Crezi ca sunt nevinovat?
Uneori, clientul incearca intr-un mod cit mai insistent ca eu – ca si avocat al apararii – sa cred ca este nevinovat. Un raspuns normal din partea mea ar suna cam asa: “Nevinovatia dvs este prezumata de catre lege. Sarcina probei vinovatiei apartine parchetului si trebuie sa faca asta astfel incit sa nu existe nici un dubiu cu privire la aceasta”.
Din punctul meu de vedere, obligatia mea contractuala si etica este sa fiu un zelos aparator al clientului si numai al clientului. Exista si exceptii, atunci cind stiu ca clientul meu falsifica probele ce doreste sa le aduca in fata instantei sau influenteaza martorii, aspecte ce ma determina intotdeauna sa renunt la reprezentarea sa. Ceea ce este drept sau gresit este o chestiune de morala si nu de etica.
Daca clientul este nevinovat, ceea ce este prezumat de catre lege, atunci voi proba si voi convinge instanta sa pronunte o achitare (sau o incetare a procesului penal, dupa caz). Eu nu sunt prezent in dosar ca sa judec conduita si faptele de care este acuzat clientul. Eu sunt avocatul lui.
Acesta este raspunsul pe care il spun ori de cite ori sunt intrebat cum pot reprezenta pe cineva care este vinovat.
Voi fi condamnat?
Voi fi condamnat la inchisoare? Aceasta este o alta intrebare delicata pe care o pune un client si pe care avocatii apararii o aud foarte des. In general, incep prin a-I informa despre pedepsele prevazute de lege, despre circumstantele existente in cauza, atit cel atenuante cit si cele agravante.
Totodata explic clientului ca este mult prea devreme sa pot aprecia ce pedeapsa se poate aplica, dosarul fiind in stadiul incipient, nefiind inceputa nici macar cercetarea judecatoreasca.
Daca este un dosar clar si bine intocmit de catre procuratura, atunci nu ezit sa spun clientului chiar de la prima intilnire despre riscul unei condamnari si sa-I fac o scurta analiza a jurisprudentei in domeniu cu privire la pedeapsa aplicabila in astfel de cazuri. Evident, lipsa unei jurisprudente unitare sub aspectul cuantumului pedepselor face ca o asemenea apreciere sa semene mai mult cu o operatiune demna de Nostradamus, dar exista si clienti care vor neaparat o asemenea opinie.
Care este onorariul?
Dupa ce finalizez analiza dosarului si ofer toate explicatiile aferente, clientul trece la ultimul aspect al intilnirii si pune INTREBAREA: “cit este onorariul pentru acest dosar?” Am invatat de-a lungul timpului ca nu este bine sa subapreciez costurile unui dosar. Mi se pare foarte jenant si daunator pentru relatia avocat-client sa cer bani acestuia in mijlocul procesului deoarece nu am putut aprecia de la inceput costurile aferente.
Este o greseala oferirea unui onorariu cu un discount cind stiu ca respectivul dosar va costa mai mult, indiferent cit de interesant este cazul. Se mai intimpla ca respectivul client sa imi spuna despre o alta oferta primita de la un alt coleg avocat, mai mica decit cotatia mea. Niciodata nu am criticat sau luat in ras asemenea oferte, chiar daca mi s-au parut ridicol de mici raportate la complexitatea si costurile ocazionate de un asemenea caz.
O alta atitudine, critica la asemenea oferte, duc la o diminuare a imaginii mele de profesionist si consider ca este lipsit de colegialitate sa critic alti avocati. Cred ca relatiile bune cu alti avocati, judecatori sau procurori – pe scurt, profesionisti ai dreptului – sunt importante in cariera oricarui jurist. Integritatea unui avocat este – pina la urma – ceea ce va atrage clientii si permit avocatului sa ofere acestora cea mai buna reprezentare.
Stiti cum se spune – “cateii mici latra, dulaii nu au nevoie”