Cind sunt recomandat unui potential client, sunt intrebat care sunt domeniile in care practic avocatura.
“In principal, drept comercial-fiscal, recuperare creante, penal economic si insolventa”, spun eu. Deseori, in mod inconstient persoana respectiva face un pas in spate ca si cum insolventa este o problema contagioasa.
Nu este. Garantez.
Firmele isi cer insolventa in instanta pentru multe motive – unele datorate conditiilor economice dar adeseori aceste motive sunt independente de probleme economiei locale sau internationale. Insolventa este ceruta datorita unor probleme in lantul economic din care clientul meu face parte. Insolventa se cere datorita schimbarii conditiilor contractuale privind inchirierea / leasingul spatiilor, utilajelor folosite in desfasurarea afacerii. Uneori, datorita lipsei de finantare pe termen scurt. In final, unii cer insolventa pentru a se proteja de contracte devenite mult prea oneroase si pentru a forta partile contractuale sa renegocieze conditiile. Din pacate, unele firme solicita insolventa pentru ca au asteptat prea mult timp inainte de a reactiona.
Prea des am vazut firme care au asteptat inaintea consultarii unui avocat pina cind multe alte optiuni ce putea fi alese au devenit caduce. Multi spun ca aceasta retinere este datorata dorintei de a economisi onorariul ce trebuie platit avocatului. Nimeni nu doreste sa solicite suport legal pina cind nu este obligat sa o faca. Din pacate, atunci cind o fac, multe din optiunile usoare si ieftine ce puteau fi sugerate de catre avocat au devenit imposibil de aplicat.
Aditional teoreticei economii cu onorariul avocatului, un motiv comun pentru care firmele isi consulta avocatii prea tirziu este si stadiul de negare a situatiei. In cele mai multe cazuri, administratorii / asociatii – in loc sa infrunte realitatea – prefera sa isi bage capul in nisip si sa astepte sa-I loveasca dezastrul financiar. In mod inevitabil, acesta o va face. Iar odata ce a lovit, optiunile clientului sunt extrem de mult limitate. Si ma enerveaza foarte tare sa spun clientului “Daca ai fi venit mai repede..”
Nu faceti greseli – in unele cazuri partile nu reusesc sa cada de acord, medierea nu are efect si procedurile legale devin necesare. Cu o planificare atenta, costurile litigiilor pot fi mult reduse sau chiar evitate. Chiar si in cazurile in care procedurile judiciare sunt inevitabile, exista o retinere in cautarea unui avocat, preferindu-se o asteptare mioritica in loc sa se pregateasca cit mai bine pentru lupta juridica ce urmeaza.
V-as ruga sa analizati urmatoarea alternativa. O relatie client-avocat de succes este aceea in care ambele parti inteleg necesitatile si scopurile fiecareia. Clientii – unii in cautare de consultanta juridica datorita unei potentiale situatii dificile, altii deja aflati in momente grele – doresc ca avocatul sa inteleaga necesitatile si problemele lor si sa simta ca acesta ii insoteste de-a lungul intregului proces de rezolvare a acestora.
Personal, spun clientilor mei ca nu pot fi eficient daca ascund informatii sau fapte. Uneori este dificil pentru un client sa ofere pe tava toate informatiile “sensibile” deoarece se tem ca acestea vor naste judecati de valoare asupra capacitatii lor manageriale. Din aceasta cauza, trebuie sa demonstrez ca sunt un avocat competent, de incredere si ca pot rezolva problema. Primul lucru ce trebuie facut, este sa ascult clientul si sa inteleg ce se asteapta de la mine. Cind un client stie ca sunt dedicat, competent si de incredere, atunci va pune pe masa toate informatiile necesare, indiferent de cit de “sensibile”sunt.
Impreuna cu clientul, am nevoie de timp pentru a dezvolta o strategie de lucru. Actiunea de gen pompieristic, fara sa aibe la baza un plan de atac nu fac decit sa alunge clientul si sa-I confirme motivele pentru care nu a dorit consultanta juridica de la inceput. Strategiile pot consta intr-o baza pentru dezvoltarea afacerii doar daca avocatul va intelege afacerea clientului, directia in care se indreapta aceasta si cit de mult ii va lua sa ajunga la destinatie.