Evaziune fiscala. Existenta unor erori in bilantul contabil

Asa cum incerc sa fac in fiecare saptamina, va prezint o noua solutie obtinuta intr-un dosar de evaziune fiscala in speranta ca cineva aflat intr-o situatie similara va utiliza aceleasi argumente legale pentru a se apara in fata organelor statului, fiscale sau penale.

In cazul infractiunii de evaziune fiscala prevazuta de art.6 din legea 241 / 2005, in situatia in care se constata, in baza unei expertize, ca suma datorata statului cu titlu de impozit sau contributie nu era datorata statului deoarece suntem in prezenta unei erori inscrise in bilantul contabil, urmeaza a se constata inexistenta infractiunii, lipsind latura obiectiva cit si subiectiva intentionala.

Referitor la speta gestionata de catre cabinetul nostru,  pe fondul cauzei instanta a retinut ca inculpatul nu a achitat catre bugetul de stat suma de 170.609 ron. In urma prezentarii actului de control intocmit de catre DGFP, inculpatul a sustinut ca sumele restante sunt rezultatul unei greseli din bilantul contabil iar suma retinuta ca si datorata statului a fost utilizata pentru realizarea unor investitii, nefiind datorat impozitul pe dividende.

In fata instantei de judecata, am solicitat in aparare efectuarea unei expertize judiciare care a concluzionat ca diferenta de impozit constatata de catre DGFP este rezultatul unor erori din bilantul contabil.

Din pacate, instanta de fond a inlaturat in mod nejustificat concluziile expertizei si a dispus condamnarea clientului nostru la pedeapsa inchisorii si la obligarea sa la plata sumelor constatate de catre controlul fiscal.

Apelul nostru formulat impotriva acestei sentinte a continut urmatoarele motive de fapt:

– in mod corect prima instanta a dispus efectuarea unei expertize judiciare contabile deoarece in aceste cazuri aceasta are o forta probanta specifica insa in mod eronat instanta de fond a inlaturat concluziile expertizei;

– in mod corect expertiza a constatat ca societatea a efectuat achizitii de mijloace fixe care reprezinta investitii iar costul acestora nu a fost acoperit de profitul net astfel incit repartizarea profitului pe dividende a fost eronat inscrisa in bilant;

– tot din expertiza s-a constatat ca inculpatul (care era si asociat) nu a incasat nici o suma de bani ca si dividende ci a utilizat intreaga suma de bani pentru achizitiile respective;

– avind in vedere ca elementul material al infractiunii consta in retinerea si nevarsarea, cu intentie, a sumelor de bani reprezentind impzite sau contributii retinute la sursa, este evident ca elementul material al infractiunii nu subzista in cazul dedus judecatii;

– in ceea ce priveste latura subiectiva a infractiunii care este caracterizata de intentie, am demonstrat ca nici aceasta nu exista atit timp cit suntem in prezenta unei erori contabile, suma fiind trecuta in mod eronat la dividende desi trebuia repartizata la investii.

Instanta de apel a admis apelul asa cum a fost formulat si a retinut motivele noastre,clientul fiind achitat. Parchetul nu a mai depus recurs, decizia raminind definitiva.