse acţiunile şi s-au acordat cheltuieli de judecată.

www.juridice.ro

Curte Apel Oradea-continutul scrisorii recomandate

Judecătorii Daniela Sotoc şi Marcela Filimon au apreciat (în cuprinsul deciziei civile nr. 11 din 2 februarie 2010 pronunţată în apel de Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Oradea având ca obiect acţiune în anulare a hotărârii AGA JURINDEX2010359194) că, în situaţia contestării de către reclamantă a conţinutul scrisorii recomandate motivând că în plic s-ar fi găsit un alt înscris în loc de convocatorul adunării generale a asociaţilor, incertitudinea conţinutului scrisorii recomandate nu poate profita reclamantei, aşa cum a reţinut instanţa de fond câtă vreme buna-credinţă se prezumă, iar răsturnarea acestei prezumţii cade în sarcina celui care alege să invoce reaua-credinţă

Decizie ICCJ – cheltuieli de judecata

Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au apreciat (în cuprinsul Deciziei nr. 1378 din 23 aprilie 2010 pronunţată în recurs de Secţia comercială a Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie având ca obiect recursul împotriva neacordării cheltuielilor de judecată) că, onorariile de avocat se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanţei reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoţite de un exemplar al facturii fiscale, care să menţioneze numărul contractului de asistenţă juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume. Acest raţionament se justifică prin faptul că instanţa va acorda cheltuielile de judecată numai în raport cu actele justificative ale plăţilor, iar hotărârea instanţei reprezintă înscris justificativ şi poate fi pusă în executare silită de către partea care a avansat aceste cheltuieli. În ceea ce priveşte natura juridică de titlu executoriu a contractului de asistenţă juridică, acesta vizează raporturile dintre avocat şi clientul său, onorariul putând fi recuperat prin intermediul executării silite de la client, neavând relevanţă asupra situaţiei celor doua părţi din proces. În speţă, justificarea onorariului avocatului a fost făcută iniţial cu o xerocopie a facturii fiscale, iar ulterior cu factura fiscală. Faptul că în faţa instanţei de recurs a fost depusă şi copia ordinului de plată care atestă plata cheltuielilor de judecată, nu poate conduce la schimbarea soluţiei de neacordare a cheltuielilor de judecată, întrucât art. 305 C. proc. civ. consacră regula inadmisibilităţii probelor noi în recurs, cu excepţia înscrisurilor emanate de la părţile din proces, care ar fi putut avea înrâurire asupra soluţiei, dacă ar fi fost folosite de instanţa a cărei hotărâre s-a atacat. Însă, în situaţia de faţă, înscrisul nou nu a fost depus la dosarul cauzei din culpa apărătorului recurentei, care avea obligaţia de a îndeplini obligaţiile prevăzute de lege, conform regulilor procedurale şi în termenele legale.

Plata taxelor de timbru de catre nerezidenti – decizie Curte Constitutionala

Prin decizia 1094/2011 Curtea Constitutionala a Romaniei a solutionat exceptia de neconstitutionalitate a prev. art. 19 din cadrul Legii 146/1997, care retin: “Taxele judiciare de timbru, precum şi sumele provenite din impozitele încasate din onorariile avocaţilor, ale notarilor publici şi ale executorilor judecătoreşti se plătesc în numerar, prin virament sau în sistem on-line, în contul bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază îşi are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal debitorul.“.

Aspectul supus analizei C.C.R., de catre o persoana juridica inmatriculata in Uniunea Europeana, interesa imposibilitatea acesteia de a achita taxa de timbru in contul unitatii administrativ teritoriale intrucat nu are un sediu permanent ori domiciliul fiscal pe teritoriul Romaniei, iar la nivelul structurii administrative de la sediul sau fiscal nerealizandu-se incasarea unor asemenea taxe.

Cu toate ca nu are rolul de legislator pozitiv, Curtea Constitutionala, respingand exceptia invocata, a retinut ca “In ceea ce priveste situatia in care debitorul nu are sediul fiscal pe teritoriul Romaniei, Curtea constata ca, potrivit normelor de procedura civila, reclamantul care locuieste in strainatate va arata si domiciliul ales in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul, alegandu-si in acest sens un reprezentant. Astfel, plata taxelor judiciare de timbru va putea fi efectuata in contul bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza isi are sediul fiscal reprezentantul.“.

In acest context, persoanele juridice nerezidente, care sunt nevoite sa se adreseze instantelor nationale, au obligatia sa achite taxa judiciara de timbru in contul unitatii administrativ teritoriale de la sediul/domiciliul reprezentantului acestora, in virtutea deciziei precitate.

www.juridice.ro

Acordarea de daune morale – decizie ICCJ

Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au apreciat (în cuprinsul Deciziei nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunţată în recurs de Secţia penală a Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie având ca obiect acordare daune morale), că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanţa de judecată prin evaluare. In acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogăţire fără just temei, în cazul infracţiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat, precum şi de toate consecinţele acesteia, asa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate. Înalta Curte a mai apreciat că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilităţile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material şi moral cauzat prin fapta săvârşită.

 

www.juridice.ro

Suspendare permis conducere- admiterea prezumtiei de validitate a procesului verbal –

În cauza Ioan Pop c. României (cererea nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului.

Rezumând situația de fapt, amintim faptul că în aprilie 2004 reclamantul a fost sancționat contravențional cu o amendă de 2.000.000 ROL și suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile pentru că nu a oprit, conform semnalelor agentului de poliție, la trecerea unei coloane oficiale. La momentul încheierii procesului-verbal, petentul a refuzat să semneze, indicând faptul că s-ar fi conformat semnalelor ofițerului de poliție. Actul a fost încheiat în prezența unui martor asistent, neexistând indicii conform cărora această persoană ar fi fost prezentă și la momentul săvârșirii contravenției însăși.

În plângerea contravențională formulată, petentul a invocat faptul că planșele foto depuse la dosar de agentul constatator nu sunt clare, numărul mașinii neputându-se distinge, precum și faptul că acestea nu au surprins autovehiculul condus de el, acesta din urmă având montat la data evenimentelor un portbagaj, aspect ce nu reiese din poze. Reclamantul nu a solicitat audierea martorului asistent și nici administrarea vreunei alte probe în sprijinul afirmațiilor sale. … Continue Reading

In atentia “procesomanilor” care prefera CEDO

Pe data de 15 noiembrie 2011, CEDO a pronunţat Decizia de inadmisibilitate în cazul (cazurile) Petrović v. Serbia.

Precum reiese din Decizie, dl Petrović a stabilit recordul de cereri cu conţinut dubios adresate CEDO, de peste 400 de aplicaţii, inclusiv în numele unor persoane decedate înaintea redactării procurii de reprezentare CEDO.

Postez continutul decizie in engleza deoarece traducerea poate reduce din expresivitatea continutului sau.

“Moreover, he has applied the same practice in more than 400 cases that he has lodged before the Court against Serbia, Croatia, Slovenia, Montenegro, Bosnia and Herzegovina, as well as the Former Yugoslav Republic of Macedonia. In addition, he has brought before the Court more than 100 cases on behalf of other applicants as their lawyer.

In the course of the examination of the cases, it became evident that on at least three occasions Mr Petrović had submitted applications on behalf of people who had died, with the power of attorney signed on behalf of at least one of them after his death. In a number of other cases, the Court had doubts as to the authenticity of the powers of
attorney that Mr Petrović supplied with the applications. 

In March 2010 the President of the Second Section of the Court decided to ban Mr Petrović from representing applicants before the Court, at that time and in the future. Despite being informed of the ban, Mr Petrović continued acting on behalf of the applicants, sometimes as their attorney and sometimes only by preparing their submissions for the Court. Each time he requested reimbursement of his fees, even though he was well aware that the Court would not take into consideration such requests.”

Taxa poluare – recurs in interesul legii pronuntat de ICCJ

În şedinţa din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României a soluţionat urmatorul recurs in interesul legii:

– prin Decizia nr. 24/2011, ÎCCJ a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Iaşi şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj, stabilind că:

“1.Acţiunea având ca obiect obligarea Instituţiei Prefectului prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziţionate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.50/2008 şi fără parcurgerea procedurii de contestare a obligaţiei fiscale prevăzută de art.7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.50/2008 este admisibilă.

2. Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispoziţiile art.117 alin.1 lit.d din acelaşi cod.”

Achitarea onorariului de succes de catre partea ce a cazut in pretentii

Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au apreciat (în cuprinsul Deciziei nr. 405 din 4 februarie 2010 pronunţată în recurs de Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca  obiect recursul împotriva obligaţiei de plată a unor cheltuieli de judecată) că, partea care a câştigat procesul va putea obţine restituirea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care se stabileşte realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil al acestora. În acest sens, în acord cu jurisprudenţa CEDO, instanţa supremă a apreciat că onorariul de succes, nefiind o cheltuială efectuată până la finalizarea procesului, constituie o recompensă suplimentară a muncii efectiv prestate de avocat, cu vădit caracter voluntar şi voluptoriu şi, din aceste motive, nu poate poate fi impus ca obligaţie în cadrul cheltuielilor de judecată în sarcina părţii care a pierdut procesul.

Experienta si practica unui avocat

Consecintele dezincrimarii evaziunii fiscale prevazute de art 6 din legea 241/2005

May 11, 2015

În ziua de 7 mai 2015, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere următoarele excepții de neconstituționalitate: Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 […]

Exceptie neconstitutionalitate privind evaziunea fiscala ADMISA

May 7, 2015

În ziua de 7 mai 2015, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere următoarele excepții de neconstituționalitate: Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 […]

Cind fiecare face ce vrea

March 31, 2015

Astazi voi posta 2 motivari din cadrul contestatiei unei camere preliminare ce au ca si obiect contestarea competentei DGA de a efectua acte de urmarire penala si interceptari telefonice in dosare penale in care nici una din persoanele implicate nu are calitatea de personal incadrat in Ministerul Adminstratiei si Internelor. Intrebarea ce se ridica in […]

Nepublicarea in Monitorul Oficial al Ordinelor emise de catre Ministerul Afacerilor Interne. O incalcare a legii aprobata de Curtea de Apel.

August 30, 2013

Intr-o speta recenta – aflata pe rolul Curtii de Apel Constanta si devenita irevocabila prin nerecurare datorita faptul ca instanta de recurs ICCJ ar fi stabilit termen in decembrie 2014 si clientul a renuntat – s-a pus in discutie inlaturarea efectelor juridice produse de catre Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr 400 / 2004 privind regimul […]

Procesele verbale pot fi atacate cu recurs. Exceptie de neconstitutionalitate admisa

July 18, 2012

În Monitorul Oficial nr. 492 din 18 iulie 2012 a fost publicată Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului X punctul 2 al Legii nr. 202/2010 prin care la articolul 118 al Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, după alineatul (3) […]

Membru al INTERNATIONAL ASSOCIATION OF PENAL LAW

Membru al INTERNATIONAL ASSOCIATION OF PENAL LAW

Recent Comments:

  • Costache Mihai: mergeti la politie si vedeti despre ce este vorba. puteti refuza sa dati declaratie si sa fixati o alta audiere la care sa va prezentati cu un avocat...
  • Costache Mihai: nu exista un termen legal de solutionare a unui asemenea dosar. in mod cert, dosarul dvs nu este tergiversat fiind deschis abia in octombrie 2016 deci...
  • Costache Mihai: buna ziua, este obligatia politiei sa ancheteze orice plingere este depusa. Solutionarea acestei plingeri se va face in functie de rezultatul acestor...
  • Ion Mezei: Buna ziua!Am fost reclamat de catre un vecin direct la judecatorie pentru agresiune verbala,etc.Instanta a hotarat ca nu are are calitate procesuala s...
  • Mihaiu Constantin Marius: Buna ziua, pe data de 29.10.2016 am avut un accident rutier, am acrosat o caruta cu partea dreapta a vagonului rezultand la 2 victime, politia a spus ...