Home » Gandurile si sfaturile unui avocat » Recent Articles:

Evaziunea fiscala este justificata – argumentele unui evazionist filozof (1)

1. Regula „majoritatea decide”Majoritatea dintr-o societate are dreptul de a-si impune vointa asupra minoritatii fie in mod absolut fie in limitele Constitutiei.

Argumentul evazionistului: se sustine ca o democratie este acolo unde 2 lupi si o oaie voteaza cine va fi desemnat „cina din aceasta seara”. Morala este ca votul majoritatii haitei de lupi de a desemna minoritatea ovina ca si mincare de seara nu justifica incalcarea drepturilor oilor la viata, libertate si proprietate. Din aceleasi motive doar pentru ca majoritatea voteaza ca cei care nu isi platesc taxele sa fie condamnati la inchisoare/amenda/executare silita/confiscarea averii nu inseamna ca este un lucru moralmente corect.

Regula „majoritatea decide” este intemeiat pe falsa premisa ca desi un vecin nu are dreptul de a-si apropria bunurile tale totusi societatea – in ansamblul sau – are un temei moral sa faca asta. Asumind ca societatea are acest drept, cine garanteaza faptul ca aceasta se va opri doar la taxe? De unde isi are societatea autoritatea de a folosi Constitutia pentru a oferi Executivului puteri pe care nici un cetatean – privit individual – nu le are si nici nu le va avea vreodata?

Daca un vecin nu are dreptul de a te forta sa devii sclavul sau putem accepta ca 2 vecini au acest drept? Daca nu 2, ce spuneti despre 1.000 de vecini, 10.000, sau chiar 22 milioane? Ce confera dreptul unei societati sa actioneze intr-un mod in care individul nu o poate face? Un grup de 2 oameni nu va avea puteri mai mari decit fiecare dintre componentii grupului. Si atunci am putea extinde argumentul la intreaga societate, nu? Astfel, daca vecinul nu are dreptul sa isi insuseasca bunurile tale doar pentru ca asa doreste, de ce credem ca societatea in ansamblul sau poate face asta?

 2. Argumentul „taxele reprezinta contravaloarea serviciilor oferite de Stat si a beneficiului obtinut de cetatean in urma utilizarii lor”: Statul ofera cetatenilor sai servicii iar cetatenii care se folosesc de acestea trebuie sa dea ceva in schimbul lor sub forma de impozit.

Argumentul evazionistului:  Problema nu este asa de clara si simpla cum crede Fiscul. In primul rind, argumentul presupune ca obligatia de a plati taxele apare in mod automat cind beneficiezi direct sau indirect de serviciile oferite de Stat, chiar daca beneficiarul nu si-a dat consimtamintul cu privire la insasi existenta respectivelor servicii. In al doilea rind, se prezuma – fals – ca fiecare contribuabil si-a manifestat consimtamintul in mod liber si valid la tranzactie si la stabilirea pretului acesteia. In al treilea rind, prezuma in mod fals ca valoarea impozitului este proportionala cu valoarea de piata a serviciului oferit si a beneficiilor obtinute.

  • Impozitarea te forteaza sa platesti ce nu ai fost de acord sa cumperi

Pe scurt, nu datorez nimic nimanui pentru acele servicii pe care cineva, in mod voluntar, a ales sa le presteze fara sa aibă consimtamintul meu in vederea platii. In consecinta directa, Statul nu are dreptul de a obtine cu forta o plata care nu a fost consimtita de platitor atit asupra existentei cit si a valorii acesteia.

Daca beneficiez de un serviciu pe care cineva, in mod voluntar, il presteaza si pentu care nu am fost intrebat sau consultat cu privire la el atunci de ce sa am vreo obligatie fata de prestator chiar daca beneficiez in mod indirect de acesta? Daca nu iti convine ca altii beneficiaza in mod indirect de serviciul prestat atunci sa nu il face. In caz contrar incearca urmatoarea activitate – iesi pe strada pe care locuiesti, curata si spala trotuarul iar apoi trimite factura catre locuitorii strazii. Vezi daca iti plateste cineva datoria.

  •  Impozitarea te obliga sa platesti un serviciu al carui pret este stabilit in regim de monopol

Experienta sociala ne arata ca impozitarea nu are nici o legatura cu valoarea de piata a serviciilor oferite de Stat. Unul dintre motivele acestui aspect este faptul ca valoarea impozitului nu este negociata intre „cumparatorul-cetatean” si „vinzatorul-stat” pe o piata libera.Dar impozitarea excesiva transforma o parte in victima si alta in hot. Ghiciti care cum este.

 

-va urma-

Science fiction juridic: evaziune fiscala ca legitima aparare a cetatenilor impotriva agresiunilor Guvernului

Conform Constitutiei (din orice stat civilizat) toti cetatenii au obligatia de a contribui la cheltuielile publice prin plata de taxe si impozite. Dar nici un articol din Constitutie nu coroboreaza aceasta obligatie cu un drept de a controla (intr-un mod practic) modul in care sunt efectuate aceste cheltuieli publice precum si daca contribuabilul este de acord sau nu cu aceste cheltuieli.

Conform teoriei dreptului fiscal, toate taxele sunt platite de bunavoie de catre cetateni care beneficiaza in schimb de protectia statului precum si de alte servicii publice (invatamint, sanatate, justitie, cultura, etc). Acaest lucru seaman izbitor de mult cu cefinitia societatilor de asigurare de tip mutual – adica acele societati in care fiecare membru al unei organizatii mutuale este in acelasi timp asigurat si asigurator. Deci am putea spune astfel ca statul este o organizatie de acest tip. In consecinta, orice cetatean care nu mai doreste sa participe la costuri si sa beneficieze de protectia si serviciile oferite de stat este liber sa isi retraga participarea. De bunavoie achita taxele, de bunavoie sa poate retrage din acest mecanism.

Dar aceasta constructie teoretica nu corespunde sub nici o forma vietii reale. In realitate, guvernul se comporta ca un tilhar care spune victimei sale „Viata sau banii”. Din aceasta cauza si in unanimitate platitorii de taxe achita sumele de bani in baza acestei amenintari.

Este adevarat ca Guvernul nu are nevoie sa pindeasca la drumul mare si sa iasa din tufisuri tinind in mina o arma, sustragind victimei sale portofelul. Dar folosirea mai multor hirtii (denumite acte fiscale pentru a linisti victimele) nu face ca jaful sa fie mai acceptabil, dimpotriva.

Ca o diferenta intre un tilhar de drept comun si Guvern, primul isi asuma responsabilitatea in mod personal. El nu pretinde ca are un drept prevazut de lege in baza caruia te deposedeaza de bani sau ca banii furati ii va folosi in interesul tau. El nu spune ca este altceva decit un simplu tilhar.

Dupa ce iti ia banii, tilharul te lasa liber sa te plimbi unde vrei. Nu te urmareste de-a lungul drumului interzicindu-ti sa faci o fapta sau alta si nici nu te obliga sa faci anumite fapte sustinind ca sunt in interesul tau.

Din acest punct de vedere, acei tilhari care se autointituleaza „Guvern” procedeaza exact invers decit cei descrisi anterior

Primul lucru ce poate fi observat este ca – spre deosebire de un tilhar obisnuit – Guvernul nu isi asuma responsabilitatea faptelor sale. Dimpotriva, ei desemneaza intr-un mod nepublic (dar nu secret) citiva functionari care vor actiona in numele sau.

Dupa numirea functionarului, Guvernul va face instructajul functionarului sau:

Du-te la XY si spune-i ca „guvernul” are nevoie de bani pentru a acoperi cheltuiala pentru protectia persoanei sale si a bunurilor detinute. Daca iti va argumenta ca nu a semnat nici un contract cu noi si ca nu doreste protectia Guvernului, spune-i ca nu este treaba lui si ca noi AM ALES sa il protejam indiferent daca vrea sau nu. Si daca iti va da banii, promite-i ca vom oferi o chitanta care il va proteja de alte asemenea cereri pe intreg parcursul anului.

Daca va refuza sa se conformeze cererilor tale, executa silit toate bunurile sale si opreste banii nu numai pentru solicitarea noastra initiala cit si pentru cheltuielile ocazionate de aceaste executare silita. Daca opune rezistenta la executarea silita, atunci solicita ajutorul altor membri ai Guvernului. Daca rezistenta va continua in forma armata atunci captureaza-l, intocmeste rechizitoriul, obtine o condamnare si trimite-l la inchisoare.”

Acest fragment este, de fapt, varianta pentru cetatenii de rind a Codului Fiscal, Codului de Procedura Fiscala, Codului Penal si Codului de Procedura penala.

Aceste acte normative stau la baza platii „voluntare” a taxelor si impozitelor. Tot ele sunt si temeiul „suportului” acordat de catre cetateni Guvernului in actiunile sale de impartire si folosire a banilor publici in „beneficiul” cetatenilor sai.

De ce ar trebui sa fie – de lege ferenda – evaziune fiscala un caz de legitima aparare?

Pentru ca fiecare cetatean care plateste un ban Guvernului nu face decit sa ofere acestuia mijloacele materiale de a scoate mai multi bani de la acelasi cetatean platitor;

Pentru ca Guvernul care incaseaza banii ii va folosi dupa bunul sau plac, inclusiv pentru a viitoare „tilharii” facute impotriva propriilor cetateni.

Pentru ca este o absurditate perfecta faptul ca anumite persoane (functionari publici) incaseaza cu forta banii de la cetateni in scopul de a-l proteja tocmai de asemenea actiuni;

Pentru ca este absurd ca acesti functionari sa incaseze banii cu forta pentru a proteja un cetatean care nu doreste sa fie protejat;

Pentru ca singura cale ca cetatenii sa aibe libertate politica (adica dreptul de a-si exercita prerogative acordate de lege) este aceea de a-si pastra banii in propriul buzunar pina cind vor primi asigurari rezonabile de la Guvern ca acestia vor fi folositi in beneficiul lor si nu impotriva lor;

Pentru ca nu exista un Guvern in aceasta lume care sa poate fi calificat „de incredere” sau sa fie suspectat de intentii bune la adresa cetatenilor sai

Prin prisma celor mentionate in aceasta lucrare, nu credeti ca evaziune fiscala este o forma de legitima aparare impotriva abuzurilor statului? Oare instantele penale vor lua in considerare o asemenea argumentatie?

Avocatul, clientul si o lege care obliga avocatul la incalcarea altei legi, sub sanctiune penala.

Infractiunea de spalare a banilor este prevazuta si  sanctionata conform art 29 din legea 656/2002 R ca fiind  „ a)schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; b)ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni; c)dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.

Legiuitorul roman a creat Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor (ONPCSB)  are ca obiect de activitate „[…] prevenirea si combaterea spalarii banilor si a finantarii actelor de terorism, scop în care primeste, analizeaza, prelucreaza informatii si sesizeaza, în conditiile art.6 alin (1), Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie”, iar în situatia în care se constata existenta unor operatiuni suspecte de finantare a unor acte de terorism sesizeaza de îndata si Serviciul Român de Informatii..

Sub incidenta acestei legi, ca si persoane obligate sa efectuze raportari catre ONPCSB se afla si avocatii, articolul 10 fiind clar in aceasta privinta : „notarii publici, AVOCAȚII  și alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistență în întocmirea sau perfectarea de operațiuni pentru clienții lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acțiuni sau părți sociale ori elemente ale fondului de comerț, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clienților, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcționării sau administrării unei societăți comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societăților comerciale, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare ori desfășurarea, potrivit legii, a altor activități fiduciare, precum și în cazul în care își reprezintă clienții în orice operațiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile

In privinta termenului de „avocat” nu exista discutii, categoria profesionala si activitatile specifice profesiei fiind clar reglementate de catre dispozitiile legii 51 / 1995 si Statutul profesiei.

Conform art.21 din legea 656/2002, avocatii au obligatia de a intocmi un raport scris in forma prevazuta de lege prin care sa raporteze inclusv tranzactiil suspecte. Prin „ tranzactie suspecta” se intelege „operațiunea care aparent nu are un scop economic sau legal ori care, prin natura ei și/sau caracterul neobișnuit în raport cu activitățile clientului uneia dintre persoanele prevăzute la art. 10, trezește suspiciunea de spălare a banilor sau de finanțare a actelor de terorism

Totodata, este interzisa informarea clientului cu privire la intocmirea unui asemenea raport iar incalcarea legii este sanctionata cu inchisoarea de pina la 7 ani. In plus, art.34 prevede ca secretul profesional nu este opozabil organelor de cercetare penala si instantelor de judecata.

Problema care se pune – in opinia mea – este daca

(i) aceste obligatii ce incumba avocatilor este o incalcare grava a dreptului la aparare de care dispune orice cetatean conform dispozitiilor art.24 din Constitutia Romaniei astfel cum este el interpretat prin prisma art 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art 14 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, si art 6 pct.3 Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale5 amendată de Protocolul nr. 11.

(ii) avocatii sunt pusi in situatia de a alege intre 2 situatii negative: (i) fie incalca secretul profesional a carui pastrare este ABSOLUTA  si NELIMITATA  in timp, secretul profesional fiind de ORDINE PUBLICA conform dispozitiilor art 8 si urm din Statutul profesiei; (ii) fie incalca prevederile legii 656/2002.

La modul practic, exceptia de neconstitutionalitate – in cazul in care consider ca se incalca dreptul la aparare al cetatenilor – se poate ridica fie in cazul in care un avocat este direct pus sub acuzare  pentru incalcarea legii privind prevenirea spalarii banilor si in timpul procesului penal ridica o asemenea exceptie fie daca este acuzat de un client pentru incalcarea secretului profesional si este si in acest caz un subiect al procesului penal pentru savirsirea infractiunii prevazute la art. 196 CP (la care se poate adauga si o procedura disciplinara din partea Baroului pentru incalcarea prevederilor statutare)

Exista si un aspect referitor la timp cu privire la aceasta problema. In mod cert s-au efectuat numeroase raportari facute de avocati cu privire la aceste tranzactii iar daca acestea sunt considerate ca incalcind drepturile clientilor si secretul profesional atunci avem o problema de incredere in breasla noastra. Invers, daca exista avocati care nu au facut aceste raportari – in baza obligatiei de a pastra secretul profesional – atunci Baroul este plin de infractori si se vor umple inchisorile de avocati.

Totusi, intruziunea facuta de catre Statul Roman in independenta baroului  (inclusiv in sacralitatea secretului profesional dintre avocat si client  – de unde si vorba „trebuie sa-i spui avocatului totul, ca la popa”) este contrar spiritului Constitutiei si a menirii acesteia de a proteja drepturile civile cetatenesti?

Avind in vedere caracterul democratic al Statului – consacrat de insasi Constitutie – independenta avocatilor si protejarea secretului profesional fac parte din principiile fundamentale ale justitiei unui stat democratic iar ele merita protectia venita din partea instantelor judecatoresti si nu pot fi inlaturate de catre autoritati fara a se incalca Constitutia.

Cred ca independenta baroului este o piatra de temelie a unei societati democratice si ca baroul trebuie sa fie pus la adapost de orice intruziune nerezonabila a statului. Autoreglementarea profesiei (dar nu in mod absolut) este absolut necesara interesului public vazut prin prisma necesitatii ca cetatenii sa aibe parte de o reprezentare juridica lipsita de inhibitii si care  sa fie concentrata pe protectia drepturilor si libertatilor individuale impotriva oricaror abuzuri ale Statului.

Este recunoscut faptul ca independenta baroului joaca un rol important in administrarea corecta a justitiei si ca secretul profesional este un principiu fundamental al unei justitii corecte.

In Romania tot timpul se face referire la independeta justitiei. Dar aceasta nu poate fi efectiva fara o independenta a baroului, este esential ca aceste 2 elemente sa fie prezente intr-o societate democratica. Asa cum independenta justitiei trebuie sa fie dincolo de orice indoiala, la fel este necesara sa fie si independenta baroului. Una fara alta este ca si cum ai avea o rama (independenta justitiei) dar fara pinza pictata (barou independent)

Este dincolo de orice discutie ca avocatura joaca un rol foarte important –  in fapt este fundamental – in administrarea justitiei penale si civile. Lipsa independentei profesiei juridice – calificata si pregatita profesional la cel mai inalt nivel sa faca parte din adminstrarea justitiei –determina afectarea chiar de la baza a sistemului juridic. Oricum ai privi situatia, puterile si indatoririle unui avocat sunt vitale pentru mentinerea ordinii in societate si a administrarii justitiei in interesul comunitatii.

Interpretarea dispozitiilor legale interne si internationale referitoare la dreptul la aparare ar fi golite de continut daca nu se subintelege si o independeta a profesiei avocaturii. Este foarte simplu de argumentat o asemenea pozitie: este suficient sa cititi despre procesele ce au avut loc in Romania anilor 1946-1962  cind avocatii devenisera acuzatori si nu faceau decit sa isi ceara scuze instantelor de „nevrednicia” clientilor lor care incalcasera ordinea socialista si sa solicite pedepse mici (dar nu sub 10 ani de munca silnica).

In masura in care analizam mai aprofundat dispozitiile legii 656/2002 putem sesiza un grav conflict de interese intre obligatia de a pastra secretul profesional a unui avocat si obligatia de a-si „turna” clientul autoritatilor statului chiar si in cazul in care exista doar tranzactii suspecte.

Relatia dintre avocat si client este unica si nu este comparabila cu nici o alta profesie vizata de legea 656/2002.  Aceasta includere a avocatilor in tagma „turnatorilor” afecteaza insasi esenta relatiei avocat – client si profesiei de avocat: independenta avocatului, secretul profesional si loialiatea avocatului datorata clientului sau.

In ceea ce priveste efectul negativ al acestor prevederi legale asupra profesiei de avocat eu il vad extrem de negativ chiar daca – personal – nu am auzit de un avocat invinuit sau inculpat pentru omisiunea de a raporta catre Stat a informatiilor solicitate de catre lege (asta nu inseamna ca asemenea cazuri nu exista). Dar este posibil ca, folosind aceasta prevedere legala, un procuror sa poata pune presiune pe un avocat in detrimentul acuzatului reprezentat.

Dispozitiile legale pun intr-un ireconciliabil conflict de interese avocatul si clientul sau si obliga avocatul sa puna in balanta loialitatea datorata clientului cu obligatia de a stringe probe impotriva acestuia si a le trimite catre autoritatea statului, sub sanctiunea pedepsei penale.

O analiza a legilor din alte tari arataca in Marea Britanie „Drug Trafficking Act” din 1994 prevede in mod expres ca avocatii sunt exceptati de la obligatia de a raporta catre autoritati persoane despre care stie sau banuieste ca se ocupa cu traficul de droguri. De asemenea „Criminal Justice Act” din 1988 (modificat in 1993) prevede mentiuni similare.

Exceptarea avocatilor de la obligatia de a raporta tranzactiile suspecte nu ar avea un efect negativ asupra posibilitatii parchetului de a cerceta si proba asemenea infractiuni in masura in care restul subiectilor cum ar fi banci, firme de asigurare, brokeri, notari, etc ramin sub incidenta legilor. Un avocat nu poate intermedia asemenea operatiuni fara ca acestea sa fie, la rindul lor, efectuate de alti participanti la reteaua financiara.

In concluzie, scopul statului de a cerceta si pune sub acuzare persoanele implicate in activitati de spalare a banilor nu poate fi atins prin orice mijloace si orice caz nu prin atingerea unor valori fundamentale ale Constitutiei.

Intr-o lume in care sub vesnicul motiv al luptei antiteroriste sau al celei impotriva evaziunii fiscale nu cred ca este admisibila o intruziune grava si violenta in traditionala si de esenta profesiei avocaturii – relatie client/avocat. Daca am presupune ca un avocat are dreptul sa isi „toarne” clientul atunci acesta din urma nu va putea beneficia de nici o protectie impotriva acuzarii si dreptul sau la aparare ar fi iremediabil afectat. Niciodata un client nu isi va expune pozitia in fata avocatului sau de teama ca ar putea – intr-un incert viitor – sa fie tradat chiar de catre cel care trebuie sa il protejeze de abuzurile statului.

Afectarea dreptului la aparare prin impunerea in sarcina avocatilor a obligatiei de a-si trada clientii este unul dintre drumurile care ne poarta inapoi in timp. In anii 50, mai precis.

 

PS: in Canada, Baroul a chemat in judecata Guvernul si a obtinut modificarea legii prin exceptarea avocatilor din rindul celor obligati la raportarea tranzactiilor suspecte. Acest caz mi-a oferit ideea articolului.

Cum recunoastem o posibila inselaciune?

In ultimul meu articol faceam un exercitiu de imaginatie privind modul de gindire si analiza a infractorilor specializati in infractiuni economice, in special inselaciuni.

Imediat dupa publicare presa a explodat cu stirile referitoare la cazul brokerului Sima Cristian si frauda sa (nedovedita inca la data publicarii prezentului articol, omul este nevinovat pina la proba contrara).

Acest caz m-a determinta sa fac si o parte a 2 a la articolul respectiv, intrebarea ce am primit-o cel mai des de la victime fiind „cum identificam posibilii escroci?”.

Nu exista o reteta anume sau un detector dar exista anumite elemente ce pot fi identificate in comportamentului „suspectilor”:

Ei vind sperante. Un client imi spunea ca „oamenii traiesc cu sperante” si ca acestea trebuie intretinute cu minciuni.

Vor gasi scuze cit este posibil de mult timp. Isi vor baza scuzele pe cel putin un fapt real chiar daca acesta nu are nici o legatura cu situatia.

Intotdeauna vor spune „imi asum intreaga responsabilitate” dar vor incerca in mod subtil sa arunce vina pe alte persoane si factori externi vointei lor.

Daca nu isi pot apara actiunile sau argumentele vor ataca persoana ce ii poate demasca pentru a devia atentia de la actiunilor lor dubioase.

Intotdeauna isi vor arata bunatatea sufleteasca si vor face diferite favoruri. Ideea din spatele acestor actiuni „caritabile” consta in necesitatea ulterioara ca cei ajutati sa vina in apararea reputatiei lor atunci cind va fi cazul

Cind nu mai poate minti, va tace din gura. De exemplu, va refuza sa mai ofere consultanta pentru investitii sau va demisiona „din motive personale” din anumite functii pretins a le exercita. Oricum vor ramine „prieteni” care il vor apara ulterior.

Daca este investigat de politie, va sustine intotdeauna „ca el coopereaza cu organele in drept”. Totusi, va utiliza toate mijloacele legale (si uneori chiar ilegale) pentru a stinjeni investigatia.

Cind sunt chemati sa ofere declaratii (daca nu isi exercita dreptul la tacere) vor accesa memoria selectiva cu privire la actiunile dubioase. Nu poti fi invinuit de marturie mincinoasa daca nu iti amintesti anumite stari de fapt. Este mai bine asa decit sa minti in fata organelor de ancheta.

Vor incerca ca actiunilor lor sa nu fie evident de domeniul dreptului penal. A fi prost sau lipsit de etica nu este o problema penala.

PS: va suna cunoscut aceste elemente?

Exercitiu de imaginatie

Avertizare:

Acest articol este un exercitiu de imaginatie in care am incercat modul de gindire al celor care inseala oamenii in diferite modalitati in scopul de a obtine folose materiale necuvenite. Nici un client nu mi s-a destainuit intr-un astfel de mod fata de mine dar sper ca am reusit sa prind macar o frintura din viziunea lor asupra “activitatii” ce o desfasoara.

______________

Un coleg in ale crimei mi-a spus odata ca “oamenii traiesc cu speranta”. Ca si infractor cu multe inselaciuni la activ ma bazez pe sperantele si visele tale hranindu-le cu minciuni.

O schema destul de usor de pus in practica este cea in care cauti “investitori” dispusi sa isi riste sumele de bani strinse in banca sau tinute la saltea pentru a obtine un cistig material mai mare decit dobinda bancara si intr-o perioada scurta de timp.

Acesti “investitori” apreciaza un leadership ce isi demonstreaza increderea si performantele financiare ale “companiei” in care vor “investi”. Ei vor sa auda un manager care exulta de incredere in “compania” sa si in viitorul “afacerii”. Impreuna cu partenerul meu am construit o imagine de manager puternic si increzator promitind “investitorilor” un viitor plin de realizari si aratindu-le situatii financiare false.

Ca si infractori (si nu ne este rusine sa ne numim astfel) consideram ca umanismul “investitorilor” este o slabiciune ce poate fi folosita in favoarea noastra fara nici remuscare. Masuram eficienta actiunii prin nivelul de incredere ce ni-l acorda victimele.

Impreuna cu “asociatul” meu am construit in jurul nostru o imagine falsa de integritate si astfel cistigam increderea victimelor.  Donam sume de bani in scop caritabil si chiar participam la diferite actiuni sociale pentru a cistiga increderea “investitorilor”. In timp ce ajutam batrinii sa traverseze strada ne aducem la indeplinire – fara nici o tresarire a inimii – inselaciunea care va lasa victimele fara banii strinsi de-o viata si care poate lasa oameni fara casa, fara slujba si copii lor fara bani de scoala / facultate.

“Asociatul” meu si cu mine nu am discutat nici macar o singura data despre moralitate sau dreptate. Pur si simplu nu ne pasa de victimele inselaciunilor facute. Discutiile noastre se rezuma doar la succesul actiunilor indelung planificate si executate cu grija.

Desfasuram aceasta activitate pur si simplu pentru ca credem ca o putem face iar realitatea ne arata ca o facem chair foarte bine. Ne folosim de visele, aspiratiile si sperantele “investitorilor” pentru o viitor mai bun. Mai important, exploatam la maxim lipsa de scepticism a victimelor care rezulta din imaginea de oameni integri si de incredere ce o dezvoltam de-a lungul timpului.

Speranta este o calitate umana foarte buna si ea ne motiveaza sa cladim un viitor mai bun. Din fericire pentru mine si “asociatul”meu aceasta ne permite sa o exploatam si ne ajuta in executarea planului noastru.

Iar in final totul se reduce la prezumtia de nevinovatie si la probele administrate, nu-i asa?

Scurt si la obiect

Din intimplare am gasit pe internet acest articol referitor la o nota in forma olografa apartinind lui Abraham Lincol si care se gaseste in original la Arhivele Nationale din Washington.

M-a impresionat faptul ca Lincol a avut nevoie de doar 7 cuvinte (calculate la varianta engleza a textului) pentru a salva o viata si a demonstra netemeinicia unei sentinte judecatoresti. O chestiune ideala pentru un avocat, nu-i asa? Mai ales daca luam in considerare ca A. Lincol era el insusi avocat.

Speta era simpla – soldatul Michael Delaney a fost condamnat la moarte pentru dezertare de la regimentul sau din Colorado. Dar el nu a dezertat din lasitate si nici nu o facuse pentru a se intoarce acasa. El a fost arestat in timp ce lupta pentru un alt regiment, tot din Colorado. Dar cum in armata – indiferent de tara – regulamentul este Alpha si Omega vietii militare,  judecatorul militar l-a condamnat la moarte

In momentul in care a primit sentinta de condamnare spre confirmare (pe acea vreme exista un alt regim procedural penal J )Lincol a raspuns cu doar aceste 7 cuvinte: „Let him fight instead of being shot”

Oare nu este o solutie corecta la problema clientului cel mai simplu si scurt raspuns? Si oare acesta nu poate fi comunicat in cuvinte simple si redus la esenta?

Daca cererile facute de catre avocati arata ca si Regulamentul Federatiei Internationale de Lupte Greco-Romane atunci este posibil sa nu sune corect (si eventual sa enerveze judecatorul care deja stie ca are de citit 100 de dosare / sedinta de judecata) desi clientul are dreptate.

Ce am putea face? Sa scriem mai putin – la fel ca Lincoln, mai concentrat pe esenta pozitiei clientului si sa nu ne consideram scribi platiti in functie de numarul de cuvinte scrise

Achizitionare unei firme offshore

In cazul in care doriti sa cumparati firme offshore deja infiintate (dar care nu au fost folosite in operatiuni comerciale), agentul autorizat cu care colaborez in asemenea cazuri mi-a comunicat optiunile prezentate mai jos. Unele firme au deja conturi bancare deschise urmind ca ulterior achizitionarii sa fie schimbata persoana imputernicita sa opereze aceste conturi in persoana celui care va detine actiunile firmei offshore.

IMPORTANT – utilizati firmele offshore pentru optimizare fiscala si nu pentru evaziune fiscala. Consultati un expert contabil sau un avocat pentru a cunoaste prevederile legii fiscale si penale in privinta utilizarii unor firme offshore.

Name Jurisdiction Date of Incorporation Bank Account
Natcerus Limited Cyprus 10.08.2012 Bank account opening included  
Siligram Gold Limited Cyprus 10.08.2012 Bank account opening included  
Nevotech Limited Cyprus 31.12.2007 Bank account opening included  
CHRYSALIS DEVELOPMENT CONSULTANTS LIMITED
(audited accounts; registered with Cyprus Immigration Authhority to hire foreigners)
Cyprus 06.05.2004 SCB (HK)Hellenic bank (Cyprus)  
Lacerta Ltd. Belize 29.11.2010 Bank account opening included (options available)  
Intemicroup Limited Belize 02.05.2012 Bank account opening included (options available)  
Orpora Corporation***ORIGINAL DOCUMENTS IN MOSCOW OFFICE*** Belize 02.05.2012 Bank account opening included (options available)  
Baytec Corporation***ORIGINAL DOCUMENTS IN MOSCOW OFFICE*** Belize 06.06.2012 Bank account opening included (options available)  
ADAPTAS (SINGAPORE) PTE.***RESERVED*** Singapore 26.03.2012 Bank account opening included (options available)  
Arrington (Singapore) Pte Ltd***RESERVED*** Singapore 12.03.2012 Bank account opening included (options available)  
Success Universe Corporation Limited Hong Kong Jun 2012 Can be arranged under additional cost  
Great Bravo Limited Hong Kong Jun 2012 Can be arranged under additional cost  
Top Victory Corporation Limited Hong Kong Jun 2012 Can be arranged under additional cost  
Golden Ever Corporation Limited Hong Kong May 2012 Can be arranged under additional cost  
Alaminos Trading Ltd Seychelles 09.03.2012 Bank account opening included (options available)  
Rosehigh Trading Seychelles 06.06.2012 Bank account opening included (options available)  
Licore Corporation***ORIGINAL DOCUMENTS IN MOSCOW OFFICE*** Seychelles 01.06.2012 Bank account opening included (options available)  
Allectro Trading Limited Seychelles 01.06.2012 Bank account opening included (options available)  
Properia Corporation BVI 13.06.2012 Bank account opening included (options available)  
Clanoventa Corporation BVI 13.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Arie International Limited BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Salamiou Trading BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Suture Investments Ltd BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Anarisa Limited BVI 13.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Enigmi Investments BVI 13.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Appra Trading Ltd BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Bicen Trading Ltd BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Firem Investments Ltd BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Maroh Trading Ltd BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Dajada Investments Ltd BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Teyose Trading Ltd BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Mevana Limited BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Agaliasi Investments Ltd BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Hagion Limited BVI 13.01.2012 Bank account opening included (options available)  
Makran Incorporation Ltd BVI 03.01.2012 Bank account opening included (options available)  

 

 

Ex-condamnatii – sa-i angajam sau nu?

In privinta verificarilor facute cu privire la cazierul judiciar al candidatilor la un post intr-o companie, angajatorul este prins intre ciocan si nicovala. Pe de-o parte, aceste verificari ar putea sa conduca la initierea de procese ce au drept obiect discriminarea (motive se gasesc, inclusiv doritori de asemenea procese). Pe de alta parte, verificarea acestui background al candidatului poate arata informatii foarte importante despre acesta si poate proteja angajatorul de viitoare probleme destul de grave. Din analiza mea facuta pina la data editarii prezentului articol, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii nu s-a pronuntat pe o asemenea tematica.

In prezent, combaterea discriminarii este reglementata de catre OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Conform Secțiunii I: Egalitatea în activitatea economică și în materie de angajare și profesie se sanctioneaza ca si contraventie discriminarea unei persoane pentru motivul că aparține unei anumite rase, naționalități, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, într-un raport de muncă.

Totodata, este cunoscut faptul ca incidenta infractionalitatii este mai mare in rindul unor minoritati nationale (nu discut aici nici motivele unei asemenea incidente marite) si implicit orice refuz de a angaja o persoana ce are cazier judiciar poate fi extins ca si o discrimare facuta fata de o anume minoritate.

Parerea mea este ca un refuz de a angaja o persoana bazata strict pe existenta unui cazier judiciar este nelegala si potential prejudiciabila raportata la angajator, cu mari riscuri legale si pecuniare.

Pentru a fi mai clar si a elimina discutii inutile precizez ca nu fac obiectul acestui articol posturile / profesiile pentru care legea prevede in mod clar ca si cerinta lipsa cazierului judiciar.

O alta problema ce merita discutata este refuzul de a angaja o persoana doar pentru ca a fost arestata preventiv intr-o anumita cauza, fara a exista o condamnare definitiva.

Un asemenea motiv este vadit nelegal deoarece arestarea preventiva nu demonstreaza faptul ca persoana respectiva este vinovata de savirsirea vreunei infractiuni si nici nu arata o conduita infractionala periculoasa.

O politica rezonabila a unei companii in incercarea de a evita viitoare acuzatii de discriminare poate contine cel putin o verificare orientata catre anumite elemente clare cum ar fi: natura infractiunii, durata condamnarii si natura postului oferit. La aceste elemente ar fi bine sa se adauge si oferirea candidatului a unei posibilitati de a fi evaluat in cadrul unui interviu.

Pina la urma important este ca excluderea candidatului sa fie facuta in urma unei analiza individuale si nu bazata doar pe existenta unui cazier judiciar.

Nu trebuie uitat nici faptul ca o persoana ce si-a executat pedeapsa si a fost eliberata este un cetatean care si-a platit datoria fata de societate si ca este in interesul acesteia din urma sa il reintegreze cit mai rapid si complet, evitind astfel aparitia unui nou infractor. Recidivist, de aceasta data.

Testarea cu poligraful a suspectului

Primul detector de minciuni (stiintific numit poligraf) a fost inventat in 1917 de catre William Marston care pretindea ca poate descoperi minciuna prin observarea nivelului tensiunii arteriale. Nu este cunoscut faptul daca Marston credea in aceasta afirmatie dar in 1923 Curtea de Apel din Washington DC a statuat printr-o decizie (valabila si astazi in SUA) ca nu exista suficiente argumente stiintifice ca aceasta masinarie (poligraf) sa fie admisa ca si proba in cadrul unui proces penal.

In Romania, aceasta proba nu este obligatorie si nu poate face dovada vinovatiei unei persoane prin simpla sa administrare ci trebuie coroborata cu alte probe. De asemenea, refuzul de a fi testat cu poligraful nu poate fi interpretata ca o proba ce indica vinovatia respectivei persoane.

Astazi, poligraful este un instrument mult mai dezvoltat si complex decit cel din 1917. El inregistreaza raspunsul involuntar oferit de catre corpul persoanei testate si include nu numai masurarea tensiunii arteriale ci si respiratia, ritmul cardio si glandele sudoripare.

Din fericire pentru persoanele vinovate, testul nu este considerat o proba stiintifica certa deoarece rezultatul poate fi distorsionat destul de simplu  (nu intepretati aceste informatii ca un indemn la a induce in eroare organele de urmarire penala):

1. sedativele sau bauturile alcoolice luate inainte de a va supune testului;

2.utilizarea unor spray-uri impotriva transpiratiei (ceva ce oricum faceti zilnic)

3. provocarea unei dureri prin intepare, ciupire sau chiar muscare ( a limbii, de exemplu) in momentul oferirii raspunsurilor  pe intreaga durata a testului.

Cea mai simpla varianta  pentru cei care vor sa il evite este sa nu se supuna testului. Ca si motivare, argumentati prin studiul facut de Academia Nationala de Stiinte (pe care il puteti gasi aici http://www.nap.edu/catalog.php?record_id=10420) si care a concluzionat ca acest test nu are nici o baza stiintifica relevanta deoarece nu exista standarde fixate: “aproape 100 de ani de studiu in domeniu psihologiei nu ofera  un fundament stiintific cum ca testul cu poligraful are o acuratete foarte mare. Ambiguitatea inerenta a masuratorilor psihologice folosite de catre poligraf arata ca cercetari viitoare in imbunatatirea poligrafului si in interpretarea semnelor va aduce doar o mica imbunatatire a acuratetii sale:”

ICCJ pune cruce TVA pentru tranzactiile imobiliare

In recursul judecat de ICCJ in dosarul 6383/2/2010 (decizia nr. 4349/2011), Curtea are o interpretare aliniata la jurisprudenta CJUE cu privire la situatia de fapt a tranzitiei de la taxa de timbru la fiscalizarea tranzactiilor imobiliare din patrimoniul personal, intarind irevocabil sentinta nr. 4367/2010 a Curtii de Apel Bucuresti. Prin aceasta decizie, controalele fiscale, pentru perioada dinainte de 01.01.2010, sunt considerate nule. Decizia critica dur modul general in care ANAF a executat controlul la tranzactiile imobiliare din patrimoniul personal.

Dupa cunostinta noastra, prima aplicare a acestei decizii a fost facuta de Curtea de Apel Alba Iulia in dosarul 1448/85/2011, care a decis: “Admite recursul declarat de reclamantul Marian Tiberius Darius impotriva sentintei nr. 1344/CA/2011 pronuntata la data de 18.11.2011 de Tribunalul Sibiu – Sectia a II-a Civila si de Contencios Administrativ , modifica sentinta atacata in sensul ca: Admite actiunea in contencios administrativ fiscal formulata de reclamantul MTD, in contradictoriu cu DGFP Sibiu si in consecinta: Anuleaza decizia de solutionare a contestatiei nr 217/29.12.2010 emisa de DGFP Sibiu, Decizia de impunere nr. 11840 din 13.10.2010 emisa de DGFP Sibiu si Raportul de inspectie fiscala nr. 11829/13.10.2010 emis de catre Serviciul de Inspectie fiscala Persoane Fizice Sibiu si exonereaza recurentul de plata TVA suplimentar in suma de 109.951 lei, a majorarilor de intarziere aferente in suma de 46.577 lei si penalitatilor de intarziere aferente in cuantum de 8.266 lei. Obliga intimata parata sa plateasca recurentului reclamant suma de 1004,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecata in fond si 2,15 lei cu titlul de cheltuieli de judecata in recurs. Irevocabila.”

Sunt de felicitat aceste complete de judecata. In decizie,  ICCJ a identificat ca „In situatia in care autoritatile stabilesc impozite si aplica sanctiuni in mod arbitrar sub unicul pretext ca acesta ar fi ordinul la nivel national, in mod cert nu exista concordanta cu principiul certitudinii impunerii, coroborat cu principiul statului de drept si al egalitatii in fata legii. Instanta recunoaste abuzul adresei ANAF 866013/2009, prin care economia Romaniei a intrat intr-o criza profunda, cu consecinta pierderii a sute de mii de locuri de munca si practic oprirea segmentului dezvoltarii imobiliare.  Probabil ca ideea acestui control fiscal pentru perioada pana la 2010, care a costat Romaniei pierderi de miliarde de euro, trebuie judecata prin prisma daunelor cauzate zecilor de mii de contribuabili care si-au vazut vietile distruse.  Tocmai din aceasta perspectiva salut cu plecaciuni taria de caracter a acestor judecatori, care au sanctionat in cel mai categoric mod o actiune nationala a unei autoritati publice intr-o perioada adversa, cu o decizie care practic a „ingropat” controlul fiscal demarat cu adresa ANAF nr. 866013/2009.

Suspendarea executarii din prisma cazului bine justificat arata ca „procedura administrativa nu a fost finalizata, iar executarea inainte de definitivarea acestei proceduri, si mai inainte ca justitia sa se pronunte asupra legalitatii creantei constatate prin actul fiscal, reprezinta un motiv intemeiat.” Ne aflam in fata unui act administrativ al autoritatii fiscale „de natura sa provoace daune grave,” pe care instanta l-a identificat ca avand mari lacune de legalitate.  Actul nu este nici in concordanta cu prevederile Recomandarii Comitetului de Ministri ai Consiliului Europei.  ICCJ a confirmat sentinta Curtii de Apel Bucuresti si a oprit abuzul unei autoritati publice (ANAF) si a catorva functionari publici (prim ministri si ministri de finante), care fara girul Parlamentului, prin Ordonante de Urgenta care nu indeplinesc criteriile de urgenta – asa cum indica Consiliul Legislativ in avize (OUG 138/2004, OUG 106/2007 sau OUG 109/2009 – care deci nu pot fi ordonante de urgenta) – au manipulat nelegal legea, stopand sectorul de constructii si dezvoltarea Romaniei.  Prin aceasta sentinta si decizie, practic se aplica Constitutia in raport cu Autoritatea Publica, respectiv principiul egalitatii in fata legii.

O consecinta imediata a acestei decizii este ca Parlamentul sa sesizeze Curtea Constitutionala asupra abuzului de putere al persoanelor care au semnat Ordonantele de Urgenta mentionate si a modului in care acte ale Autoritatii Publice schimba legea intr-un mod nelegal.  Ce este cel mai grav si necesita indreptarea imediata, este reformarea Comisiilor care analizeaza contestatiile depuse cu privire la controlul tranzactiilor imobiliare, oferindu-le acestora independenta de care au nevoie fata de Autoritatea Publica – ANAF si DGFP.  Prin decizie, rolul COMISIILOR a fost compromis, acestea fiind vinovate de abuz in serviciu. Pana azi nici o comisie nu a luat in considerare in contestatii jurisprudenta CJUE, sau aplicarea corecta a Codului fiscal, asa cum a facut-o ICCJ, fiind subordonate ordinului presedintelui ANAF.  Se deduce ca ori Comisiile sunt incompetente (greu de crezut!!!) ori au incalcat legea, cu consecinta abuzului in serviciu.

Din cele 4 principii fiscale ale art. 3 Cod fiscal, instanta, fara sa aduca atingere fondului, le-a criticat pe toate in decizie, cu o usurinta greu egalabila si chiar a analizat si principiul proportionalitatii:

  • incalcarea neutralitatii masurilor fiscale – a recunoscut ca „autoritatea nu a acordat dreptul de deducere a TVA-ului aferenta achizitiilor efectuate in perioada supusa controlului” (pagina 8 primul paragraf). CJUE a luat acest principiu in considerare in toate deciziile in care a fost ridicat.
  • a recunoscut abuzul ANAF – care va putea deschide o serie de procese pentru daune, mai ales de cei care au fost deja executati silit – „ce a facut ca penalitatile si majorarile de intarziere sa se aplice la o baza impozabila marita artificial” (pagina 8 primul paragraf). Acest abuz al ANAF a fost analizat si prin prisma principiului proportionalitatii in cea mai recenta cauza a CJUE C-284/2011 EMS Bulgaria Transport OOD, pe care am analizat-o in extenso intr-un articol precedent.
  • incalcarea principiului certitudinii impunerii pentru „creanta fiscala pretinsa de catre autoritati”, asa cum CJUE l-a luat in considerare in Cauza C‑132/06, Comisia Comunitatilor Europene impotriva Republicii Italiene punctele 38 si 39:

In cadrul sistemului comun al TVA‑ului, statele membre sunt obligate sa asigure respectarea obligatiilor care incumba persoanelor impozabile si beneficiaza in aceasta privinta de o anumita latitudine, in special in legatura cu modul de utilizare a mijloacelor de care dispun.

Totusi, aceasta latitudine este limitata de obligatia de a asigura o colectare eficienta a resurselor proprii ale Comunitatii si de aceea, de a nu creea diferente semnificative in ceea ce priveste modul in care sunt tratate persoanele impozabile, fie in cadrul unuia dintre statele membre, fie in ansamblul Comunitatii. Curtea a hotarat ca a sasea directiva trebuie interpretata in conformitate cu principiul neutralitatii fiscale inerent sistemului comun al TVA‑ului, potrivit caruia agentii economici care efectueaza aceleasi operatiuni nu trebuie sa fie supusi unui tratament diferit in materie de colectare a TVA‑ului. Toate actiunile statelor membre care privesc prelevarea de TVA trebuie sa respecte acest principiu.

  • incalcarea echitatii fiscale la nivelul persoanelor fizice – citam din decizie pagina 6, primul paragraf:„Din faptul ca insasi autoritatea competenta are o viziune incoerenta si inconsecventa asupra acestor aspecte de ordin fiscal, rezulta fara echivoc aparenta de nelegalitate a deciziilor de impunere emise de aceasta in sarcina persoanelor fizice…”
  • incalcarea eficientei impunerii prin asigurarea stabilitatii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel incat aceste prevederi sa nu conduca la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice si juridice, in raport cu impozitarea in vigoare la data adoptarii de catre acestea a unor decizii investitionale majore.

Punctual, un alt element retinut de judecatori este acela ca Legea 571/2003 (Codul Fiscal) nu a reglementat expres pana la 01.01.2010 obligativitatea persoanelor fizice care instraineaza imobile din patrimoniul personal de a plati TVA-ul aferent acestor operatiuni.  Mentionam ca prin OUG 109/2009 s-a introdus art 1271, „Situatiile in care persoanele fizice care efectueaza livrari de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme.” Apreciem ca ICCJ a avut in vedere si schimbarea adusa de HG 1620/2009 la Norme (care introduce o noua norma 3.1, cea veche devenind 3.7 de la 01.01.2010), in sensul ca aliniaza legislatia romaneasca (chiar daca este impropriu ca Norma sa modifice Legea) la cea europeana prin clarificarea expresiei „orice tip de tranzactii”:

In sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, in concordanta cu principiul de baza al sistemului de TVA potrivit caruia taxa trebuie sa fie neutra, se refera la orice tip de tranzactii, indiferent de forma lor juridica, astfel cum se mentioneaza in constatarile Curtii Europene de Justitie in cazurile C-186/89 Van Tiem, C-306/94 Regie dauphinoise, C-77/01 Empresa de Desenvolvimento Mineiro SA (EDM). Nota autorului – Cauzele CJUE mentionate mai sus nu se refera la tranzactii imobiliare, ci la alte tipuri de tranzactii.

Este opinia autorului ca instanta a analizat urmatorul argument fals, pana la HG 1620/2009 si OUG 109/2009: faptul ca art.127 alin (2) reprezinta transpunerea in legislatia nationala a dispozitiilor art. 9 alin (1) a doua propozitie din Directiva 112/2006 CE, privind TVA.  Sensul Codului Fiscal Art. 127 CF alin (1) „Este considerata persoana impozabila orice persoana care desfasoara, de o maniera independenta si indiferent de loc, activitati economice de natura celor prevazute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitati,” are un inteles diferit fata de Directiva Europeana 112/2006 Articolul 9 alin. (1) „Persoana impozabila inseamna orice persoana care, in mod independent, desfasoara in orice loc orice activitate economica, indiferent de scopul sau rezultatele activitatii respective.” Exprimarea se interpreteaza confuz la art. 127, rezultand numai activitatile de la aliniatul 2, care nu includ constructiile si vanzarile de imobile, si nu clar ca la art. 9, unde „orice activitati” este fara drept de interpretare. Astfel, toate modificarile aduse Codului fiscal trebuie judecate prin prisma principiului tempus regit actum, pentru fiecare modificare in parte.

Pentru a intari motivul de mai sus, instanta a mai statuat, in aceasta decizie de indrumare, faptul ca nici Codul fiscal, nici normele metodologice nu precizau expres pana la 31.12.2009 ca obtinerea de venituri de catre persoanele fizice din vanzarea imobilelor din patrimoniul personal are caracter de continuitate, si nu defineau continuitatea.

Un alt element care a fost analizat intr-o lumina corecta de instanta, legat de principiul certitudinii impunerii, face trimitere la principiul „in dubio contra fiscum”.  Instanta a luat in considerare adresele oficiale ale ANAF nr. 635887/23.01.2008 – catre UNNPR, 430669/31.03.2010 si 430909/03.05.2010, care, citam: sunt succeptibile unor interpretari neclare, care impiedica contribuabilii sa poata urmari si intelege sarcina fiscala ce le revine, precum si sa poata determina influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale.  Autorul adauga faptul ca, in interpretarea instantei, argumentul „nu exista concordanta cu principiul certitudinii impunerii coroborat cu principiul statului de drept si egalitatii in fata legii” se bazeaza pe „viziunea incoerenta si inconsecventa” a ANAF asupra aspectelor de ordin fiscal efectuate inainte de 2008.

ICCJ a statuat irevocabil ca Autoritatea Fiscala a recunoscut faptul ca anterior anului 2008 nicio persoana fizica din Romania nu s-a inregistrat ca platitor de TVA pentru tranzactii imobiliare.  Este opinia autorului ca ANAF nu putea efectua astfel de controale pentru ca nu avea legislatie secundara care sa-i permita acest lucru, ordinul 1415/2009 introducand atat raportul de inspectie fiscala, cat si decizia de impunere la persoane fizice, iar ordinul 1786/24.04.2010 a permis ANAF inregistrarea din oficiu (a se vedea pe larg: Fiscalizarea tranzactiilor imobiliare. Incalcarea principiului neutralitatii TVA, cu consecinta neaplicarii dreptului de deducere).

Decizia ICCJ este de asemenea relevanta si prin prisma analizei patrimoniului personal.  Mentionam ca pana la aparitia noului cod civil, patrimoniul de afectatiune nu era clar definit, tranzactiile imobiliare nefiind tratate de vechiul Cod civil ca fapte de comert.  Trecerea de la vechiul cod civil la noul cod civil largeste aspectul comercial al tranzactiilor imobiliare efectuate de persoane fizice, in sensul unei activitati economice, mai aproape de legislatia fiscala europeana.  Este opinia autorului ca abia dupa intrarea in vigoare a Codului civil putem vorbi de obligatii fiscale legate de patrimoniul de afectatiune, asa cum de fapt OUG 125/2011 la art. 48 inclusiv la normele metodologice le-a si modificat.  Corect interpreteaza instanta calitatea de persoana fizica si nu de comerciant/persoana taxabila, aceasta neindeplinind acte de comert din cele reglementate de art. 3 Cod Comercial, pentru care exista obligatia de plata a TVA inainte de 2010.

Este important de notat, cateva caracteristici ale OUG 44/2008 care afecteaza reincadrarea unei activitati din patrimoniul personal in cel comercial al persoanei, actiune nereglementata in Romania de codul fiscal, respectiv de noul cod civil in 2011.  In primul rand, art. 5 al OUG 44/2008 preve obligatia oricaror persoane fizice autorizate, intreprinderilor individuale si intreprinderilor familiale sa lucreze conform legii, apoi art. 6 prevede ca orice activitate economica desfasurata permanent, ocazional sau temporar in Romania de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale trebuie sa fie inregistrata si autorizata.  Legea non-fiscala are mecanismele prin care sa prevada caracterul economic al unei activitati, dar abia dupa modificarile codului civil.  Cel mai important aspect nereglementat este cel al „entitatii – persoana fizica platitoare de TVA” care nu se regaseste in legislatia romaneasca. Modificarile codului civil cu aplicabilitate din 2011, respectiv cele fiscale prin OUG 125/2011, in urma carora dispare notiunea de comerciant, persoana fizica ramanand obligata pentru activitatile economice, cu mecanismele de protejare a patrimoniului de afectatiune, trebuie sa clarifice notiunea de activitate economica, respectiv rolul art.771 comparat cu art 46 cod fiscal.

Cunoscand faptul ca ICCJ a fost limitata sa nu intre in fondul cauzei, autorul considera si un alt punct de vedere relevant pentru tranzactiile imobiliare, inainte de modificarea codului civil. Notarii publici au incadrat toate tranzactiile conform art. 771, respectiv ca fiind civile.  Atata vreme cat la Art. 127 alin 1 si 2 CF nu sunt prevazute specific vanzarile din patrimoniul personal, o persoana fizica nu putea fi incadrata ca taxabila pentru plata TVA (impozabila) pentru aceste tranzactii si nici verificata de ANAF.   In opinia noastra persoana fizica nu depune declaratii de impunere pentru veniturile din vanzarile proprietatilor imobiliare si nu are obligatii legate de prezentarea acestor documente unui control fiscal, pentru ca nu i se aplica controlul fiscal.  Mentionam ca vanzarea de imobile nu este descrisa ca activitate economica independenta, iar obligativitatea platii TVA conform art 127 CF nu incadreaza aceasta activitate la cele ale caror specific necesita o declaratie de impunere. Rezultatul firesc este ca nu exista baza taxabila (impozabila) cu privire la TVA, deci procedural, ANAF nu se mai afla in situatia art 23 alin 1 CPF in privinta dreptului de control fiscal, pana la impunerea din oficiu. Ne aflam in prezenta abuzului de drept si, corelativ, a raspunderii pe care o atrage, pentru ca sunt indeplinite simultan conditiile de nesocotire a scopului economic si a celui social, pentru care a fost recunoscut dreptul fiscal al ANAF de a controla patrimoniul personal.  Activitatea economica independenta (sau prestata de o maniera independenta) este definita la art. 46 cod fiscal si nu include vanzarile de imobile ca venituri comerciale.  Procedural, ANAF si-a stabilit dreptul fiscal de control ilegal, pentru ca persoana fizica care tranzactioneaza imobile este contribuabil, dar nu este subiect fiscal cu privire la impozitul pe venit (notarul este, conform declaratiei 208) si nu poate fi legal incadrata ca subiect fiscal intr-un cadru legal care sa permita ANAF un control fiscal al TVA, fara o reincadrare din tranzactie impozitata in baza art.771 CF, nepurtatoare de TVA, in tranzactie impozitata in baza art. 46 CF, care poate fi purtatoare de TVA, sau fara a fi intai impus din oficiu.

Argumentam faptul ca persoanele fizice care efectueaza tranzactii imobiliare nu sunt supuse controlului fiscal, pentru ca Art. 83, alin 3 lit. g) din Codul fiscal spune ca „Nu se depun declaratii de impunere pentru venituri din transferul proprietatilor imobiliare.” Pana la aparitia legii 163/2005, care introduce capitolul special de tranzactii din patrimoniul personal, tranzactiile civile nu erau subiect al impozitului pe venit, ele fiind subiect al unei taxe de timbru.  In contextul acestei schimbari de legislatie incepand din 2006, trebuie urmarit art 83, alin 3 lit f., care era foarte clar cu privire la TOATE TRANZACTIILE IMOBILIARE .

Tocmai aceste puncte ale ICCJ, care diferentiaza tranzactiile civile fata de cele comerciale sunt de apreciat in Decizia 4349/2011, linia de demarcatie fiind de un inalt profesionalism fiscal.  Persoanele fizice supuse tranzactionarii sub jurisdictia codului civil nu au obligatia sa depuna nicio declaratie sau sa tina vreo evidenta fiscala sau contabila. Alt impozit decat cel pe venit nu se plateste la transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal, prevazut de art.771 Cod Fiscal. Tocmai din acest motiv impozitul pe venitul din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal, prevazut de art. 771 Cod Fiscal, este aplicat unei tranzactii incadrate de codul civil si este calculat, colectat si declarat de notari, inainte de autentificarea actului, acestia avand obligatii de stabilire, retinere si plata a impozitelor pe venit conform art 93 CF, persoanele fizice fiind beneficiari de venituri.

Notarii publici au obligatia asumata in art. 771, respectiv sa calculeze, sa incaseze si sa vireze impozitul pe venit, conform art. 93 Cod fiscal –  Obligatii declarative ale platitorilor de venituri cu retinere la sursa. In acest articol de lege notarii sunt subiect fiscal supus controlului fiscal conform art. 95 Cod de procedura fiscala, iar contribuabilul este incadrat de acest articol in categoria beneficiarilor de venit.

Daca nu se face incadrare, si veniturile sunt din activitati economice desfasurate in mod independent din transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile din patrimoniul personal, atunci intervine prevederea de la art. 42 lit. g) si veniturile sunt scutite de impozit, deoarece intra in categoria „altele” de la cap. VIII1 Cod fiscal, respectiv veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile si mobile din patrimoniul personal, altele decat castigurile din transferul titlurilor de valoare, precum si altele decat cele definite la cap. VIII1. Veniturile rezulta din transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile care sunt din patrimoniul personal.  Daca veniturile raman impozabile cu cota de 3%, adica – conform incadrarii ANAF – sunt venituri din activitati economice desfasurate in mod independent, atunci ele sunt venituri din activitati economice desfasurate in mod independent din tranzactiile imobiliare din patrimoniul personal, nefiind definite la cap. VIII1.

Daca tranzactia este neimpozabila din punct de vedere al impozitului pe venit, atunci nici contribuabilul nu poate fi persoana taxabila (impozabila) pentru TVA.

 

autor Daniel Udrescu (sursa: juridice.ro)
 

Experienta si practica unui avocat

Consecintele dezincrimarii evaziunii fiscale prevazute de art 6 din legea 241/2005

May 11, 2015

În ziua de 7 mai 2015, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere următoarele excepții de neconstituționalitate: Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 […]

Exceptie neconstitutionalitate privind evaziunea fiscala ADMISA

May 7, 2015

În ziua de 7 mai 2015, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere următoarele excepții de neconstituționalitate: Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 […]

Cind fiecare face ce vrea

March 31, 2015

Astazi voi posta 2 motivari din cadrul contestatiei unei camere preliminare ce au ca si obiect contestarea competentei DGA de a efectua acte de urmarire penala si interceptari telefonice in dosare penale in care nici una din persoanele implicate nu are calitatea de personal incadrat in Ministerul Adminstratiei si Internelor. Intrebarea ce se ridica in […]

Nepublicarea in Monitorul Oficial al Ordinelor emise de catre Ministerul Afacerilor Interne. O incalcare a legii aprobata de Curtea de Apel.

August 30, 2013

Intr-o speta recenta – aflata pe rolul Curtii de Apel Constanta si devenita irevocabila prin nerecurare datorita faptul ca instanta de recurs ICCJ ar fi stabilit termen in decembrie 2014 si clientul a renuntat – s-a pus in discutie inlaturarea efectelor juridice produse de catre Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr 400 / 2004 privind regimul […]

Procesele verbale pot fi atacate cu recurs. Exceptie de neconstitutionalitate admisa

July 18, 2012

În Monitorul Oficial nr. 492 din 18 iulie 2012 a fost publicată Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului X punctul 2 al Legii nr. 202/2010 prin care la articolul 118 al Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, după alineatul (3) […]

Membru al INTERNATIONAL ASSOCIATION OF PENAL LAW

Membru al INTERNATIONAL ASSOCIATION OF PENAL LAW

Recent Comments:

  • Costache Mihai: mergeti la politie si vedeti despre ce este vorba. puteti refuza sa dati declaratie si sa fixati o alta audiere la care sa va prezentati cu un avocat...
  • Costache Mihai: nu exista un termen legal de solutionare a unui asemenea dosar. in mod cert, dosarul dvs nu este tergiversat fiind deschis abia in octombrie 2016 deci...
  • Costache Mihai: buna ziua, este obligatia politiei sa ancheteze orice plingere este depusa. Solutionarea acestei plingeri se va face in functie de rezultatul acestor...
  • Ion Mezei: Buna ziua!Am fost reclamat de catre un vecin direct la judecatorie pentru agresiune verbala,etc.Instanta a hotarat ca nu are are calitate procesuala s...
  • Mihaiu Constantin Marius: Buna ziua, pe data de 29.10.2016 am avut un accident rutier, am acrosat o caruta cu partea dreapta a vagonului rezultand la 2 victime, politia a spus ...