Home » Gandurile si sfaturile unui avocat » Recent Articles:

Evaziunea fiscala este justificata – argumentele unui evazionist filozof (2)

3. Argumentul referitor la „existenta contractului social”: societatea are dreptul de a dicta membrilor sai in ce mod fiecare dintre acestia vor contribui cu titlu de pret in schimbul dreptului de a fi considerat membru al aceleiasi societati, dreptului de a beneficia de serviciile prestate de aceasta. Fiind de acord sa traiasca in societatea respectiva, cetateanul este prezumat ca a exprimat un consimtamint valabil cu privire la aderarea sa la contractul social.

Argumentul evazionistului:  acest argument este bazat pe falsa premiza ca “societatea” in intregul sau are dreptul de a obliga membrii sai sa fie de acord cu o plata doar pentru faptul ca le este permis sa fie parte a respectivei societati.

Redusa la esenta, o societate este doar un grup de oameni care interactioneaza. Societatea nu are mai multe drepturi decit membrii sai luati individual. Si atunci, atit timp cit oricare dintre membrii sai nu are dreptul de a-i obliga pe ceilalti de a agrea anumite conditii in schimbul calitatii de membru in acea societate, nu putem accepta ca societatea in ansamblul sau poate avea acest drept.

In fapt, unicul mod in care cineva poate fi indepartat dintr-o societate este de a incalca drepturile celui ce se doreste a fi indepartat. Societatea trebui sa il ucida, sa-l deposedeze de proprietate sa sa-i interzica sa o foloseasca, sa-i incalce dreptul la libertatea de miscare sau dreptul de a-si procura un venit. Nimeni nu are dreptul de a nega unei alte persoane dreptul de a trai, de a avea proprietati sau de a se angaja in comert cu alte persoane atit timp cit acesta din urma nu incalca drepturile altei persoane.

Aceste drepturi un drepturi inalienabile si ele apartin unei persoane in baza calitatii sale de individ si nu in virtutea calitatii de contribuabil. A transforma exercitarea acestor drepturi ca depinzind de plata unor taxe si a considera ca acestea pot fi privilegii ce sunt detinute in urma platii unor sume de bani ne duce cu gindula la ….. SCLAVIE.

De remarcat ca asa zisul „contract social” nu este un contract in intelesul literal al cuvintului. Niciodata nu li s-a spus membrilor societatii ce drepturi si obligatii au si nici nu li s-a cerut consimtamintul cu privire la aderarea la un asemenea contract. Niciodata nu am fost de acord sa ader la un contract. Asa numitul „contract social” nu este decit un „cec in alb” tras asupra vietii, libertatii si proprietatii populatiei si pe care cei ce detin puterea il pot incasa solicitind orice suma li se pare lor suficienta. Iar incasarea se face nu o singura data ci de mai multe ori, ori de cite ori doresc ei.

4. Argumentul „ datoria morala fata de cei aflati in nevoie”:  aceia care au mai mult decit au nevoie sunt obligati din punct de vedere moral sa cedeze si celor aflati in nevoie. Prin urmare, societatea are dreptul de a obtine din proprietatea / cistigurile tale o cota parte spre a o redirectiona catre cei nevoiasi

Argumentul evazionistului: argumentul are la baza falsa premiza ca intretinerea celor aflati in nevoie sunt o datorie morala, “o ipoteca” instituita asupra vietii, proprietatii sau libertatii altcuiva. Nici un asemenea principiu nu poate fi justifica moral deoarece duce la o contradictie evidenta urmata de distrugerea vietii individuale, libertatii si fericirii celorlalti membri ai societatii.

Sa presupunem, prin absurd, ca voi dona tot ce am catre opere de caritate (sau catre bugetul de stat, sub forma de taxe). In acest caz, eu sunt cel care voi deveni „un nevoias” care este indreptatit sa solicite ajutor din partea celorlalti. Doar prin faptul ca detin mai putin si ca muncesc mai putin este suficient sa creez o obligatie morala in sarcina celorlalti sa ma intretina. Drept rezultat, cei care vor sa munceasca devin sclavii celor care prefera sa fie „in nevoie” si intretinuti de munca celorlalti.

Drumul catre dictatura

In mod fundamental, nici necesitatile mele si nici ale celorlalti nu justifica aproprierea fortata a bunurilor/cistigurilor altora. Doar pentru ca am nevoie de un transplant de inima nu inseamna ca iti pot lua inima cu forta spre a ma vindeca.Doar pentru ca vecinul meu are nevoie de mincare nu inseamna ca avem dreptul sa iti luam mincarea de la gura pentru a ne hrani vecinul. Nevoia nu este un temei pentru a lua proprietatea cuiva. Tu nu esti sclavul nevoilor mele si nici eu nu sunt sclavul nevoilor tale.

Principiul conform caruia viata, libertatea si proprietate sunt drepturi inalienabile ce apartin persoanei si care nu pot fi ingradite este baza libertatii individuale. Orice societate care incalca aceste drepturi transforma membrii sai in simpli sclavi.

Daca tu vrei sa te simti vinovat ca esti in stare sa iti cistigi existenta, este treaba ta. Daca vrei sa donezi o parte sau tot ce ai, este treaba ta. Nimeni nu te impiedica sa dai totul catre opere caritabile. Dar nu ai dreptul sa stabilesti cit si ce sa ofere spre caritate ceilalti membrii ai societatii.

Nimeni nu are dreptul sa fie genros pe banii altor persoane fara consimtamintul acestora. Aceasta nu se numeste generozitate, ci FURT.

CONCLUZII

Faptul ca vecinii tai au votat o lege care prevede ca datorezi taxe nu inseamna ca esti debitor, nimeni nu iti poate lua proprietatea fara acordul tau.

Faptul ca beneficiezi in mod fortat de serviciile oferite de guvern nu inseamna ca datorezi taxe deoarece nici un debit nu poate fi datorat fara acordul tau.

Faptul ca iti este permis sa te comporti ca membru al societatii nu inseamna ca esti obligat la plata unor taxe in schimbul acestei „oportunitati”. Deoarece (i) nu ai fost de acord cu un asemenea „contract”; (ii) ai dreptul sa intereactionezi cu orice alta persoana din societate care doreste acelasi lucru cu tine (iii) nimeni nu iti poate incalca drepturile doar pentru ca nu ai fost de acord sa platesti o suma de bani.

Faptul ca exista persoane aflate in nevoie nu inseamna ca datorezi taxe deoarece nu esti sclavul nimanui, indiferent cit de multi sunt acestia.

Incalcarea dreptului de acces liber la justitie de catre legea medierii

Deoarece medierea este un subiect fierbinte printre avocati si mediatori mai ales datorita faptului ca suntem aproape de intrarea in vigoare a NCPC la 01 februarie 2013 si pornind de la articolele scrise de un mediator (Fanuta Lisman, articolul il gasiti http://www.juridice.ro/235526/obligativitatea-informarii-privind-medierea-si-inadmisibilitatea-cererii-de-chemare-in-judecata.html) si un avocat (Maria Bornea, articolul il gasiti http://www.juridice.ro/236095/curat-neconstitutional-nenicule.html) m-am gindt sa argumentez pe scurt de ce cred eu ca obligativitatea informarii privind medierea si obligarea justitiabililor la plata unor onorarii/comisioane pentru emiterea certificatului de informare, respectiv procesul verbal, sunt neconsitutionale si incalca art 6 din Conventie.

Pe scurt, asa cum precizeaza dna mediator Fanuta Lisman, legea 192/2006 (cind ma refer la aceasta lege includ si modificarile ulterioare) stabileste o sanctiune – inadmisibilitatea cererii – pentru reclamantul care, anterior introducerii actiunii, nu participa la o sedinta de informare cu privire la mediere, informare ce are drept scop ca acesta sa ia o decizie in cunostinta de cauza in vederea solutionarii conflictului in care se afla. De asemenea, paratul are si el obligatia de a se informa.

Din discutiile avute cu diversi mediatori precum si din propunerile mediatorilor catre Consiliul de Mediere referitor la clarificarea acestui aspect (onorarii si costuri) se intentioneaza facturarea justitiabililor care vor solicita eliberarea dovezii aferente.

In adresa la care fac referire (primita de la dna Lisman careia ii multumesc pentru amabilitate) se precizeaza ca:

„Costurile si onorariile medierii. In conditiile in care legea vorbeste de gratuitatea sedintei de informare, iar art. 26 din Legea 192/2006 statueaza in mod expres faptul ca mediatorul nu poate incasa onorariu pentru informare si consiliere a partilor cu privire la procedura medierii, mediatorul nu va putea percepe onorariu pentru informare si consiliere a partilor, inainte de contractul de mediere. Pe langa aceasta activitate, mediatorul desfasoara si alte activitati, la solicitarea partilor, pentru care mediatorul poate incasa onorariu in aceasta perioada.

Prin urmare, Ghidul trebuie sa clarifice aceste aspecte deoarece in etapa de pregatire a medierii mediatorul nu desfasoara doar activitati de informare si, ca atare, este indreptatit sa pretinda un onorariu pentru aceste activitati., consumatoare de timp si furnizoare de consultanta specializata.

Complexitatea situatiilor dificile identificate – fara a avea pretentia de a le fi identificat exhaustiv in prezentul document – ne indreptateste sa consideram ca ar fi mult mai indicat sa nu se emita norme restrictive interpretative, ci dimpotriva, sa fie lasati practicienii sa dezvolte solutii si practici adaptate situatiilor cu care se vor confrunta. Flexibilitatea tine de natura intrinseca a procedurii de mediere si acest lucru ar trebui mentinut, in interesul mediatorilor si al partilor deopotriva.”

As dori sa fiu bine inteles: nu am in intentie de a critica dorinta mediatorilor de a obtine un onorariu sau de a-si acoperi costurile. Eu doar vreau sa tratez problematica doar din punctul de vedere al clientului si al unei posibile incalcari ale dreptului clientilor mei de a avea acces liber la justitie.

In opinia mea, in conditiile in care eliberarea certificatului sau a procesului verbal sunt conditionate de achitarea unor sume de bani (costuri si/sau onorarii) sint incalcate urmatoarele articole din Constitutia Romaniei:

(i) Art. 20 : (1)Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. (2)Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

(ii) art. 21 alin.2: „Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept” [ dreptul de acces liber la justitie];

De asemenea este incalcat si art 6 din Conventie care garanteaza oricarei persoane dreptul ca o instanta sa judece orice „contestatie” privind drepturile si obligatiile sale civile.

In principal, Curtea admite faptul ca accesul unei persoane la o instanta de judecata poate face obiectul unei limitari de natura financiara cum ar fi cautiunile, taxele de timbru sau diverse sume de bani ce trebuie platite de catre reclamant. Aceste limitari nu sunt – prin ele insele – incompatibile cu dispozitiile art 6 din Conventie (a se vedea decizia Beian vs Romania 4114/03).

Dar aceste limitari ale accesului la justitie trebuie sa fie sustinute de catre un scop legitim. Daca in cazul taxelor judiciare Curtea retine ca acestea sunt cerute de o mai buna administrare a justitie si impiedica cererile abuzive ale justitiabililor, eu sunt de parere ca perceperea de onorarii/costuri aferente emiterii inscrisurilor cerute de lege nu se incadreaza in acest scop legitim.

Un asemene aspect nu reiese nici macar din Nota de Fundamentare a legii 192/2006. In aceasta nota de fundamentare se face referire la aglomerarea instantelor de judecata cu dosare ce pot fi solutionate prin medierea. Asa cum spunea dna judecastor Ana Maria Puiu „Este inadmisibil pentru un stat sa invoce propria neputinta (lipsa de infrastructura, insuficienta fondurilor, nevoia acuta de judecatori) pentru a justifica o restrangere/amanare a exercitiului unui drept fundamental. E drept, numarul cauzelor ce revin fiecarui judecator depaseste de foarte multe ori un numar rezonabil. Suntem de acord ca eficacitatea administrarii justitiei este una dintre coordonatele principale ale statului de drept. E de inteles ca in contextul reformei generale a societatii romanesti, imbunatatirea cadrului legislativ privind activitatea de infaptuire a justitiei, in special simplificarea si accelerarea procedurilor judiciare, cresterea calitatii actului de justitie, degrevarea instantelor de judecata reprezinta, neindoielnic, o prioritate absoluta.  Din interiorul sistemului se resimte cu prisosinta aglomerarea instantelor. Un judecator este la fel de frustrat ca si justitiabilul din cauza faptului ca timpul pe care il poate aloca unui dosar este de mult prea multe ori mai scurt decat ar fi necesar unei analize atente, complete, corecte.”.

In prezent nu exista stabilite criterii orientative referitoare la aceste onorarii sau costuri ceea ce poate duce la o alta problema raportat la incalcarea art 6 din Conventie si anume daca „cuantumul sumei” este o piedica in calea accesului la justitie sau nu. Desi este o profesie liberala totusi stabilirea acestor criterii este necesara pentru a nu se ajunge la extreme cu atit mai mult cu cit aceasta procedura este obligatorie si de neevitat (cel putin pentru moment). Indiferent cit de mari sunt aceste costuri, un justitiabil este obligat sa le achite pentru a avea drept la a depune o actiune in instanta.

Curtea a analizat de-a lungul practicii sale nivelul obligatiilor financiare impuse de stat atit in functie de circumstantele cauzei cit si in raport de veniturile reclamantilor. De remarcat ca s-a constat ca si incalcare  a art 6 din Conventie obligarea la plata unor sume  de 10 ron (Iordache vs Romania), 21 euro (Iorga vs Romania) sau chiar 3 euro (Ciorap vs Moldova). In plus, Curtea nu a luat in considerare argumente ale guvernelor referitoare la faptul ca reclamantii aveau bunuri ce putea fi vindute spre a plati taxele respectiv ( (Kania vs Polonia).

Tot referitor la lipsa unor criterii de stabilire a onorariilor / costurilor – acest lucru poate duce la incalcarea previzibilitatii si claritatii stabilirii unor asemenea obligatii financiare. In cazurile Beian vs Romania, Iorga vs Romania, Apostol vs Georgia Curtea a examinat modalitatile de calcul, ipotezele in care se datoreaza obligatiile financiare, consecintele de neplata precum si existenta unor scutiri pentru persoanele fara venituri (acest ultim aspect nu este prevazut nici de legea medierii si nici de legea ajutorului public judiciar desi procedura informarii este obligatorie).

Am putea spune ca criticile facute de Curte in cauzele Weissman si Iorga vs Romania referitoare la lipsa unor scutiri sau reduceri la plata taxelor de timbru pot fi aplicate mutandis mutandis si in cazul onorariilor/costurilor percepute in cadrul procedurii informarii mai ales ca legea medierii nu prevede aceste optiuni.

O alta incalcare a art 6 din Conventie consta in stadiul la care intervine aceasta limitare a accesului la justitie. Faptul ca aceste obligatii financiare intervin chiar la inceputul procedurilor judiciare (in fapt, chiar inaintea declansarii lor) si ca neachitarea lor este sanctionata extrem de dur (prin refuzul mediatorului de a emite dovada indeplinirii procedurii, lucru ce se sanctioneaza prin inadmisibilitatea cererii introductive) nu face decit sa se constituie intr-o agravanta astfel cum este statuat prin Polejowski vs Polonia.

In concluzie, atit timp cit se vor percepe sume de bani (indiferent de titlu cu care se face acest lucru) pentru emiterea certificatului / procesului verbal si atit timp cit lipsa acestora este sanctionata cu inadmisibilitatea cererii cred cu tarie ca legea nu este conforma cu dispozitiile Conventiei.

Singurele solutii conforme cu legea ar fi gratuitatea TOTALA a procedurii incepind cu insasi sedinta de informare si terminind cu emiterea certificatului/procesului verbal (in cazurile in care medierea nu are loc) fie eliminarea obligativitatii sale si promovarea medierii prin mijloace proprii ale mediatorilor. Adica muncind si dovedind prin profesionalism ca medierea isi merita locul in societate.

Evaziunea fiscala este justificata – argumentele unui evazionist filozof (1)

1. Regula „majoritatea decide”Majoritatea dintr-o societate are dreptul de a-si impune vointa asupra minoritatii fie in mod absolut fie in limitele Constitutiei.

Argumentul evazionistului: se sustine ca o democratie este acolo unde 2 lupi si o oaie voteaza cine va fi desemnat „cina din aceasta seara”. Morala este ca votul majoritatii haitei de lupi de a desemna minoritatea ovina ca si mincare de seara nu justifica incalcarea drepturilor oilor la viata, libertate si proprietate. Din aceleasi motive doar pentru ca majoritatea voteaza ca cei care nu isi platesc taxele sa fie condamnati la inchisoare/amenda/executare silita/confiscarea averii nu inseamna ca este un lucru moralmente corect.

Regula „majoritatea decide” este intemeiat pe falsa premisa ca desi un vecin nu are dreptul de a-si apropria bunurile tale totusi societatea – in ansamblul sau – are un temei moral sa faca asta. Asumind ca societatea are acest drept, cine garanteaza faptul ca aceasta se va opri doar la taxe? De unde isi are societatea autoritatea de a folosi Constitutia pentru a oferi Executivului puteri pe care nici un cetatean – privit individual – nu le are si nici nu le va avea vreodata?

Daca un vecin nu are dreptul de a te forta sa devii sclavul sau putem accepta ca 2 vecini au acest drept? Daca nu 2, ce spuneti despre 1.000 de vecini, 10.000, sau chiar 22 milioane? Ce confera dreptul unei societati sa actioneze intr-un mod in care individul nu o poate face? Un grup de 2 oameni nu va avea puteri mai mari decit fiecare dintre componentii grupului. Si atunci am putea extinde argumentul la intreaga societate, nu? Astfel, daca vecinul nu are dreptul sa isi insuseasca bunurile tale doar pentru ca asa doreste, de ce credem ca societatea in ansamblul sau poate face asta?

 2. Argumentul „taxele reprezinta contravaloarea serviciilor oferite de Stat si a beneficiului obtinut de cetatean in urma utilizarii lor”: Statul ofera cetatenilor sai servicii iar cetatenii care se folosesc de acestea trebuie sa dea ceva in schimbul lor sub forma de impozit.

Argumentul evazionistului:  Problema nu este asa de clara si simpla cum crede Fiscul. In primul rind, argumentul presupune ca obligatia de a plati taxele apare in mod automat cind beneficiezi direct sau indirect de serviciile oferite de Stat, chiar daca beneficiarul nu si-a dat consimtamintul cu privire la insasi existenta respectivelor servicii. In al doilea rind, se prezuma – fals – ca fiecare contribuabil si-a manifestat consimtamintul in mod liber si valid la tranzactie si la stabilirea pretului acesteia. In al treilea rind, prezuma in mod fals ca valoarea impozitului este proportionala cu valoarea de piata a serviciului oferit si a beneficiilor obtinute.

  • Impozitarea te forteaza sa platesti ce nu ai fost de acord sa cumperi

Pe scurt, nu datorez nimic nimanui pentru acele servicii pe care cineva, in mod voluntar, a ales sa le presteze fara sa aibă consimtamintul meu in vederea platii. In consecinta directa, Statul nu are dreptul de a obtine cu forta o plata care nu a fost consimtita de platitor atit asupra existentei cit si a valorii acesteia.

Daca beneficiez de un serviciu pe care cineva, in mod voluntar, il presteaza si pentu care nu am fost intrebat sau consultat cu privire la el atunci de ce sa am vreo obligatie fata de prestator chiar daca beneficiez in mod indirect de acesta? Daca nu iti convine ca altii beneficiaza in mod indirect de serviciul prestat atunci sa nu il face. In caz contrar incearca urmatoarea activitate – iesi pe strada pe care locuiesti, curata si spala trotuarul iar apoi trimite factura catre locuitorii strazii. Vezi daca iti plateste cineva datoria.

  •  Impozitarea te obliga sa platesti un serviciu al carui pret este stabilit in regim de monopol

Experienta sociala ne arata ca impozitarea nu are nici o legatura cu valoarea de piata a serviciilor oferite de Stat. Unul dintre motivele acestui aspect este faptul ca valoarea impozitului nu este negociata intre „cumparatorul-cetatean” si „vinzatorul-stat” pe o piata libera.Dar impozitarea excesiva transforma o parte in victima si alta in hot. Ghiciti care cum este.

 

-va urma-

Science fiction juridic: evaziune fiscala ca legitima aparare a cetatenilor impotriva agresiunilor Guvernului

Conform Constitutiei (din orice stat civilizat) toti cetatenii au obligatia de a contribui la cheltuielile publice prin plata de taxe si impozite. Dar nici un articol din Constitutie nu coroboreaza aceasta obligatie cu un drept de a controla (intr-un mod practic) modul in care sunt efectuate aceste cheltuieli publice precum si daca contribuabilul este de acord sau nu cu aceste cheltuieli.

Conform teoriei dreptului fiscal, toate taxele sunt platite de bunavoie de catre cetateni care beneficiaza in schimb de protectia statului precum si de alte servicii publice (invatamint, sanatate, justitie, cultura, etc). Acaest lucru seaman izbitor de mult cu cefinitia societatilor de asigurare de tip mutual – adica acele societati in care fiecare membru al unei organizatii mutuale este in acelasi timp asigurat si asigurator. Deci am putea spune astfel ca statul este o organizatie de acest tip. In consecinta, orice cetatean care nu mai doreste sa participe la costuri si sa beneficieze de protectia si serviciile oferite de stat este liber sa isi retraga participarea. De bunavoie achita taxele, de bunavoie sa poate retrage din acest mecanism.

Dar aceasta constructie teoretica nu corespunde sub nici o forma vietii reale. In realitate, guvernul se comporta ca un tilhar care spune victimei sale „Viata sau banii”. Din aceasta cauza si in unanimitate platitorii de taxe achita sumele de bani in baza acestei amenintari.

Este adevarat ca Guvernul nu are nevoie sa pindeasca la drumul mare si sa iasa din tufisuri tinind in mina o arma, sustragind victimei sale portofelul. Dar folosirea mai multor hirtii (denumite acte fiscale pentru a linisti victimele) nu face ca jaful sa fie mai acceptabil, dimpotriva.

Ca o diferenta intre un tilhar de drept comun si Guvern, primul isi asuma responsabilitatea in mod personal. El nu pretinde ca are un drept prevazut de lege in baza caruia te deposedeaza de bani sau ca banii furati ii va folosi in interesul tau. El nu spune ca este altceva decit un simplu tilhar.

Dupa ce iti ia banii, tilharul te lasa liber sa te plimbi unde vrei. Nu te urmareste de-a lungul drumului interzicindu-ti sa faci o fapta sau alta si nici nu te obliga sa faci anumite fapte sustinind ca sunt in interesul tau.

Din acest punct de vedere, acei tilhari care se autointituleaza „Guvern” procedeaza exact invers decit cei descrisi anterior

Primul lucru ce poate fi observat este ca – spre deosebire de un tilhar obisnuit – Guvernul nu isi asuma responsabilitatea faptelor sale. Dimpotriva, ei desemneaza intr-un mod nepublic (dar nu secret) citiva functionari care vor actiona in numele sau.

Dupa numirea functionarului, Guvernul va face instructajul functionarului sau:

Du-te la XY si spune-i ca „guvernul” are nevoie de bani pentru a acoperi cheltuiala pentru protectia persoanei sale si a bunurilor detinute. Daca iti va argumenta ca nu a semnat nici un contract cu noi si ca nu doreste protectia Guvernului, spune-i ca nu este treaba lui si ca noi AM ALES sa il protejam indiferent daca vrea sau nu. Si daca iti va da banii, promite-i ca vom oferi o chitanta care il va proteja de alte asemenea cereri pe intreg parcursul anului.

Daca va refuza sa se conformeze cererilor tale, executa silit toate bunurile sale si opreste banii nu numai pentru solicitarea noastra initiala cit si pentru cheltuielile ocazionate de aceaste executare silita. Daca opune rezistenta la executarea silita, atunci solicita ajutorul altor membri ai Guvernului. Daca rezistenta va continua in forma armata atunci captureaza-l, intocmeste rechizitoriul, obtine o condamnare si trimite-l la inchisoare.”

Acest fragment este, de fapt, varianta pentru cetatenii de rind a Codului Fiscal, Codului de Procedura Fiscala, Codului Penal si Codului de Procedura penala.

Aceste acte normative stau la baza platii „voluntare” a taxelor si impozitelor. Tot ele sunt si temeiul „suportului” acordat de catre cetateni Guvernului in actiunile sale de impartire si folosire a banilor publici in „beneficiul” cetatenilor sai.

De ce ar trebui sa fie – de lege ferenda – evaziune fiscala un caz de legitima aparare?

Pentru ca fiecare cetatean care plateste un ban Guvernului nu face decit sa ofere acestuia mijloacele materiale de a scoate mai multi bani de la acelasi cetatean platitor;

Pentru ca Guvernul care incaseaza banii ii va folosi dupa bunul sau plac, inclusiv pentru a viitoare „tilharii” facute impotriva propriilor cetateni.

Pentru ca este o absurditate perfecta faptul ca anumite persoane (functionari publici) incaseaza cu forta banii de la cetateni in scopul de a-l proteja tocmai de asemenea actiuni;

Pentru ca este absurd ca acesti functionari sa incaseze banii cu forta pentru a proteja un cetatean care nu doreste sa fie protejat;

Pentru ca singura cale ca cetatenii sa aibe libertate politica (adica dreptul de a-si exercita prerogative acordate de lege) este aceea de a-si pastra banii in propriul buzunar pina cind vor primi asigurari rezonabile de la Guvern ca acestia vor fi folositi in beneficiul lor si nu impotriva lor;

Pentru ca nu exista un Guvern in aceasta lume care sa poate fi calificat „de incredere” sau sa fie suspectat de intentii bune la adresa cetatenilor sai

Prin prisma celor mentionate in aceasta lucrare, nu credeti ca evaziune fiscala este o forma de legitima aparare impotriva abuzurilor statului? Oare instantele penale vor lua in considerare o asemenea argumentatie?

Avocatul, clientul si o lege care obliga avocatul la incalcarea altei legi, sub sanctiune penala.

Infractiunea de spalare a banilor este prevazuta si  sanctionata conform art 29 din legea 656/2002 R ca fiind  „ a)schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; b)ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni; c)dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.

Legiuitorul roman a creat Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor (ONPCSB)  are ca obiect de activitate „[…] prevenirea si combaterea spalarii banilor si a finantarii actelor de terorism, scop în care primeste, analizeaza, prelucreaza informatii si sesizeaza, în conditiile art.6 alin (1), Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie”, iar în situatia în care se constata existenta unor operatiuni suspecte de finantare a unor acte de terorism sesizeaza de îndata si Serviciul Român de Informatii..

Sub incidenta acestei legi, ca si persoane obligate sa efectuze raportari catre ONPCSB se afla si avocatii, articolul 10 fiind clar in aceasta privinta : „notarii publici, AVOCAȚII  și alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistență în întocmirea sau perfectarea de operațiuni pentru clienții lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acțiuni sau părți sociale ori elemente ale fondului de comerț, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clienților, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcționării sau administrării unei societăți comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societăților comerciale, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare ori desfășurarea, potrivit legii, a altor activități fiduciare, precum și în cazul în care își reprezintă clienții în orice operațiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile

In privinta termenului de „avocat” nu exista discutii, categoria profesionala si activitatile specifice profesiei fiind clar reglementate de catre dispozitiile legii 51 / 1995 si Statutul profesiei.

Conform art.21 din legea 656/2002, avocatii au obligatia de a intocmi un raport scris in forma prevazuta de lege prin care sa raporteze inclusv tranzactiil suspecte. Prin „ tranzactie suspecta” se intelege „operațiunea care aparent nu are un scop economic sau legal ori care, prin natura ei și/sau caracterul neobișnuit în raport cu activitățile clientului uneia dintre persoanele prevăzute la art. 10, trezește suspiciunea de spălare a banilor sau de finanțare a actelor de terorism

Totodata, este interzisa informarea clientului cu privire la intocmirea unui asemenea raport iar incalcarea legii este sanctionata cu inchisoarea de pina la 7 ani. In plus, art.34 prevede ca secretul profesional nu este opozabil organelor de cercetare penala si instantelor de judecata.

Problema care se pune – in opinia mea – este daca

(i) aceste obligatii ce incumba avocatilor este o incalcare grava a dreptului la aparare de care dispune orice cetatean conform dispozitiilor art.24 din Constitutia Romaniei astfel cum este el interpretat prin prisma art 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art 14 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, si art 6 pct.3 Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale5 amendată de Protocolul nr. 11.

(ii) avocatii sunt pusi in situatia de a alege intre 2 situatii negative: (i) fie incalca secretul profesional a carui pastrare este ABSOLUTA  si NELIMITATA  in timp, secretul profesional fiind de ORDINE PUBLICA conform dispozitiilor art 8 si urm din Statutul profesiei; (ii) fie incalca prevederile legii 656/2002.

La modul practic, exceptia de neconstitutionalitate – in cazul in care consider ca se incalca dreptul la aparare al cetatenilor – se poate ridica fie in cazul in care un avocat este direct pus sub acuzare  pentru incalcarea legii privind prevenirea spalarii banilor si in timpul procesului penal ridica o asemenea exceptie fie daca este acuzat de un client pentru incalcarea secretului profesional si este si in acest caz un subiect al procesului penal pentru savirsirea infractiunii prevazute la art. 196 CP (la care se poate adauga si o procedura disciplinara din partea Baroului pentru incalcarea prevederilor statutare)

Exista si un aspect referitor la timp cu privire la aceasta problema. In mod cert s-au efectuat numeroase raportari facute de avocati cu privire la aceste tranzactii iar daca acestea sunt considerate ca incalcind drepturile clientilor si secretul profesional atunci avem o problema de incredere in breasla noastra. Invers, daca exista avocati care nu au facut aceste raportari – in baza obligatiei de a pastra secretul profesional – atunci Baroul este plin de infractori si se vor umple inchisorile de avocati.

Totusi, intruziunea facuta de catre Statul Roman in independenta baroului  (inclusiv in sacralitatea secretului profesional dintre avocat si client  – de unde si vorba „trebuie sa-i spui avocatului totul, ca la popa”) este contrar spiritului Constitutiei si a menirii acesteia de a proteja drepturile civile cetatenesti?

Avind in vedere caracterul democratic al Statului – consacrat de insasi Constitutie – independenta avocatilor si protejarea secretului profesional fac parte din principiile fundamentale ale justitiei unui stat democratic iar ele merita protectia venita din partea instantelor judecatoresti si nu pot fi inlaturate de catre autoritati fara a se incalca Constitutia.

Cred ca independenta baroului este o piatra de temelie a unei societati democratice si ca baroul trebuie sa fie pus la adapost de orice intruziune nerezonabila a statului. Autoreglementarea profesiei (dar nu in mod absolut) este absolut necesara interesului public vazut prin prisma necesitatii ca cetatenii sa aibe parte de o reprezentare juridica lipsita de inhibitii si care  sa fie concentrata pe protectia drepturilor si libertatilor individuale impotriva oricaror abuzuri ale Statului.

Este recunoscut faptul ca independenta baroului joaca un rol important in administrarea corecta a justitiei si ca secretul profesional este un principiu fundamental al unei justitii corecte.

In Romania tot timpul se face referire la independeta justitiei. Dar aceasta nu poate fi efectiva fara o independenta a baroului, este esential ca aceste 2 elemente sa fie prezente intr-o societate democratica. Asa cum independenta justitiei trebuie sa fie dincolo de orice indoiala, la fel este necesara sa fie si independenta baroului. Una fara alta este ca si cum ai avea o rama (independenta justitiei) dar fara pinza pictata (barou independent)

Este dincolo de orice discutie ca avocatura joaca un rol foarte important –  in fapt este fundamental – in administrarea justitiei penale si civile. Lipsa independentei profesiei juridice – calificata si pregatita profesional la cel mai inalt nivel sa faca parte din adminstrarea justitiei –determina afectarea chiar de la baza a sistemului juridic. Oricum ai privi situatia, puterile si indatoririle unui avocat sunt vitale pentru mentinerea ordinii in societate si a administrarii justitiei in interesul comunitatii.

Interpretarea dispozitiilor legale interne si internationale referitoare la dreptul la aparare ar fi golite de continut daca nu se subintelege si o independeta a profesiei avocaturii. Este foarte simplu de argumentat o asemenea pozitie: este suficient sa cititi despre procesele ce au avut loc in Romania anilor 1946-1962  cind avocatii devenisera acuzatori si nu faceau decit sa isi ceara scuze instantelor de „nevrednicia” clientilor lor care incalcasera ordinea socialista si sa solicite pedepse mici (dar nu sub 10 ani de munca silnica).

In masura in care analizam mai aprofundat dispozitiile legii 656/2002 putem sesiza un grav conflict de interese intre obligatia de a pastra secretul profesional a unui avocat si obligatia de a-si „turna” clientul autoritatilor statului chiar si in cazul in care exista doar tranzactii suspecte.

Relatia dintre avocat si client este unica si nu este comparabila cu nici o alta profesie vizata de legea 656/2002.  Aceasta includere a avocatilor in tagma „turnatorilor” afecteaza insasi esenta relatiei avocat – client si profesiei de avocat: independenta avocatului, secretul profesional si loialiatea avocatului datorata clientului sau.

In ceea ce priveste efectul negativ al acestor prevederi legale asupra profesiei de avocat eu il vad extrem de negativ chiar daca – personal – nu am auzit de un avocat invinuit sau inculpat pentru omisiunea de a raporta catre Stat a informatiilor solicitate de catre lege (asta nu inseamna ca asemenea cazuri nu exista). Dar este posibil ca, folosind aceasta prevedere legala, un procuror sa poata pune presiune pe un avocat in detrimentul acuzatului reprezentat.

Dispozitiile legale pun intr-un ireconciliabil conflict de interese avocatul si clientul sau si obliga avocatul sa puna in balanta loialitatea datorata clientului cu obligatia de a stringe probe impotriva acestuia si a le trimite catre autoritatea statului, sub sanctiunea pedepsei penale.

O analiza a legilor din alte tari arataca in Marea Britanie „Drug Trafficking Act” din 1994 prevede in mod expres ca avocatii sunt exceptati de la obligatia de a raporta catre autoritati persoane despre care stie sau banuieste ca se ocupa cu traficul de droguri. De asemenea „Criminal Justice Act” din 1988 (modificat in 1993) prevede mentiuni similare.

Exceptarea avocatilor de la obligatia de a raporta tranzactiile suspecte nu ar avea un efect negativ asupra posibilitatii parchetului de a cerceta si proba asemenea infractiuni in masura in care restul subiectilor cum ar fi banci, firme de asigurare, brokeri, notari, etc ramin sub incidenta legilor. Un avocat nu poate intermedia asemenea operatiuni fara ca acestea sa fie, la rindul lor, efectuate de alti participanti la reteaua financiara.

In concluzie, scopul statului de a cerceta si pune sub acuzare persoanele implicate in activitati de spalare a banilor nu poate fi atins prin orice mijloace si orice caz nu prin atingerea unor valori fundamentale ale Constitutiei.

Intr-o lume in care sub vesnicul motiv al luptei antiteroriste sau al celei impotriva evaziunii fiscale nu cred ca este admisibila o intruziune grava si violenta in traditionala si de esenta profesiei avocaturii – relatie client/avocat. Daca am presupune ca un avocat are dreptul sa isi „toarne” clientul atunci acesta din urma nu va putea beneficia de nici o protectie impotriva acuzarii si dreptul sau la aparare ar fi iremediabil afectat. Niciodata un client nu isi va expune pozitia in fata avocatului sau de teama ca ar putea – intr-un incert viitor – sa fie tradat chiar de catre cel care trebuie sa il protejeze de abuzurile statului.

Afectarea dreptului la aparare prin impunerea in sarcina avocatilor a obligatiei de a-si trada clientii este unul dintre drumurile care ne poarta inapoi in timp. In anii 50, mai precis.

 

PS: in Canada, Baroul a chemat in judecata Guvernul si a obtinut modificarea legii prin exceptarea avocatilor din rindul celor obligati la raportarea tranzactiilor suspecte. Acest caz mi-a oferit ideea articolului.

Cum recunoastem o posibila inselaciune?

In ultimul meu articol faceam un exercitiu de imaginatie privind modul de gindire si analiza a infractorilor specializati in infractiuni economice, in special inselaciuni.

Imediat dupa publicare presa a explodat cu stirile referitoare la cazul brokerului Sima Cristian si frauda sa (nedovedita inca la data publicarii prezentului articol, omul este nevinovat pina la proba contrara).

Acest caz m-a determinta sa fac si o parte a 2 a la articolul respectiv, intrebarea ce am primit-o cel mai des de la victime fiind „cum identificam posibilii escroci?”.

Nu exista o reteta anume sau un detector dar exista anumite elemente ce pot fi identificate in comportamentului „suspectilor”:

Ei vind sperante. Un client imi spunea ca „oamenii traiesc cu sperante” si ca acestea trebuie intretinute cu minciuni.

Vor gasi scuze cit este posibil de mult timp. Isi vor baza scuzele pe cel putin un fapt real chiar daca acesta nu are nici o legatura cu situatia.

Intotdeauna vor spune „imi asum intreaga responsabilitate” dar vor incerca in mod subtil sa arunce vina pe alte persoane si factori externi vointei lor.

Daca nu isi pot apara actiunile sau argumentele vor ataca persoana ce ii poate demasca pentru a devia atentia de la actiunilor lor dubioase.

Intotdeauna isi vor arata bunatatea sufleteasca si vor face diferite favoruri. Ideea din spatele acestor actiuni „caritabile” consta in necesitatea ulterioara ca cei ajutati sa vina in apararea reputatiei lor atunci cind va fi cazul

Cind nu mai poate minti, va tace din gura. De exemplu, va refuza sa mai ofere consultanta pentru investitii sau va demisiona „din motive personale” din anumite functii pretins a le exercita. Oricum vor ramine „prieteni” care il vor apara ulterior.

Daca este investigat de politie, va sustine intotdeauna „ca el coopereaza cu organele in drept”. Totusi, va utiliza toate mijloacele legale (si uneori chiar ilegale) pentru a stinjeni investigatia.

Cind sunt chemati sa ofere declaratii (daca nu isi exercita dreptul la tacere) vor accesa memoria selectiva cu privire la actiunile dubioase. Nu poti fi invinuit de marturie mincinoasa daca nu iti amintesti anumite stari de fapt. Este mai bine asa decit sa minti in fata organelor de ancheta.

Vor incerca ca actiunilor lor sa nu fie evident de domeniul dreptului penal. A fi prost sau lipsit de etica nu este o problema penala.

PS: va suna cunoscut aceste elemente?

Exercitiu de imaginatie

Avertizare:

Acest articol este un exercitiu de imaginatie in care am incercat modul de gindire al celor care inseala oamenii in diferite modalitati in scopul de a obtine folose materiale necuvenite. Nici un client nu mi s-a destainuit intr-un astfel de mod fata de mine dar sper ca am reusit sa prind macar o frintura din viziunea lor asupra “activitatii” ce o desfasoara.

______________

Un coleg in ale crimei mi-a spus odata ca “oamenii traiesc cu speranta”. Ca si infractor cu multe inselaciuni la activ ma bazez pe sperantele si visele tale hranindu-le cu minciuni.

O schema destul de usor de pus in practica este cea in care cauti “investitori” dispusi sa isi riste sumele de bani strinse in banca sau tinute la saltea pentru a obtine un cistig material mai mare decit dobinda bancara si intr-o perioada scurta de timp.

Acesti “investitori” apreciaza un leadership ce isi demonstreaza increderea si performantele financiare ale “companiei” in care vor “investi”. Ei vor sa auda un manager care exulta de incredere in “compania” sa si in viitorul “afacerii”. Impreuna cu partenerul meu am construit o imagine de manager puternic si increzator promitind “investitorilor” un viitor plin de realizari si aratindu-le situatii financiare false.

Ca si infractori (si nu ne este rusine sa ne numim astfel) consideram ca umanismul “investitorilor” este o slabiciune ce poate fi folosita in favoarea noastra fara nici remuscare. Masuram eficienta actiunii prin nivelul de incredere ce ni-l acorda victimele.

Impreuna cu “asociatul” meu am construit in jurul nostru o imagine falsa de integritate si astfel cistigam increderea victimelor.  Donam sume de bani in scop caritabil si chiar participam la diferite actiuni sociale pentru a cistiga increderea “investitorilor”. In timp ce ajutam batrinii sa traverseze strada ne aducem la indeplinire – fara nici o tresarire a inimii – inselaciunea care va lasa victimele fara banii strinsi de-o viata si care poate lasa oameni fara casa, fara slujba si copii lor fara bani de scoala / facultate.

“Asociatul” meu si cu mine nu am discutat nici macar o singura data despre moralitate sau dreptate. Pur si simplu nu ne pasa de victimele inselaciunilor facute. Discutiile noastre se rezuma doar la succesul actiunilor indelung planificate si executate cu grija.

Desfasuram aceasta activitate pur si simplu pentru ca credem ca o putem face iar realitatea ne arata ca o facem chair foarte bine. Ne folosim de visele, aspiratiile si sperantele “investitorilor” pentru o viitor mai bun. Mai important, exploatam la maxim lipsa de scepticism a victimelor care rezulta din imaginea de oameni integri si de incredere ce o dezvoltam de-a lungul timpului.

Speranta este o calitate umana foarte buna si ea ne motiveaza sa cladim un viitor mai bun. Din fericire pentru mine si “asociatul”meu aceasta ne permite sa o exploatam si ne ajuta in executarea planului noastru.

Iar in final totul se reduce la prezumtia de nevinovatie si la probele administrate, nu-i asa?

Scurt si la obiect

Din intimplare am gasit pe internet acest articol referitor la o nota in forma olografa apartinind lui Abraham Lincol si care se gaseste in original la Arhivele Nationale din Washington.

M-a impresionat faptul ca Lincol a avut nevoie de doar 7 cuvinte (calculate la varianta engleza a textului) pentru a salva o viata si a demonstra netemeinicia unei sentinte judecatoresti. O chestiune ideala pentru un avocat, nu-i asa? Mai ales daca luam in considerare ca A. Lincol era el insusi avocat.

Speta era simpla – soldatul Michael Delaney a fost condamnat la moarte pentru dezertare de la regimentul sau din Colorado. Dar el nu a dezertat din lasitate si nici nu o facuse pentru a se intoarce acasa. El a fost arestat in timp ce lupta pentru un alt regiment, tot din Colorado. Dar cum in armata – indiferent de tara – regulamentul este Alpha si Omega vietii militare,  judecatorul militar l-a condamnat la moarte

In momentul in care a primit sentinta de condamnare spre confirmare (pe acea vreme exista un alt regim procedural penal J )Lincol a raspuns cu doar aceste 7 cuvinte: „Let him fight instead of being shot”

Oare nu este o solutie corecta la problema clientului cel mai simplu si scurt raspuns? Si oare acesta nu poate fi comunicat in cuvinte simple si redus la esenta?

Daca cererile facute de catre avocati arata ca si Regulamentul Federatiei Internationale de Lupte Greco-Romane atunci este posibil sa nu sune corect (si eventual sa enerveze judecatorul care deja stie ca are de citit 100 de dosare / sedinta de judecata) desi clientul are dreptate.

Ce am putea face? Sa scriem mai putin – la fel ca Lincoln, mai concentrat pe esenta pozitiei clientului si sa nu ne consideram scribi platiti in functie de numarul de cuvinte scrise

Achizitionare unei firme offshore

In cazul in care doriti sa cumparati firme offshore deja infiintate (dar care nu au fost folosite in operatiuni comerciale), agentul autorizat cu care colaborez in asemenea cazuri mi-a comunicat optiunile prezentate mai jos. Unele firme au deja conturi bancare deschise urmind ca ulterior achizitionarii sa fie schimbata persoana imputernicita sa opereze aceste conturi in persoana celui care va detine actiunile firmei offshore.

IMPORTANT – utilizati firmele offshore pentru optimizare fiscala si nu pentru evaziune fiscala. Consultati un expert contabil sau un avocat pentru a cunoaste prevederile legii fiscale si penale in privinta utilizarii unor firme offshore.

Name Jurisdiction Date of Incorporation Bank Account
Natcerus Limited Cyprus 10.08.2012 Bank account opening included  
Siligram Gold Limited Cyprus 10.08.2012 Bank account opening included  
Nevotech Limited Cyprus 31.12.2007 Bank account opening included  
CHRYSALIS DEVELOPMENT CONSULTANTS LIMITED
(audited accounts; registered with Cyprus Immigration Authhority to hire foreigners)
Cyprus 06.05.2004 SCB (HK)Hellenic bank (Cyprus)  
Lacerta Ltd. Belize 29.11.2010 Bank account opening included (options available)  
Intemicroup Limited Belize 02.05.2012 Bank account opening included (options available)  
Orpora Corporation***ORIGINAL DOCUMENTS IN MOSCOW OFFICE*** Belize 02.05.2012 Bank account opening included (options available)  
Baytec Corporation***ORIGINAL DOCUMENTS IN MOSCOW OFFICE*** Belize 06.06.2012 Bank account opening included (options available)  
ADAPTAS (SINGAPORE) PTE.***RESERVED*** Singapore 26.03.2012 Bank account opening included (options available)  
Arrington (Singapore) Pte Ltd***RESERVED*** Singapore 12.03.2012 Bank account opening included (options available)  
Success Universe Corporation Limited Hong Kong Jun 2012 Can be arranged under additional cost  
Great Bravo Limited Hong Kong Jun 2012 Can be arranged under additional cost  
Top Victory Corporation Limited Hong Kong Jun 2012 Can be arranged under additional cost  
Golden Ever Corporation Limited Hong Kong May 2012 Can be arranged under additional cost  
Alaminos Trading Ltd Seychelles 09.03.2012 Bank account opening included (options available)  
Rosehigh Trading Seychelles 06.06.2012 Bank account opening included (options available)  
Licore Corporation***ORIGINAL DOCUMENTS IN MOSCOW OFFICE*** Seychelles 01.06.2012 Bank account opening included (options available)  
Allectro Trading Limited Seychelles 01.06.2012 Bank account opening included (options available)  
Properia Corporation BVI 13.06.2012 Bank account opening included (options available)  
Clanoventa Corporation BVI 13.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Arie International Limited BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Salamiou Trading BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Suture Investments Ltd BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Anarisa Limited BVI 13.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Enigmi Investments BVI 13.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Appra Trading Ltd BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Bicen Trading Ltd BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Firem Investments Ltd BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Maroh Trading Ltd BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Dajada Investments Ltd BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Teyose Trading Ltd BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Mevana Limited BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Agaliasi Investments Ltd BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Hagion Limited BVI 13.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Makran Incorporation Ltd BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  

 

 

Ex-condamnatii – sa-i angajam sau nu?

In privinta verificarilor facute cu privire la cazierul judiciar al candidatilor la un post intr-o companie, angajatorul este prins intre ciocan si nicovala. Pe de-o parte, aceste verificari ar putea sa conduca la initierea de procese ce au drept obiect discriminarea (motive se gasesc, inclusiv doritori de asemenea procese). Pe de alta parte, verificarea acestui background al candidatului poate arata informatii foarte importante despre acesta si poate proteja angajatorul de viitoare probleme destul de grave. Din analiza mea facuta pina la data editarii prezentului articol, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii nu s-a pronuntat pe o asemenea tematica.

In prezent, combaterea discriminarii este reglementata de catre OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Conform Secțiunii I: Egalitatea în activitatea economică și în materie de angajare și profesie se sanctioneaza ca si contraventie discriminarea unei persoane pentru motivul că aparține unei anumite rase, naționalități, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, într-un raport de muncă.

Totodata, este cunoscut faptul ca incidenta infractionalitatii este mai mare in rindul unor minoritati nationale (nu discut aici nici motivele unei asemenea incidente marite) si implicit orice refuz de a angaja o persoana ce are cazier judiciar poate fi extins ca si o discrimare facuta fata de o anume minoritate.

Parerea mea este ca un refuz de a angaja o persoana bazata strict pe existenta unui cazier judiciar este nelegala si potential prejudiciabila raportata la angajator, cu mari riscuri legale si pecuniare.

Pentru a fi mai clar si a elimina discutii inutile precizez ca nu fac obiectul acestui articol posturile / profesiile pentru care legea prevede in mod clar ca si cerinta lipsa cazierului judiciar.

O alta problema ce merita discutata este refuzul de a angaja o persoana doar pentru ca a fost arestata preventiv intr-o anumita cauza, fara a exista o condamnare definitiva.

Un asemenea motiv este vadit nelegal deoarece arestarea preventiva nu demonstreaza faptul ca persoana respectiva este vinovata de savirsirea vreunei infractiuni si nici nu arata o conduita infractionala periculoasa.

O politica rezonabila a unei companii in incercarea de a evita viitoare acuzatii de discriminare poate contine cel putin o verificare orientata catre anumite elemente clare cum ar fi: natura infractiunii, durata condamnarii si natura postului oferit. La aceste elemente ar fi bine sa se adauge si oferirea candidatului a unei posibilitati de a fi evaluat in cadrul unui interviu.

Pina la urma important este ca excluderea candidatului sa fie facuta in urma unei analiza individuale si nu bazata doar pe existenta unui cazier judiciar.

Nu trebuie uitat nici faptul ca o persoana ce si-a executat pedeapsa si a fost eliberata este un cetatean care si-a platit datoria fata de societate si ca este in interesul acesteia din urma sa il reintegreze cit mai rapid si complet, evitind astfel aparitia unui nou infractor. Recidivist, de aceasta data.

Search This Site:

toateblogurile.ro

toateBlogurile.ro

Experienta si practica unui avocat

Atunci când se instituie măsuri asigurătorii în procesul penal, nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înființează măsura asigurătorie

October 20, 2017

Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a pronunțat in 16.10.2017, cu privire la recursul în interesul legii declarat de Curtea de Apel Brașov vizând obligația organelor judiciare de a dispune măsuri asiguratorii în cauzele penale aflate în faza de judecată în ipoteza în care din verificările […]

Curtea de Conturi, Casa Asigurari Sanatate Ilfov, ANAF-ul sau incompetenta statului

October 13, 2017

Anul 2014 e.n. Camera de Conturi Ilfov efectueaza un control la Casa de Asigurari Ilfov in urma caruia emite decizia nr 10/2014 care – paragraful 14 alin 2 – obliga Casa de Sanatate Ilfov sa emita decizii de impunere prin care sa solicite tuturor vinzatorilor de bunuri imobile – ce nu figurau pe listele CAS […]

Consecintele dezincrimarii evaziunii fiscale prevazute de art 6 din legea 241/2005

May 11, 2015

În ziua de 7 mai 2015, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere următoarele excepții de neconstituționalitate: Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 […]

Exceptie neconstitutionalitate privind evaziunea fiscala ADMISA

May 7, 2015

În ziua de 7 mai 2015, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere următoarele excepții de neconstituționalitate: Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 […]

Cind fiecare face ce vrea

March 31, 2015

Astazi voi posta 2 motivari din cadrul contestatiei unei camere preliminare ce au ca si obiect contestarea competentei DGA de a efectua acte de urmarire penala si interceptari telefonice in dosare penale in care nici una din persoanele implicate nu are calitatea de personal incadrat in Ministerul Adminstratiei si Internelor. Intrebarea ce se ridica in […]

Membru al INTERNATIONAL ASSOCIATION OF PENAL LAW

Membru al INTERNATIONAL ASSOCIATION OF PENAL LAW

Recent Comments:

  • Talnaci Andreea: Ca judecătorul, in fata probelor toti putem trage o concluzie, cat ca a lui este oficială. E ca si cum ati spune ca mama unui copil omorât de un indiv...
  • Costache Mihai: mergeti la politie si vedeti despre ce este vorba. puteti refuza sa dati declaratie si sa fixati o alta audiere la care sa va prezentati cu un avocat...
  • Costache Mihai: nu exista un termen legal de solutionare a unui asemenea dosar. in mod cert, dosarul dvs nu este tergiversat fiind deschis abia in octombrie 2016 deci...
  • Costache Mihai: buna ziua, este obligatia politiei sa ancheteze orice plingere este depusa. Solutionarea acestei plingeri se va face in functie de rezultatul acestor...
  • Ion Mezei: Buna ziua!Am fost reclamat de catre un vecin direct la judecatorie pentru agresiune verbala,etc.Instanta a hotarat ca nu are are calitate procesuala s...