Curtea de Justitie a Uniunii Europene de la Luxemburg a decis, joi, in cauza Nisipeanu c. Romania ca taxa pe poluare prevazuta de legislatia romana, astfel cum a fost modificata inclusiv in decembrie 2009, este contrara dreptului Uniunii Europene.
Domnul Nisipeanu a inmatriculat in Romania un autovehicul de ocazie cumparat in Germania. Acest vehicul figureaza printre vehiculele din categoria M1, are o capacitate cilindrica de 1.597 cm3 si respecta, avand in vedere emisiile pe care le produce, norma de poluare Euro 2. Acesta fusese inmatriculat in Germania in anul 1997.
In vederea inmatricularii in Romania a vehiculului mentionat, domnul Nisipeanu a platit, la 1 februarie 2010, suma de 4.431 de lei ca taxa pe poluare in temeiul OUG 50/2008, conform unei decizii emise de autoritatea competenta. Ulterior, acesta a solicitat sa i se restituie respectiva suma. Impotriva refuzului de a se da curs cererii sale, domnul Nisipeanu a introdus o actiune la Tribunalul Gorj, prin care a solicitat ca paratele din actiunea principala sa fie obligate sa ii restituie suma mentionata. In sustinerea actiunii sale, acesta a invocat faptul ca taxa in cauza este incompatibila cu art. 110 TFUE.
In aceste conditii, Tribunalul Gorj a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii o serie de intrebari preliminare.
Analizand intrebarile, CJUE a aratat ca instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca art. 110 TFUE se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare, precum cea in cauza in actiunea principala, care se aplica autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru.
Este cert ca, din punct de vedere formal, regimul de impozitare in cauza in actiunea principala nu face deosebire nici intre autovehicule, in functie de provenienta lor, nici intre proprietarii acestor vehicule, in functie de cetatenia sau nationalitatea lor. Cu toate acestea, chiar daca nu sunt intrunite conditiile unei discriminari directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
In ceea ce priveste o taxa precum cea reglementata de OUG 50/2008, este necesar, astfel cum Curtea a aratat deja la punctul 38 din Hotararea din 7 aprilie 2010, in cauza Tatu (C-402/09, nepublicata inca in Repertoriu), sa se examineze neutralitatea taxei in cauza, in special intre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a acestei taxe.
CJUE subliniaza, cum a facut si Guvernul roman, ca art. 110 TFUE nu urmareste sa impiedice un stat membru sa introduca impozite noi sau sa modifice cota ori baza impozabila a impozitelor existente.
In plus, atunci cand un stat membru introduce o noua lege fiscala, acesta stabileste aplicarea legii respective incepand de la o anumita data. Prin urmare, taxa aplicata dupa intrarea in vigoare a acestei legi poate fi diferita de taxa fiscala in vigoare anterior. Aceasta din urma imprejurare nu poate, prin ea insasi, sa fie considerata ca avand un efect discriminatoriu intre situatiile constituite anterior si cele care sunt posterioare intrarii in vigoare a noii norme.
Cu toate acestea, competenta statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitata. Astfel, potrivit unei jurisprudente constante, interdictia prevazuta la art. 110 TFUE trebuie sa se aplice de fiecare data cand un impozit fiscal este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizand produsele nationale.
In ceea ce priveste taxele aplicate autovehiculelor, este cert ca vehiculele prezente pe piata intr-un stat membru sunt „produse nationale” ale acestuia in sensul art. 110 TFUE. Atunci cand aceste produse sunt puse in vanzare pe piata vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de acelasi tip, cu aceleasi caracteristici si cu aceeasi uzura. Astfel, vehiculele de ocazie cumparate de pe piata statului membru mentionat si cele cumparate, in scopul importarii si punerii in circulatie in acest stat, din alte state membre constituie produse concurente.
Rezulta ca, in pofida constatarilor din prezenta hotarare, art. 110 TFUE obliga fiecare stat membru sa aleaga taxele aplicate autovehiculelor si sa le stabileasca regimul astfel incat acestea sa nu aiba ca efect favorizarea vanzarii vehiculelor de ocazie nationale si descurajarea, in acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Astfel cum a aratat Curtea la punctul 58 din Hotararea Tatu, o reglementare precum OUG 50/2008 are ca efect faptul ca autovehiculele de ocazie importate si caracterizate printr-o vechime si o uzura importante sunt supuse, in pofida aplicarii unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a tine seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piata, in timp ce vehiculele similare puse in vanzare pe piata nationala a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala. Nu se poate contesta ca, in aceste conditii, reglementarea nationala mentionata are ca efect descurajarea importarii si punerii in circulatie in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre.
CJUE mai arata ca aceleasi consideratii se impun in ceea ce priveste regimul de impozitare prevazut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificata prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 si, respectiv, OUG 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezulta ca toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mentin un regim de impozitare care descurajeaza inmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre si care se caracterizeaza printr-o uzura si o vechime importante, in timp ce vehiculele similare puse in vanzare pe piata nationala a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o asemenea sarcina fiscala. Pe de alta parte, cu ocazia sedintei, care a avut loc dupa pronuntarea Hotararii Tatu, citata anterior, guvernul roman nu a sustinut ca ar exista o diferenta relevanta, in scopul examinarii compatibilitatii cu art. 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementata de OUG 50/2008, intre versiunea initiala a OUG 50/2008 si versiunile ulterioare ale acesteia.
Curtea aminteste si faptul ca obiectivul protectiei mediului, care se materializeaza in faptul, pe de o parte, de a impiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulatia in Romania a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 si Euro 2 si care au o capacitate cilindrica mare, si, pe de alta parte, de a folosi veniturile generate de aceasta taxa pentru finantarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet si mai coerent aplicand taxa pe poluare oricarui vehicul de acest tip care a fost pus in circulatie in Romania. O astfel de taxare, a carei punere in aplicare in cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibila, nu ar favoriza piata nationala a vehiculelor de ocazie in detrimentul punerii in circulatie a vehiculelor de ocazie importate si ar fi, in plus, conforma principiului poluatorul plateste.
Avand in vedere consideratiile care preceda, Curtea a stabilit ca art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie in statul membru mentionat a unor vehicule de ocazie cumparate din alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala.