Articolul de astazi mi-a fost sugerat de o situatie reala si anume prima intilnire cu un client a carui speta nu este una deosebit de grava sau grea dar pentru care nu exista inca publicata o jurisprudenta. Ma refer la infractiunea prevazuta de art.264 alin.3 din Codul Muncii – primirea la munca a mai mult de 5 persoane fara incheierea unor contracte de munca.
Clientul respectiv ma apelase la recomandarea unui alt client si din discutia telefonica avuta am inteles ca nu avea nici o idee despre cum functioneaza sistemul judiciar in general si cel penal in special.
Avea sa fie o intilnire de 360 grd – adica si clientul si avocatul aveau sa se evalueze reciproc. Clientul trebuia sa se decida daca pregatirea si experienta
profesionala erau adecvate dosarului si – cel mai important – daca putea sa isi incredinteze soarta in mainile mele. Si nu in ultimul rind, daca va accepta sau
nu sfaturile mele.
Dupa parerea mea, un avocat nu trebuie sa domine discutia si astfel sa inceteze sa-si asculte clientul. Treaba avocatului este sa asculte si sa ofere sfaturi si nu sa ingroape clientul in vorbe mari sau sa se transforme int-un agent de vinzari incercind sa-l determine pe client sa-l angajeze. Cred ca poti ajunge la punctul cind clientul doreste sa te angajeze atunci cind ai reusit sa „respiri” incredere atit prin comportament, modul in care discuti si te raportezi la speta / client cit si prin modul in care te imbraci. Increderea este cruciala, daca un avocat crede ca este necesar sa spuna clientului cit de bun este ca avocat atunci respectivul nu este un profesionist.
Batutul in piept despre cit de bun avocat este si agresivitatea poate ca i-au folosit lui Tarzan in jungla sa o cunoasca pe Jane insa aceste manifestari nu au nici o valoare cind discut cu un client. Daca avocatul crede ca un client il va angaja pentru ca este agresiv in vorbire sau laudaros atunci si-a gresit meseria. Ar fi mai bun de stand-up comedy sau talk show.
Personal, incerc sa explic – in primul rind – ideea de baza a secretului profesional, aspect ce sta la baza oricarei relatii client-avocat. Dupa parerea mea, nerespectarea secretului profesional atit de catre avocati cit si de catre autoritatile statului are drept consecinta o scadere a calitatii apararilor ce pot fi facute, clientii incercind sa ascunda fapte cruciale si care il pot ajuta in efectuarea apararii datorita temerii ca aceste date vor ajunge la cunostinta autoritatilor.
In plus, in acest fel clientul va fi constient ca ascunderea unor date sau elemente legate de faptele in discutie nu va face decit sa il dezavantajeze si va aprecia zelul profesional al avocatului.
De asemenea, sub nici o forma nu incerc sa sugerez si chiar explic in mod clar si concis (inclusiv prin inserarea unor clauze in contractul de asistenta juridica) ca nu am nici o relatie cu politistul, procurorul sau instanta de judecata si ca – sub nici o forma – sumele de bani primite nu sunt folosite in scopul de a obtine avantaje din partea acestora. Arat in mod clar ca experienta profesionala dobindita in domeniul penal nu inseamna relatii cu ofiterii de politie si magistratii ce se ocupa de caz si ca orice alta interpretare a faptelor este opinia sa personala.
Fac acest lucru deoarece mi s-a intimplat intr-un caz ca respectivul client sa inteleaga in mod eronat aceste aspecte si am invatat ca pe viitor sa evit asemenea mici “neintelegeri”
-va urma-