Opozitia ANAF la o cesiune de parti sociale. Dovada prejudiciului

Prin OUG 54 / 2010 privind unele masuri de combatere a evaziunii fiscale s-a instituit in mod expres dreptul ANAF de a formula cerere de opozitie impotriva operatiunilor de cesiune de parti sociale atunci cind acestea sunt transmise tertelor persoane si nu asociatilor deja existenti in companie.

Pentru prima data de la introducerea acestei prevederi legale am avut ocazia sa gestionez un dosar in instanta cu acest obiect. Inca de la modificarea legii 31 / 1990 am fost curios de modul cum ANAF va justifica o asemenea opozitie.

Si acest lucru cu atit mai mult cu cit simpla cesiune a partilor sociale catre terti – persoane rezidente, nerezidente sau chiar firme offshore – nu este de natura a justifica formularea unei opozitii sau admiterea ei de catre instanta mai ales pentru ca debitorul obligatiilor bugetare subzista in urma cesiunii impreuna cu patrimoniul sau care nu sufera nici o modificare ca urma a acestei operatiuni comerciale.

In fapt, cu ocazia unei cesiuni de parti sociale detinute de clientul nostru intr-o societate cu datorii la bugetul de stat ANAF a depus la ORC o opozitie solicitind prin intermediul ei obligarea asociatului cedent la plata unei depsagubiri catre bugetul de stat de valoare egala cu datoriile companiei catre bugetul de stat. Suma in discutie era de 50.000 ron.

Surpriza neplacuta am avut-o cind instanta de fond – Tribunalul – a admis cererea formulata de ANAF, din pacate motivarea deciziei a fost extrem de slaba si fara nici o fundamentare legala.

In urma formularii recursului, Curtea de Apel a casat sentinta pronuntata in fond in baza urmatoarelor argumente formulate in motivarea recursului:

(i) principiul ce guverneaza orice cesiune este cel al libertatii de circulatie a bunurilor, libertate limitata doar de catre ordinea publica si normele juridice imperative;

(ii) cesiunea de parti sociale este libera si neingradita cu exceptia cazurilor expres prevazute de lege iar unul dintre aceste cazuri este cel prevazut de art 202 alin 2 ind 3 din legea 31 / 1990 (modificat prin OUG 54 / 2010);

(iii) art 202 alin 2 ind 3 este de stricta interpretare, ceea ce inseamna ca instanta poate obliga societatea sau asociatii la repararea prejudiciului cauzat de hotarirea AGA prin care s-a decis cesiunea doar daca se dovedeste si un prejudiciu. Acest prejudiciu nu se presupune, el trebuie dovedit de catre reclamantul ANAF, conform art.1069 Cod Cv.;

(iv) creditorul nu este automat pagubit prin cesiune cu exceptia cazurilor cind exista si o alta operatiune concomitenta cesiunii fie diminuarea patrimoniului fie exista dovezi certe ca are loc o marire a starii de insolvabilitate a societatii debitoare;