Home » Gandurile si sfaturile unui avocat » Recent Articles:

Testarea cu poligraful a suspectului

Primul detector de minciuni (stiintific numit poligraf) a fost inventat in 1917 de catre William Marston care pretindea ca poate descoperi minciuna prin observarea nivelului tensiunii arteriale. Nu este cunoscut faptul daca Marston credea in aceasta afirmatie dar in 1923 Curtea de Apel din Washington DC a statuat printr-o decizie (valabila si astazi in SUA) ca nu exista suficiente argumente stiintifice ca aceasta masinarie (poligraf) sa fie admisa ca si proba in cadrul unui proces penal.

In Romania, aceasta proba nu este obligatorie si nu poate face dovada vinovatiei unei persoane prin simpla sa administrare ci trebuie coroborata cu alte probe. De asemenea, refuzul de a fi testat cu poligraful nu poate fi interpretata ca o proba ce indica vinovatia respectivei persoane.

Astazi, poligraful este un instrument mult mai dezvoltat si complex decit cel din 1917. El inregistreaza raspunsul involuntar oferit de catre corpul persoanei testate si include nu numai masurarea tensiunii arteriale ci si respiratia, ritmul cardio si glandele sudoripare.

Din fericire pentru persoanele vinovate, testul nu este considerat o proba stiintifica certa deoarece rezultatul poate fi distorsionat destul de simplu  (nu intepretati aceste informatii ca un indemn la a induce in eroare organele de urmarire penala):

1. sedativele sau bauturile alcoolice luate inainte de a va supune testului;

2.utilizarea unor spray-uri impotriva transpiratiei (ceva ce oricum faceti zilnic)

3. provocarea unei dureri prin intepare, ciupire sau chiar muscare ( a limbii, de exemplu) in momentul oferirii raspunsurilor  pe intreaga durata a testului.

Cea mai simpla varianta  pentru cei care vor sa il evite este sa nu se supuna testului. Ca si motivare, argumentati prin studiul facut de Academia Nationala de Stiinte (pe care il puteti gasi aici http://www.nap.edu/catalog.php?record_id=10420) si care a concluzionat ca acest test nu are nici o baza stiintifica relevanta deoarece nu exista standarde fixate: “aproape 100 de ani de studiu in domeniu psihologiei nu ofera  un fundament stiintific cum ca testul cu poligraful are o acuratete foarte mare. Ambiguitatea inerenta a masuratorilor psihologice folosite de catre poligraf arata ca cercetari viitoare in imbunatatirea poligrafului si in interpretarea semnelor va aduce doar o mica imbunatatire a acuratetii sale:”

ICCJ pune cruce TVA pentru tranzactiile imobiliare

In recursul judecat de ICCJ in dosarul 6383/2/2010 (decizia nr. 4349/2011), Curtea are o interpretare aliniata la jurisprudenta CJUE cu privire la situatia de fapt a tranzitiei de la taxa de timbru la fiscalizarea tranzactiilor imobiliare din patrimoniul personal, intarind irevocabil sentinta nr. 4367/2010 a Curtii de Apel Bucuresti. Prin aceasta decizie, controalele fiscale, pentru perioada dinainte de 01.01.2010, sunt considerate nule. Decizia critica dur modul general in care ANAF a executat controlul la tranzactiile imobiliare din patrimoniul personal.

Dupa cunostinta noastra, prima aplicare a acestei decizii a fost facuta de Curtea de Apel Alba Iulia in dosarul 1448/85/2011, care a decis: “Admite recursul declarat de reclamantul Marian Tiberius Darius impotriva sentintei nr. 1344/CA/2011 pronuntata la data de 18.11.2011 de Tribunalul Sibiu – Sectia a II-a Civila si de Contencios Administrativ , modifica sentinta atacata in sensul ca: Admite actiunea in contencios administrativ fiscal formulata de reclamantul MTD, in contradictoriu cu DGFP Sibiu si in consecinta: Anuleaza decizia de solutionare a contestatiei nr 217/29.12.2010 emisa de DGFP Sibiu, Decizia de impunere nr. 11840 din 13.10.2010 emisa de DGFP Sibiu si Raportul de inspectie fiscala nr. 11829/13.10.2010 emis de catre Serviciul de Inspectie fiscala Persoane Fizice Sibiu si exonereaza recurentul de plata TVA suplimentar in suma de 109.951 lei, a majorarilor de intarziere aferente in suma de 46.577 lei si penalitatilor de intarziere aferente in cuantum de 8.266 lei. Obliga intimata parata sa plateasca recurentului reclamant suma de 1004,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecata in fond si 2,15 lei cu titlul de cheltuieli de judecata in recurs. Irevocabila.”

Sunt de felicitat aceste complete de judecata. In decizie,  ICCJ a identificat ca „In situatia in care autoritatile stabilesc impozite si aplica sanctiuni in mod arbitrar sub unicul pretext ca acesta ar fi ordinul la nivel national, in mod cert nu exista concordanta cu principiul certitudinii impunerii, coroborat cu principiul statului de drept si al egalitatii in fata legii. Instanta recunoaste abuzul adresei ANAF 866013/2009, prin care economia Romaniei a intrat intr-o criza profunda, cu consecinta pierderii a sute de mii de locuri de munca si practic oprirea segmentului dezvoltarii imobiliare.  Probabil ca ideea acestui control fiscal pentru perioada pana la 2010, care a costat Romaniei pierderi de miliarde de euro, trebuie judecata prin prisma daunelor cauzate zecilor de mii de contribuabili care si-au vazut vietile distruse.  Tocmai din aceasta perspectiva salut cu plecaciuni taria de caracter a acestor judecatori, care au sanctionat in cel mai categoric mod o actiune nationala a unei autoritati publice intr-o perioada adversa, cu o decizie care practic a „ingropat” controlul fiscal demarat cu adresa ANAF nr. 866013/2009.

Suspendarea executarii din prisma cazului bine justificat arata ca „procedura administrativa nu a fost finalizata, iar executarea inainte de definitivarea acestei proceduri, si mai inainte ca justitia sa se pronunte asupra legalitatii creantei constatate prin actul fiscal, reprezinta un motiv intemeiat.” Ne aflam in fata unui act administrativ al autoritatii fiscale „de natura sa provoace daune grave,” pe care instanta l-a identificat ca avand mari lacune de legalitate.  Actul nu este nici in concordanta cu prevederile Recomandarii Comitetului de Ministri ai Consiliului Europei.  ICCJ a confirmat sentinta Curtii de Apel Bucuresti si a oprit abuzul unei autoritati publice (ANAF) si a catorva functionari publici (prim ministri si ministri de finante), care fara girul Parlamentului, prin Ordonante de Urgenta care nu indeplinesc criteriile de urgenta – asa cum indica Consiliul Legislativ in avize (OUG 138/2004, OUG 106/2007 sau OUG 109/2009 – care deci nu pot fi ordonante de urgenta) – au manipulat nelegal legea, stopand sectorul de constructii si dezvoltarea Romaniei.  Prin aceasta sentinta si decizie, practic se aplica Constitutia in raport cu Autoritatea Publica, respectiv principiul egalitatii in fata legii.

O consecinta imediata a acestei decizii este ca Parlamentul sa sesizeze Curtea Constitutionala asupra abuzului de putere al persoanelor care au semnat Ordonantele de Urgenta mentionate si a modului in care acte ale Autoritatii Publice schimba legea intr-un mod nelegal.  Ce este cel mai grav si necesita indreptarea imediata, este reformarea Comisiilor care analizeaza contestatiile depuse cu privire la controlul tranzactiilor imobiliare, oferindu-le acestora independenta de care au nevoie fata de Autoritatea Publica – ANAF si DGFP.  Prin decizie, rolul COMISIILOR a fost compromis, acestea fiind vinovate de abuz in serviciu. Pana azi nici o comisie nu a luat in considerare in contestatii jurisprudenta CJUE, sau aplicarea corecta a Codului fiscal, asa cum a facut-o ICCJ, fiind subordonate ordinului presedintelui ANAF.  Se deduce ca ori Comisiile sunt incompetente (greu de crezut!!!) ori au incalcat legea, cu consecinta abuzului in serviciu.

Din cele 4 principii fiscale ale art. 3 Cod fiscal, instanta, fara sa aduca atingere fondului, le-a criticat pe toate in decizie, cu o usurinta greu egalabila si chiar a analizat si principiul proportionalitatii:

  • incalcarea neutralitatii masurilor fiscale – a recunoscut ca „autoritatea nu a acordat dreptul de deducere a TVA-ului aferenta achizitiilor efectuate in perioada supusa controlului” (pagina 8 primul paragraf). CJUE a luat acest principiu in considerare in toate deciziile in care a fost ridicat.
  • a recunoscut abuzul ANAF – care va putea deschide o serie de procese pentru daune, mai ales de cei care au fost deja executati silit – „ce a facut ca penalitatile si majorarile de intarziere sa se aplice la o baza impozabila marita artificial” (pagina 8 primul paragraf). Acest abuz al ANAF a fost analizat si prin prisma principiului proportionalitatii in cea mai recenta cauza a CJUE C-284/2011 EMS Bulgaria Transport OOD, pe care am analizat-o in extenso intr-un articol precedent.
  • incalcarea principiului certitudinii impunerii pentru „creanta fiscala pretinsa de catre autoritati”, asa cum CJUE l-a luat in considerare in Cauza C‑132/06, Comisia Comunitatilor Europene impotriva Republicii Italiene punctele 38 si 39:

In cadrul sistemului comun al TVA‑ului, statele membre sunt obligate sa asigure respectarea obligatiilor care incumba persoanelor impozabile si beneficiaza in aceasta privinta de o anumita latitudine, in special in legatura cu modul de utilizare a mijloacelor de care dispun.

Totusi, aceasta latitudine este limitata de obligatia de a asigura o colectare eficienta a resurselor proprii ale Comunitatii si de aceea, de a nu creea diferente semnificative in ceea ce priveste modul in care sunt tratate persoanele impozabile, fie in cadrul unuia dintre statele membre, fie in ansamblul Comunitatii. Curtea a hotarat ca a sasea directiva trebuie interpretata in conformitate cu principiul neutralitatii fiscale inerent sistemului comun al TVA‑ului, potrivit caruia agentii economici care efectueaza aceleasi operatiuni nu trebuie sa fie supusi unui tratament diferit in materie de colectare a TVA‑ului. Toate actiunile statelor membre care privesc prelevarea de TVA trebuie sa respecte acest principiu.

  • incalcarea echitatii fiscale la nivelul persoanelor fizice – citam din decizie pagina 6, primul paragraf:„Din faptul ca insasi autoritatea competenta are o viziune incoerenta si inconsecventa asupra acestor aspecte de ordin fiscal, rezulta fara echivoc aparenta de nelegalitate a deciziilor de impunere emise de aceasta in sarcina persoanelor fizice…”
  • incalcarea eficientei impunerii prin asigurarea stabilitatii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel incat aceste prevederi sa nu conduca la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice si juridice, in raport cu impozitarea in vigoare la data adoptarii de catre acestea a unor decizii investitionale majore.

Punctual, un alt element retinut de judecatori este acela ca Legea 571/2003 (Codul Fiscal) nu a reglementat expres pana la 01.01.2010 obligativitatea persoanelor fizice care instraineaza imobile din patrimoniul personal de a plati TVA-ul aferent acestor operatiuni.  Mentionam ca prin OUG 109/2009 s-a introdus art 1271, „Situatiile in care persoanele fizice care efectueaza livrari de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme.” Apreciem ca ICCJ a avut in vedere si schimbarea adusa de HG 1620/2009 la Norme (care introduce o noua norma 3.1, cea veche devenind 3.7 de la 01.01.2010), in sensul ca aliniaza legislatia romaneasca (chiar daca este impropriu ca Norma sa modifice Legea) la cea europeana prin clarificarea expresiei „orice tip de tranzactii”:

In sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, in concordanta cu principiul de baza al sistemului de TVA potrivit caruia taxa trebuie sa fie neutra, se refera la orice tip de tranzactii, indiferent de forma lor juridica, astfel cum se mentioneaza in constatarile Curtii Europene de Justitie in cazurile C-186/89 Van Tiem, C-306/94 Regie dauphinoise, C-77/01 Empresa de Desenvolvimento Mineiro SA (EDM). Nota autorului – Cauzele CJUE mentionate mai sus nu se refera la tranzactii imobiliare, ci la alte tipuri de tranzactii.

Este opinia autorului ca instanta a analizat urmatorul argument fals, pana la HG 1620/2009 si OUG 109/2009: faptul ca art.127 alin (2) reprezinta transpunerea in legislatia nationala a dispozitiilor art. 9 alin (1) a doua propozitie din Directiva 112/2006 CE, privind TVA.  Sensul Codului Fiscal Art. 127 CF alin (1) „Este considerata persoana impozabila orice persoana care desfasoara, de o maniera independenta si indiferent de loc, activitati economice de natura celor prevazute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitati,” are un inteles diferit fata de Directiva Europeana 112/2006 Articolul 9 alin. (1) „Persoana impozabila inseamna orice persoana care, in mod independent, desfasoara in orice loc orice activitate economica, indiferent de scopul sau rezultatele activitatii respective.” Exprimarea se interpreteaza confuz la art. 127, rezultand numai activitatile de la aliniatul 2, care nu includ constructiile si vanzarile de imobile, si nu clar ca la art. 9, unde „orice activitati” este fara drept de interpretare. Astfel, toate modificarile aduse Codului fiscal trebuie judecate prin prisma principiului tempus regit actum, pentru fiecare modificare in parte.

Pentru a intari motivul de mai sus, instanta a mai statuat, in aceasta decizie de indrumare, faptul ca nici Codul fiscal, nici normele metodologice nu precizau expres pana la 31.12.2009 ca obtinerea de venituri de catre persoanele fizice din vanzarea imobilelor din patrimoniul personal are caracter de continuitate, si nu defineau continuitatea.

Un alt element care a fost analizat intr-o lumina corecta de instanta, legat de principiul certitudinii impunerii, face trimitere la principiul „in dubio contra fiscum”.  Instanta a luat in considerare adresele oficiale ale ANAF nr. 635887/23.01.2008 – catre UNNPR, 430669/31.03.2010 si 430909/03.05.2010, care, citam: sunt succeptibile unor interpretari neclare, care impiedica contribuabilii sa poata urmari si intelege sarcina fiscala ce le revine, precum si sa poata determina influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale.  Autorul adauga faptul ca, in interpretarea instantei, argumentul „nu exista concordanta cu principiul certitudinii impunerii coroborat cu principiul statului de drept si egalitatii in fata legii” se bazeaza pe „viziunea incoerenta si inconsecventa” a ANAF asupra aspectelor de ordin fiscal efectuate inainte de 2008.

ICCJ a statuat irevocabil ca Autoritatea Fiscala a recunoscut faptul ca anterior anului 2008 nicio persoana fizica din Romania nu s-a inregistrat ca platitor de TVA pentru tranzactii imobiliare.  Este opinia autorului ca ANAF nu putea efectua astfel de controale pentru ca nu avea legislatie secundara care sa-i permita acest lucru, ordinul 1415/2009 introducand atat raportul de inspectie fiscala, cat si decizia de impunere la persoane fizice, iar ordinul 1786/24.04.2010 a permis ANAF inregistrarea din oficiu (a se vedea pe larg: Fiscalizarea tranzactiilor imobiliare. Incalcarea principiului neutralitatii TVA, cu consecinta neaplicarii dreptului de deducere).

Decizia ICCJ este de asemenea relevanta si prin prisma analizei patrimoniului personal.  Mentionam ca pana la aparitia noului cod civil, patrimoniul de afectatiune nu era clar definit, tranzactiile imobiliare nefiind tratate de vechiul Cod civil ca fapte de comert.  Trecerea de la vechiul cod civil la noul cod civil largeste aspectul comercial al tranzactiilor imobiliare efectuate de persoane fizice, in sensul unei activitati economice, mai aproape de legislatia fiscala europeana.  Este opinia autorului ca abia dupa intrarea in vigoare a Codului civil putem vorbi de obligatii fiscale legate de patrimoniul de afectatiune, asa cum de fapt OUG 125/2011 la art. 48 inclusiv la normele metodologice le-a si modificat.  Corect interpreteaza instanta calitatea de persoana fizica si nu de comerciant/persoana taxabila, aceasta neindeplinind acte de comert din cele reglementate de art. 3 Cod Comercial, pentru care exista obligatia de plata a TVA inainte de 2010.

Este important de notat, cateva caracteristici ale OUG 44/2008 care afecteaza reincadrarea unei activitati din patrimoniul personal in cel comercial al persoanei, actiune nereglementata in Romania de codul fiscal, respectiv de noul cod civil in 2011.  In primul rand, art. 5 al OUG 44/2008 preve obligatia oricaror persoane fizice autorizate, intreprinderilor individuale si intreprinderilor familiale sa lucreze conform legii, apoi art. 6 prevede ca orice activitate economica desfasurata permanent, ocazional sau temporar in Romania de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale trebuie sa fie inregistrata si autorizata.  Legea non-fiscala are mecanismele prin care sa prevada caracterul economic al unei activitati, dar abia dupa modificarile codului civil.  Cel mai important aspect nereglementat este cel al „entitatii – persoana fizica platitoare de TVA” care nu se regaseste in legislatia romaneasca. Modificarile codului civil cu aplicabilitate din 2011, respectiv cele fiscale prin OUG 125/2011, in urma carora dispare notiunea de comerciant, persoana fizica ramanand obligata pentru activitatile economice, cu mecanismele de protejare a patrimoniului de afectatiune, trebuie sa clarifice notiunea de activitate economica, respectiv rolul art.771 comparat cu art 46 cod fiscal.

Cunoscand faptul ca ICCJ a fost limitata sa nu intre in fondul cauzei, autorul considera si un alt punct de vedere relevant pentru tranzactiile imobiliare, inainte de modificarea codului civil. Notarii publici au incadrat toate tranzactiile conform art. 771, respectiv ca fiind civile.  Atata vreme cat la Art. 127 alin 1 si 2 CF nu sunt prevazute specific vanzarile din patrimoniul personal, o persoana fizica nu putea fi incadrata ca taxabila pentru plata TVA (impozabila) pentru aceste tranzactii si nici verificata de ANAF.   In opinia noastra persoana fizica nu depune declaratii de impunere pentru veniturile din vanzarile proprietatilor imobiliare si nu are obligatii legate de prezentarea acestor documente unui control fiscal, pentru ca nu i se aplica controlul fiscal.  Mentionam ca vanzarea de imobile nu este descrisa ca activitate economica independenta, iar obligativitatea platii TVA conform art 127 CF nu incadreaza aceasta activitate la cele ale caror specific necesita o declaratie de impunere. Rezultatul firesc este ca nu exista baza taxabila (impozabila) cu privire la TVA, deci procedural, ANAF nu se mai afla in situatia art 23 alin 1 CPF in privinta dreptului de control fiscal, pana la impunerea din oficiu. Ne aflam in prezenta abuzului de drept si, corelativ, a raspunderii pe care o atrage, pentru ca sunt indeplinite simultan conditiile de nesocotire a scopului economic si a celui social, pentru care a fost recunoscut dreptul fiscal al ANAF de a controla patrimoniul personal.  Activitatea economica independenta (sau prestata de o maniera independenta) este definita la art. 46 cod fiscal si nu include vanzarile de imobile ca venituri comerciale.  Procedural, ANAF si-a stabilit dreptul fiscal de control ilegal, pentru ca persoana fizica care tranzactioneaza imobile este contribuabil, dar nu este subiect fiscal cu privire la impozitul pe venit (notarul este, conform declaratiei 208) si nu poate fi legal incadrata ca subiect fiscal intr-un cadru legal care sa permita ANAF un control fiscal al TVA, fara o reincadrare din tranzactie impozitata in baza art.771 CF, nepurtatoare de TVA, in tranzactie impozitata in baza art. 46 CF, care poate fi purtatoare de TVA, sau fara a fi intai impus din oficiu.

Argumentam faptul ca persoanele fizice care efectueaza tranzactii imobiliare nu sunt supuse controlului fiscal, pentru ca Art. 83, alin 3 lit. g) din Codul fiscal spune ca „Nu se depun declaratii de impunere pentru venituri din transferul proprietatilor imobiliare.” Pana la aparitia legii 163/2005, care introduce capitolul special de tranzactii din patrimoniul personal, tranzactiile civile nu erau subiect al impozitului pe venit, ele fiind subiect al unei taxe de timbru.  In contextul acestei schimbari de legislatie incepand din 2006, trebuie urmarit art 83, alin 3 lit f., care era foarte clar cu privire la TOATE TRANZACTIILE IMOBILIARE .

Tocmai aceste puncte ale ICCJ, care diferentiaza tranzactiile civile fata de cele comerciale sunt de apreciat in Decizia 4349/2011, linia de demarcatie fiind de un inalt profesionalism fiscal.  Persoanele fizice supuse tranzactionarii sub jurisdictia codului civil nu au obligatia sa depuna nicio declaratie sau sa tina vreo evidenta fiscala sau contabila. Alt impozit decat cel pe venit nu se plateste la transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal, prevazut de art.771 Cod Fiscal. Tocmai din acest motiv impozitul pe venitul din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal, prevazut de art. 771 Cod Fiscal, este aplicat unei tranzactii incadrate de codul civil si este calculat, colectat si declarat de notari, inainte de autentificarea actului, acestia avand obligatii de stabilire, retinere si plata a impozitelor pe venit conform art 93 CF, persoanele fizice fiind beneficiari de venituri.

Notarii publici au obligatia asumata in art. 771, respectiv sa calculeze, sa incaseze si sa vireze impozitul pe venit, conform art. 93 Cod fiscal –  Obligatii declarative ale platitorilor de venituri cu retinere la sursa. In acest articol de lege notarii sunt subiect fiscal supus controlului fiscal conform art. 95 Cod de procedura fiscala, iar contribuabilul este incadrat de acest articol in categoria beneficiarilor de venit.

Daca nu se face incadrare, si veniturile sunt din activitati economice desfasurate in mod independent din transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile din patrimoniul personal, atunci intervine prevederea de la art. 42 lit. g) si veniturile sunt scutite de impozit, deoarece intra in categoria „altele” de la cap. VIII1 Cod fiscal, respectiv veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile si mobile din patrimoniul personal, altele decat castigurile din transferul titlurilor de valoare, precum si altele decat cele definite la cap. VIII1. Veniturile rezulta din transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile care sunt din patrimoniul personal.  Daca veniturile raman impozabile cu cota de 3%, adica – conform incadrarii ANAF – sunt venituri din activitati economice desfasurate in mod independent, atunci ele sunt venituri din activitati economice desfasurate in mod independent din tranzactiile imobiliare din patrimoniul personal, nefiind definite la cap. VIII1.

Daca tranzactia este neimpozabila din punct de vedere al impozitului pe venit, atunci nici contribuabilul nu poate fi persoana taxabila (impozabila) pentru TVA.

 

autor Daniel Udrescu (sursa: juridice.ro)
 

Al doilea sfat al unui avocat penalist: nu ma minti

Este genul de sfat pe care parintii il spun copiilor ori de cite ori detecteaza o asemenea incercare dar nu m-am gindit ca as putea sa il spun si clientilor mei. Insa am avut destule ocazii sa constat ca gresesc.

Si nu este vorba numai despre mine si clientii mei. Colegi  avocati povestesc despre clienti care lasa deoparte informatii importante  incepind cu  „Apropo, eu am semnat avizele de primire marfa” (marfa ce nu exista decit pe hirtie) si terminind cu  „am spus contabilei sa nu inregistreze si facturile de la firma X, ca erau impozitele prea mari”.Si cum autoritatile fiscale cresc presiunea asupra firmelor pe fundalul unei economii in criza, contribuabilii disperati incep sa spuna orice cred ei ca vreau sa aud ca sa rezolv problema in care se afla.

Dar aici avem o problema. Ca si avocat penalist incerc ca imi ajut clientii, va reaminti ca acesta este scopul meu? Nu imi pasa ce ati spus fiscului, parchetului sau sotiei dvs. Eu am nevoie sa mi se spuna ADEVARUL, indiferent cit de jenant si incriminator este. Din aceasta cauza exista un SECRET PROFESIONAL care este absolut si nelimitat, conform Statutului Avocatului si pentru pastrarea caruia as fi in stare sa ma iau de git cu oricine.

Stiti care este cel rau lucru daca nu imi spuneti ca nu ati inregistrat facturile in contabilitate? O sa imi spuna procurorul in timpul urmariii penale. Si aici ma refer la la acea pauza jenanta  din conversatia dintre mine si procuror in timp ce incerc sa va apar libertatea si sa-i demonstrez cit de bun contribuabil sunteti  in timp ce procurorul imi va arata lista de facturi emise de catre clientii dvs si care nu exista in rapoartele contabile ale firmei ce o conduceti.

Si imediat acestei pauze jenante vor urma sintagmele”evaziuen fiscala”, „vinovatie”, intentie directa”,  „trimitere in judecata”. Si desigur ca ati uitat sa imi spuneti si despre tranzactiile facute cu firme fantoma sau despre platile catre conturile personale. Trebuie sa intelegeti ca am nevoie sa pot oferi acuzarii argumente plauzibile in favoarea dvs si nu sa arat ca un idiot,  uitindu-ma in probatoriu cu ochii mari cit cepele.

Fiti sigur ca nu ma intereseaza motivul pentru faceti o fapta sau alta. Nu ma angajati sa va judec. Ma angajati sa va scot basma curata sau sa va obtin maximul de avantaj permis de lege in situatia data. O pedeapsa de 2 ani cu suspendarea executarii este mult mai dulce decit 6 luni cu executare in penitenciar. Si pentru asta am nevoie de adevar. Purul adevar. Cind va intreb despre semnaturi, tranzactii, discutii confidentiale trebuie sa imi spuneti TOTUL. Nu va faceti probleme ca ma voi duce la procuror si ii voi povesti ce stiu de la dvs. Pentru asta exista SECRETUL PROFESIONAL si pedeapsa penala pentru avocatii ce il incalca. Dar asta va insemna de asemenea ca voi fi inarmat cu destule informatii astfel incit sa fac fata oricaror intrebari ale acuzarii

Povestea ta conteaza. Circumstantele in care faptele au fost savirsite conteaza. Adevarul conteaza.

Indiferent ce ai sa imi spui, poti fi sigur ca am auzit altele si mai rele.

In concluzie, cind ma sunati data viitoare sau intrati in biroul meu cu o problema, spuneti adevarul. Si raspundeti la toate intrebarile. Nu cistigati nimic  daca lasati deoparte informatii utile sau mintiti cu privire la altele. Nu veti face decit sa va afectati in mod negativ dosarul.

In plus, nu este usor sa minti. Mark Twain a spus “daca spuneti adevarul, nu trebuie sa va amintiti tot ce ati spus cu alte ocazii”

Primul sfat din partea unui avocat penalist

Un client m-a contactat saptamina aceasta cu o problema ce tine de expertiza mea in penalul-economic. Mi-a trimis pe email o multime de documente pe care le avea in legatura cu anumite probleme ivite in urma unui control fiscal. Pe prima pagina – care era o citatie de la parchet – scria in mod clar si concis „sunteti invitat sa va prezentati … in ziua de XX mai 2012

Mda, suntem in iulie 2012

Clientul a uitat de termenul limita. Este o greseala comuna, una pe care o intilnesc in mod curent. Si in 9 cazuri din 10 motivul este foarte simplu – clientul nu isi verifica corespondenta in mod curent.

Inteleg unde este problema. Este putin infricosator sa primesti citatie de la un organ de urmarire penala sau de la fisc. Asa ca se aplica prima optiune „Ignora citatia”. Lasa sa stea nedeschise toate citatiile primite ulterior. Refuza sa mearga la oficiul postal sa ridice corespondenta daca banuieste ca aceasta provine de la expeditori nedoriti. Mi s-a intimplat sa primesc de la clienti – impreuna cu actele pentru dosar – o multime de recipise postale prin care era avizat de existenta unor notificari de la fisc.

Insa, in timp ce pot intelege de ce se intimpla asta (de obicei frica, panica sau chiar o stare depresiva), te pot informa ca ignorarea scrisorilor/notificarilor/citatiilor este primul lucru daunator ce il poti face intr-un dosar de evaziune fiscala. Este un caz tipic in care ce nu cunosti iti poate dauna.

Cind primesti o notificare sau citatie, respira adinc si deschide plicul. Rareori este la fel de rau pe cit crezi initial. Uneori este vorba de o notificare privind lipsa unor acte sau necesitatea completarii cererilor deja depuse. Ce trebuie sa tii minte este ca – de obicei – notificarile de la fisc si citatiile de la politie/parchet sunt prevazute cu termen limita.

Intotdeauna primul sfat pe care il ofer GRATUIT clientilor mei este sa coopereze cu organele de control sau de urmarire penala. Lipsa unei disponibilitati in a coopera cu functionarii statului in aceste domenii sensibile – fiscal si penal – nu va indeparta problema, ci o va inrautati. Au existat cazuri in care cei vizati au fost audiati dupa ce s-a executat un mandat de aducere sau chiar mai rau, au primit mandate de arestare preventiva.

O sa va spun un secret obtinut dupa multi ani de practica: atit fiscul cit si politia/parchetul sunt pline de oameni in carne si oase. Au si ei familii, prieteni si chiar o viata in afara serviciului. Chiar daca nu ma credeti, scopul lor nu este sa va faca viata mizerabila (exista si exceptii, evident). Dar ei nu va pot ajuta sa va rezolvati problema daca nu aveti un contact direct.

Asa cum am spus, exista si exceptii. Imi cistig banii din dosare in care ma contrez cu asemenea exceptii. Dar de multe ori, incepind cu raspunsul la o simpla notificare sau citatie, situatia se poate schimba in bine si nu veti subiectul unor povesti horror cum sunt cele citite pe diferite forumuri.

Din moment ce ai aceste optiuni, de ce sa nu infrunti problema in mod direct? Contacteaza un avocat si un expert contabil care sa te consilieze in asemenea probleme si vei vedea ca situatia nu este chiar asa de rea precum crezi.

Legea Big Brother a intrat in vigoare

Legea prin care furnizorii de servicii telecom vor trebui sa stocheze timp de sase luni anumite date despre apelurile telefonice, sms-urile si mesajele electronice ale populatiei, pentru a le folosi ca instrument de investigare in caz de infractiuni a intrat in vigoare pe 21 iunie, la 3 zile dupa publicarea in Monitorul Oficial, se arata pe site avocatnet.ro.

Legea se va aplica atat persoanelor fizice, cat si celor juridice, iar potrivit acesteia, vor fi stocate date privind sursa si destinatia unei comunicari, fie ca este vorba de un apel telefonic, e-mail sau sms, precum si date privind data, ora si durata respectivei comunicari. De asemenea, vor fi stocate datele necesare pentru identificarea tipului de comunicare, a echipamentului de comunicatie al utilizatorului, precum si date pentru identificarea locatiei echipamentului de comunicatii mobile. Aceste informatii se pastreaza timp de 6 luni de la data efectuarii comunicarii, urmand ca la finalul acestei perioade sa fie distruse ireversibil.

Totusi, se stabileste expres ca legea nu vizeaza continutul comunicarii sau informatiilor consultate in timpul utilizarii unei retele de comunicatii electronice.

Informatiile stocate de operatori vor fi utilizate “in cadrul activitatilor de prevenire,de cercetare, de descoperire si de urmarire penala a infractiunilor grave sau pentru rezolvarea cauzelor cu persoane disparute ori pentru punerea in executare a unui mandat de arestare sau de executare a pedepsei”.

Respinsa de Senat in decembrie 2011, aceasta lege nu este o noutate in Romania. La sfarsitul anului 2008, Parlamentul Romaniei a adoptat Legea nr. 298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii.

Legea avea la baza Directiva europeana 2006/24/CE, adoptata in 2006, care prevede obligatia furnizorilor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii de a asigura crearea unor baze de date in vederea pastrarii, pe o perioada de timp cuprinsa intre 6 si 24 de luni, sub rezerva conditiilor prevazute de directiva, cu scopul ca aceste date sa fie folosite pentru prevenirea, cercetarea, descoperirea si urmarirea penala a infractiunilor si, in special, a criminalitatii organizate.

Insa, in octombrie 2009, Curtea Constitutionala a hotarat, prin Decizia nr. 1258, ca prevederile acestei legi sunt neconstitutionale, iar actul normativ a fost abrogat.

Citeva solutii alternative:

– se poate contesta legea la Curtea Constitutionala, se poate contesta directiva (care oricum este in proces de revizuire). Trebuie nervi, cap si insistenta. Dar se poate. (si este evident cea mai buna solutie)

– nu mai folositi solutiile de telefonie ale operatorilor romani, ci treceti pe serviciile VoIP ale Skype sau alti operatori din SUA – legea nu li se aplica si lor. Oricum, iesiti si mai ieftin.

– nu folositi o adresa de email de la RDS, Romtelecom sau UPC (unde exista obligatia de pastrarea a datelor de trafic legate de email). Folositi in schimb Gmail, Yahoo sau Hotmail – oricum merg mai bine si sunt mai sigure. Si nici celor din urma nu li se aplica legea romana. Si mai sunt si in cloud.

– invatati ce inseamna criptare, PGP, Truecrypt, servere si servicii de tip Proxy sau ToR.

Incetarea raportului de serviciu al unui politist pe perioada concediului de odihna

Având drept fundament dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, potrivit cărora “Pot beneficia de statute speciale funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice: (…) f) poliţia şi alte structuri ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative“, în contextul demilitarizării forţelor poliţieneşti, a fost adoptată Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.

Prevederile normative din cuprinsul Legii nr. 360/2002 au fost circumscrise domeniului stabilit expres de art. 5 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999. Ele vizează:

– drepturile, îndatoririle şi responsabilităţile specifice;

– funcţiile publice specifice;

– cariera (înţeleasă ca reprezentând ansamblul situaţiilor juridice şi efectele care intervin de la data naşterii raportului de serviciu până în momentul încetării acestui raport). … Continue Reading

Metode alternative de solutionare a unui litigiu

Desi sunt un avocat caruia ii plac litigiile – pe care le privesc ca pe un joc de GO ( pentru a vedea definitia si regulile jocului accesati http://en.wikipedia.org/wiki/Go_(game)) – intotdeaune propun clientilor mei sa incerce variante alternative de solutionare a litigiului. Cred ca nu exista client care sa nu prefere o solutie alternativa ce ii poate aduce o economie de timp si bani in solutionarea unei dispute.

In general, in momentul in care un client ma angajeaza disputa a facut deja obiectul unor discutii care nu au avut nici un rezultat concret. Un avocat poate incerca sa sparga blocajul in care partile au intrat astfel incit acestea sa obtina cea mai buna solutie pentru afacerile lor. Clientii mei angajeaza un avocat ca sa-i ajute sa obtina o solutie la o problema care altfel ramine nerezolvata.

Ca si avocat de litigii, folosesc anumite proceduri pentru a gasi o solutie la o problema litigioasa. Aceste proceduri variaza de la “notificare” si pina la “obtinerea unei sentinte irevocabile”. Clientii mei stiu ca angajarea unui avocat poate costa destul de mult si spera sa cheltuie doar sumele minime aferente obtinerii unei solutii amiabile. Eu incerc sa obtin o solutie rapida fara a angaja clientul la cheltuieli extraordinare dar sunt pregatit sa incep un litigiu daca partea adversa nu imi ofera nici o sansa de intelegere. … Continue Reading

Comunicarea citatiilor/sentintelor judecatoresti incalca secretul corespondentei

Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la faptul ca: – hotararile judecatoresticitatiile rezolutiile parchetului, comunicate partilor, incalca secretul corespondentei si dreptul la viata intima si privata conform Legii nr. 677/2001, in lipsa transmiterii acestora prin sisteme securizate. … Continue Reading

Doriti increderea clientului? Ascultati-l cu atentie

Cind sunt recomandat unui potential client, sunt intrebat care sunt domeniile in care practic avocatura.

 “In principal, drept comercial-fiscal, recuperare creante, penal economic si insolventa”, spun eu. Deseori, in mod inconstient persoana respectiva face un pas in spate ca si cum insolventa este o problema contagioasa.

Nu este. Garantez. … Continue Reading

6 greseli ce se pot face cind ai un dosar penal

6. Angajeaza cel mai ieftin avocat. Unele persoane cred ca un avocat ales este mult mai bun decit un avocat din oficiu. Din aceasta cauza, incep sa caute pe diferite site-uri, solicita informatii de la rude si prieteni si il angajeaza pe cel mai ieftin avocat astfel gasit. Dupa parerea mea, fac o mare greseala. Nici un avocat competent in domeniul sau nu poate prelua un caz de o complexitate medie la un onorariu mai mic de 1.000 euro. In caz contrar, fie avocatul respectiv nu are destui clienti si este pregatit sa accepte orice caz la orice onorariu primit doar ca sa aibă un cistig financiar la acel moment, fie este un avocat care isi neglijeaza clientii actuali alergind in continuare dupa noi cazuri doar ca sa incaseze onorarii. … Continue Reading

Search This Site:

toateblogurile.ro

toateBlogurile.ro

Experienta si practica unui avocat

Atunci când se instituie măsuri asigurătorii în procesul penal, nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înființează măsura asigurătorie

October 20, 2017

Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a pronunțat in 16.10.2017, cu privire la recursul în interesul legii declarat de Curtea de Apel Brașov vizând obligația organelor judiciare de a dispune măsuri asiguratorii în cauzele penale aflate în faza de judecată în ipoteza în care din verificările […]

Curtea de Conturi, Casa Asigurari Sanatate Ilfov, ANAF-ul sau incompetenta statului

October 13, 2017

Anul 2014 e.n. Camera de Conturi Ilfov efectueaza un control la Casa de Asigurari Ilfov in urma caruia emite decizia nr 10/2014 care – paragraful 14 alin 2 – obliga Casa de Sanatate Ilfov sa emita decizii de impunere prin care sa solicite tuturor vinzatorilor de bunuri imobile – ce nu figurau pe listele CAS […]

Consecintele dezincrimarii evaziunii fiscale prevazute de art 6 din legea 241/2005

May 11, 2015

În ziua de 7 mai 2015, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere următoarele excepții de neconstituționalitate: Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 […]

Exceptie neconstitutionalitate privind evaziunea fiscala ADMISA

May 7, 2015

În ziua de 7 mai 2015, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere următoarele excepții de neconstituționalitate: Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 […]

Cind fiecare face ce vrea

March 31, 2015

Astazi voi posta 2 motivari din cadrul contestatiei unei camere preliminare ce au ca si obiect contestarea competentei DGA de a efectua acte de urmarire penala si interceptari telefonice in dosare penale in care nici una din persoanele implicate nu are calitatea de personal incadrat in Ministerul Adminstratiei si Internelor. Intrebarea ce se ridica in […]

Membru al INTERNATIONAL ASSOCIATION OF PENAL LAW

Membru al INTERNATIONAL ASSOCIATION OF PENAL LAW

Recent Comments:

  • Talnaci Andreea: Ca judecătorul, in fata probelor toti putem trage o concluzie, cat ca a lui este oficială. E ca si cum ati spune ca mama unui copil omorât de un indiv...
  • Costache Mihai: mergeti la politie si vedeti despre ce este vorba. puteti refuza sa dati declaratie si sa fixati o alta audiere la care sa va prezentati cu un avocat...
  • Costache Mihai: nu exista un termen legal de solutionare a unui asemenea dosar. in mod cert, dosarul dvs nu este tergiversat fiind deschis abia in octombrie 2016 deci...
  • Costache Mihai: buna ziua, este obligatia politiei sa ancheteze orice plingere este depusa. Solutionarea acestei plingeri se va face in functie de rezultatul acestor...
  • Ion Mezei: Buna ziua!Am fost reclamat de catre un vecin direct la judecatorie pentru agresiune verbala,etc.Instanta a hotarat ca nu are are calitate procesuala s...