Datorita numarului mare de falimente incepute in anii precedenti s-au inmultit dosarele pe care cabinetul meu le gestioneaza ce au ca obiect principal atragerea raspunderii patrimoniale a administratorilor firmelor aflate in procedura falimentului. In cele ce urmeaza va prezint ultimul dosar solutionat, poate un cititor este interesat de solutia obtinuta.
Prin sentinta comerciala pronuntata de catre judecatorul sindic s-a respins cererea de antrenare a raspunderii patrimoniale a clientului nostru, aprobindu-se raportul final intocmit de catre lichidator prin care s-a propus inchiderea procedurii falimentului.
Impotriva acestei sentinte s-a facut recurs de catre creditorii principali si anume DGFP si AVAS. Acestia au solicitat antrenarea raspunderii patrimoniale a clientului nostru pentru cazurile prevazute de art.138 lit.c si lit.e in sensul ca prin neplata taxelor / impozitelor si folosirea sumelor de bani respective pentru sustinerea activitatilor curente acesta se face vinovat de deturnarea sau ascunderea unei parti din activul persoanei juridice, dispunind in interes personal continuarea unei activitati care ducea societatea catre insolventa, piritul dind dovada de rea credinta ducind firma catre insolventa.
Prin intimpinarea depusa la dosarul recursului am solicitat instantei de judecata urmatoarele aspecte de fapt si drept:
(i) in raportul lichidatorului nu este identificat nici un temei pentru aplicarea art 138 din legea 85 / 2006, afirmatiile creditorilor nu sunt sustinute de catre lichidator;
(ii) inexistenta unor dovezi pentru sustinerea afirmatiilor facute. Raspunderea patrimoniala are un dublu temei: starea de insolventa a firmei trebuie coroborata cu savirsirea uneia dintre faptele prevazute limitativ de art.138, iar dovada savirsirii acestor fapte trebuie facuta de catre creditori. Simpla invocare a prevederilor art.138 nu este suficienta pentru atragerea rapsunderii patrimoniale;
(iii) faptele de deturnare sau ascundere a unei parti din activ sunt, in fapt, acele fapte ilicite de natura contabila prin care activul (sau o parte din el) sunt deturnate de la destinatia lor normala sau ascunse tertilor. De exemplu, practica judiciara a aratat exemple de aceste fapte ilicite: disparitia imputabila piritilor a unor documente justificative; falsificarea unor acte contabile in sensul modificarii destinatiei sau naturii bunurilor.
(iv) prin marirea nejustificativa a pasivului de intelege orice fapta ilicita de natura contabila prin care se mareste artificial pasivul societatii cum ar fi falsificarea registrelor contabile prin introducerea unor obligatii inexistente sau pastrarea unor obligatii deja achitate.
Nici una dintre aceste fapte nu au fost dovedite de catre lichidator sau de catre creditori, in consecinta nu poate fi angajat raspunderea patrimoniala pe aceste temeiuri de drept si fapt.
(v) nevirarea contributiilor retinute la sursa are o sanctiue speciala, prevazuta de art.302 CP, ea neputind sa constituie deturnarea sau ascunderea activului firmei. Simpla neachitare a impozitelor nu poate fi retinuta ca temei pentru aplicarea art.138, mai ales ca aceste sume nu au fost folosite in interes propriu de catre pirit ci dimpotriva, au fost utilizate de catre firma pentru continuarea activitatii sale comerciale.
Instanta de recurs a admis argumentele noastre si a respins recursul creditorilor astfel incit clientul nostru si-a pastrat intact patrimoniul personal.