Incep acest prim articol din anul 2011 prin a ura vizitatorilor blogului un An Nou fericit, multa santate si speranta intr-un viitor mai bun.
Sper din toata inima ca ati reusit sa aveti o vacanta placuta impreuna cu familia si prietenii. Chiar daca nu ati avut vacanta viselor voastre, din diferite motive inclusiv cele financiare, cred ca prezenta familiei si prietenilor a compensat toate neimplinire avute in cursul anului 2010.
Personal cunosc o persoana care a apreciat Craciunul anului 2010 ca niciodata, care a vazut cu alti ochi atmosfera unui Craciun cu familia si prietenii. Aceasta persoana este un client al carui dosar de evaziune fiscala s-a solutionat definitiv si irevocabil exact inaintea intrarii in vacanta de iarna.
Dosarul sau a necesitat o munca de echipa si drumuri multe facute la instantele penale din provincie unde a fost solutionat insa fericirea din ochii sai la aflarea verdictului final a meritat orice efort.
Ok, pentru cei interesati de practica judiciara sa trecem la prezentarea dosarului.
In urma unui control al organelor fiscale au fost intocmite actele de control si apoi plingere penala impotriva asociatului unei firme care se ocupa de colectarea deseurilor feroase.
In urma controlului au fost retinute urmatoarele fapte ulterior retinute de catre organele de cercetare penala in rechizitoriul prin care au fost trimisi in judecata:
– au evidentiat in actele contabile cheltuieli care nu au la baza operatiuni reale, avind drept rezultat denaturarea veniturilor si rezultatelor financiare (adica au retinut ca cheltuielile cu folosirea autoturismului, benzina, piese etc nu sunt reale in lipsa unor foi de parcurs, FAZ din care sa rezulte ca masina a fost utilizata in interesul societatii);
– au omis evidentierea in acte a unor facturi fiscale determinind astfel denaturarea impozitului pe profit si a TVA (fara insa a fi identificate facturile ficale emise si neinregistrate);
– in mod gresit au calculat si achitat catre bugetul de stat impozitul pe veniturile microintreprinderilor in loc de cel pe profit (prin schimbarea statutului firmei);
In urma analizei probatorului administrat instanta de fon a decis condamnarea inculpatilor la o pedeapsa de 7 ani inchisoare cu executare in baza art.9 alin 1 lit. b si lit c din legea 241 / 2005.
In urma acestei sentinte am declarat apel solicitind achitarea inculpatilor cu motivarea ca faptele pentru care au fost trimisi in judecata nu sunt prevazute de legea penala.
Motivele noastre fost:
In baza art.9 alin.1 lit b se incrimineaza incalcarea de catre contribuabil a obligatiei legale de evidentiere a operatiunilor comerciale. Din probele administrate in dosar de catre Parchet nu a rezultat nici o incalcare a acestei obligatii deoarece nu au fost identificate facturi fiscale ce au fost emise si nu au fost inregistrate in evidentele contabile. Pur si simplu Parchetul solicita condamnarea unor persoane pentru neinregistrarea unor facturi fara insa a identifica si mentiona ce facturi, catre ce beneficiari au fost emise, ce sume erau mentionate in ele. Uluitor!!
De asemenea, am mai aratat instantei de judecata ca simpla neachitare a impozitului pe profit si a TVA la termenul scadent nu constituie infractiunea de evaziune fiscala deoarece prin lege este incriminata doar atitudinea ilicita a contribuabilului de ascundere a veniturilor realizate in scopul sustragerii de la plata obligatiilor si nu neachitarea lor catre buget.
Atit timp cit Parchetul nu a reusit sa dovedeasca faptul ca inregistrarile contabile ale firmei sunt incorect intocmite, faptul ca acestia au calculat si platit la buget impozitul pe microintreprinderi si nu cel pe profit nu constituie evaziune fiscala.
Un al doilea motiv de apel a constituit faptul ca art.9 alin 1 lit c din legea 241 / 2005 nu este aplicabil faptelor retinute prin rechizitoriu. Am invederat instantei de judecata faptul ca toate cheltuielile efectuate de catre inculpati cu folosirea masinii au fost reale si in acest sens am dovedit prin prezentarea facturii masinii precum si a martorilor care au declarat ca respectiva masina a fost utilizata in interesul firmei (am reusit sa aducem in instanta ca martori muncitorii care erau transportati cu masina respectiva). Faptul ca documentele justificative nu indeplineau conditiile legale de fi considerate documente fiscale (din punct de vedere formal) pentru care se poate acorda dreptul de a deduce TVA nu este infractiune de evaziune fiscala.
Pe scurt, atit instanta de apel cit si cea de recurs (da, Parchetul a perseverat in sustinerea unui rechizitoriu neprofesionist intocmit) ne-au dat dreptate astfel incit clientul nostri a trecut de la agonie la extaz – de la o condamnare de 7 ani la o achitare binemeritata si corecta.